Din văzduhul plumburiu răpăiau stropi ce-ar fi putut fi numiţi de ploaie, dacă n-ar fi fost de cine ştie ce altceva, fenomen înrudit, totuşi, cu ploaia, neavând o altă comparaţie mai fericită. În Papa-Caffe, mai întunecat la chip decât Cosmosul ostil, domnul plutonier-major Onici cerceta situaţia intrărilor pe sportlocal.ro pe zilele de sâmbătă şi duminică.
- Aşa nu mai merge! – conchise el. De ce-aţi trândăvit?… V-am pus, băi, şi muzică!…
- Păi, unii s-au uitat la meci… După aia, nu le-a mai ars de clickuri, că ne-au bătut sîrbii… – zise tânărul cel josnic şi cu fire slugarnică.
- Şi ce dacă ne-au bătut sîrbii? Poate preferaţi să vă bat eu!… Ştiţi că mă numesc Onici… Dar, când bat eu, nu vă trece, ci vă vine pofta de clickuială!
- A fost şi Ziua Pământului… – încercă retardatul să dreagă busuiocul.
- Ai grijă, să nu te trimit eu în pământ definitiv! – mârâi domnul plutonier, extrem de cătrănit.
Cum atmosfera devenise una deosebit de apăsătoare, gândii s-o detensionez:
- Ei, asta este acum! Stimaţii clienţi se vor mobiliza în următoarea lună şi vor clickui cu mai multă tragere de inimă. Pentru ca activitatea lor să devină mai interesantă, vom da linkuri la diferite pagini ale sportlocal.ro, nu doar la cea cu campionatul naţional de clickuri şi, în plus, unul dintre linkuri va duce către cea mai frumoasă femeie din lume!
- Care din ele? – întrebă retardatul.
- Asta voi va trebui să descoperiţi… Un alt link, însă, va duce către cel mai minunat bărbat, în faţa căruia Adonis ar păli de invidie. Acesta, evident, are menirea de a face mai atractivă activitatea doamnelor care, de astăzi, vor clickui într-o sală separată, pentru ca instinctele primare să nu vă tulbure, deturnându-vă atenţia de la problemele fundamentale ale şederii voastre aici, respectiv clickuiala…
- Propun – interveni şi Emil, patronul localului – ca acei clienţi care se dovedesc trândavi la clickuit să fie privaţi de primirea comenzii, aceasta urmând a fi doar achitată, ca şi cum s-ar fi consumat…
După alte câteva măsuri de bun simţ, onor clientela fu lăsată să clickuie nestingherită, doar domnul plutonier impulsionând-o din vreme-n vreme:
- Haida, haida! Dă-i bătaie cu clickuitul, dă-i bătaie cu clickuitul!…
Îndemnul nu conta prea mult, căci toţi căutau cu înfrigurare femeia ideală, respectiv – într-o încăpere separată – bărbatul perfect.
- Nu-i! – zise înciudat retardatul. Am clickuit aici, aici şi aici şi… nimic!
- Ia-o de la-nceput şi clickuie mai atent! – îl sfătui domnul plutonier-major.
Comentarii recente