oradea1

 

Ajuns în Oradea şi pregustând, în sinea-i, strălucirea rece a nordului, Caius prinse a fredona:

Pedalând frenetic, de amintire fug…

Pe acest stih, ciclistul fu oprit de un echipaj al Poliţiei Rutiere, iar un membru al acestuia îl abordă:

- Bună ziua! Mă numesc căpitan Rincea Viorel. Ştiţi că e interzis să pedalaţi frenetic prin oraş?…

- Dar, eu nu pedalam frenetic… – încercă nefericitul să se dezvinovăţească. Doar versurile cântecului sunt aşa…

- Aşadar, dumneavoastră pe carosabil fredonaţi cântece, ca şi cum v-aţi afla în birt…

Cum domnul căpitan întrebuinţa pronume de politeţe, Caius nu sesiză de la început situaţia dificilă în care se afla. Astfel că încercă să capteze bunăvoinţa agentului de circulaţie:

- Ştiţi, mă deplasez către Satu-Mare, la femeia pe care o iubesc…

- Înţeleg, nu mai poţi să ţi-o ţii în pantaloni… – răspunse domnul căpitan, inspirat de filmografia de peste ocean, şi renunţând la plural. Bicicleta-i a ta?

- Nu, mi-a împrumutat-o un prieten…

Pe măsură ce glasul lui Caius începea să tremure, vocea domnului căpitan devenea tot mai autoritară:

- Şi prietenul ăla ştie că ai împrumutat bicicleta?…

Aici era introdusă o fină ironie, care-i scăpă, însă, sărmanului îndrăgostit.

- Ştie… – susură Caius, nu tocmai convingător. Putem să-l şi sunăm…

- Da, sigur, cu taxă inversă! Ia scoate tu tot ce ai în buzunare…

Urmă o operaţiune penibilă, dar necesară, de percheziţionare a suspectului. Un sergent, membru al echipajului, opină că, de regulă, infractorii ascund în rect corpurile delicte. Nu era, desigur, cazul lui Caius, însă, pentru a-şi proba nevinovăţia, fu silit să treacă prin momente neplăcute, cu atât mai mult cu cât trecătorii, curioşi, se opriseră să vadă această inedită percheziţie, parte dintre aceştia alegând chiar să imortalizeze momentul, folosindu-se de telefonul mobil.

După ce i se notară cu atenţie datele personale, Caius fu lăsat să-şi continue drumul către aleasa inimii sale, nu fără a primi câteva sfaturi preţioase:

- Dă-i drumu’ de-aici, şi ai grijă cum mergi. Nu mai cânta necuviinţe, că nu eşti pe tarla! Vai de femeia aia la care te duci!…

Bucuros că a scăpat neaşteptat de ieftin, Caius sui din nou pe bicicletă. Sergentul îi mai strigă din urmă:

- Băi, figură, ai grijă să semnalizezi!… Să nu dea vreunu’ peste tine…

…

În tot acest timp, Marieta îşi aminti vag că parcă pornise unul s-o caute, iar Crina decise că nu mai merge în felul ăsta, dar încă nu se hotărâse ce anume nu mai merge…

O ploaie ca de toamnă prinse să cearnă peste întregul nord. Aceasta, desigur, îi afecta mai puţin pe cei aflaţi în redacţie, dar era supărătoare pentru pietonii care, imprudent, porniseră la drum fără umbrelă şi, mai ales, pentru biciclişti.