Întorcându-mă de curând din misiune, după ce-am răpus agenţii CIA din trei municipii reşedinţă de judeţ, am tras, ca de obicei, la Papa-Caffe, după un atent contrafilaj.
Eram istovit… Irina mă întrebă pe dată:
- Părintele şi Binefăcătorul nostru, ce-aţi păţit?…
- Un fleac! M-au ciuruit…
Anca, observând că pierdusem mult fluid vital, mă conectă pe dată la butoiaşul de vodka.
- Vă pun şi ceva sânge? – mai întrebă.
- O picătură… – zisei, cu un rictus de durere.
Cum Irina mi-a adus şi aparatul de inhalat iaurt (o invenţie de-a mea), mă întremai oarecum. Apoi, ca de fiecare dată, Irina începu să mă dădăcească:
- De ce mai bateţi coclaurile tot timpul? Lăsaţi-i pe cei mai tineri să facă terenul, că şi-aşa numai gura e de ei… Ar trebui să vă consacraţi doar muncii de coordonare, să vă odihniţi!… Dacă păţiţi ceva în misiunile astea, noi cui rămânem?…
În traducere liberă, m-a făcut moş.
Mai 15, 2009 @ 08:45:36
ei, nu-i chiar asa… ce conteaza, doua-trei fire albe in barba… asta inseamna noroc…
Vezi, de-aia nu mi-am lasat eu barba niciodata. Sa nu vada lumea cat de norocos sunt…
Mai 15, 2009 @ 08:49:59
Pe mine Norocul mă însoţeşte de la 30 de ani…
Vorba domnului Geoană: Să ne dea Dumnezeu noroc!
Mai 15, 2009 @ 09:11:04
Butoiaşul de vodka mi-a fost administrat prin perfuzie, iar din narghilea am inhalat printr-un sistem special…
Mai 15, 2009 @ 09:45:49
Fotografa e soţia, fii atent ce spui!…
Mai 15, 2009 @ 10:26:13
Da, e riscant, pentru că urmăreşte ce se discută…
Poza e din 2004, cine ştie ce aparat aveam pe atunci. Acum, dispunem de unul viguros, plus că am mai învăţat cu Adobe Photoshop…
Mai 15, 2009 @ 10:27:28
ma multumesc sa zambesc si atat. ca vede fiecare cum e cu norocul asta cand ajunge acolo, asa am invatat
. sa auzim de bine!
Mai 15, 2009 @ 10:29:00
Da, norocul pare un har greu definibil… Dar, poate se alege domnul Geoană şi va avea timp să ne explice.
Mai 15, 2009 @ 11:17:59
Răzbate un aer de Michelangelo şi Tolstoi la un loc din fotografie.
Mai 15, 2009 @ 12:24:12
E așa de greu să fii agent? Trebuie să ți se administreze perfuzii cu vodca?
Chiar deghizat în Tolstoi și tot te-au ciuruit?
Agentura mea-i ceva mai serioasă și mai pașnică. Fără gloanțe, doar cu vorbe.
Mai 15, 2009 @ 13:12:13
Andra:
Tata e din neamul Tolstoi, mama din Buonarotti…
Mai 15, 2009 @ 13:13:18
Gabriela:
Mai bine încasezi câteva gloanţe (şi te repară la Papa-Caffe), decvât, din pricina vorbelor, să ieşi din blogroll…
Mai 15, 2009 @ 14:18:32
misiune grea parinte… se cere atentie multa si perfuzii pe masura
Mai 15, 2009 @ 14:47:23
Adevărat, dar o perfuzie bună face minuni!
Mai 15, 2009 @ 15:20:14
clanţa de la uşă, cu “feroneria” aferentă, dovedeşte contrariul
asta dacă nu-i gen “pe dinafară-i vopsit gardu’ înăuntru-i leopardu’(?)”
cu perfuzia potivită … aparenţele pot deveni înşelătoare
ceea ce de fapt şi sunt … cînd vor (ei/ele)
Mai 15, 2009 @ 15:21:57
Teribilă fotografia, dar mai teribil e textul, dacă-mi permiteti. Vania, scrii atât de măiastru încât si dac-ai fi sihastru tot ai avea casa plină de prieteni! Părerea mea.
Mai 15, 2009 @ 15:29:47
Vania,nu este Zamfir,agentul 001?!,o zi frumoasa!
Mai 15, 2009 @ 16:11:22
Banuiesc ca asa tandru te uitai la fotografa!! ::))
Mai 15, 2009 @ 17:22:21
Cella:
Aparenţele sunt înşelătoare.
Mai 15, 2009 @ 17:24:30
Călin:
Gândul monahismului mi-a adiat cândva, prieteni foarte numeroşi, însă, n-am avut…
Mai 15, 2009 @ 17:25:16
Octav:
Nu, nu e el.
Mai 15, 2009 @ 17:25:41
Teo:
Poţi bănui orice…
Mai 15, 2009 @ 18:45:40
Nu m-am hotărât dacă mi-a plăcut mai mult poza ori textul. Mai cuget, atât cât pot
Mai 15, 2009 @ 19:18:44
Poza e la derutarea agenţilor CIA, căci tocmai am fost la frizer şi m-am făcut “periuţă”, ca domnul Tăriceanu…
Mai 15, 2009 @ 20:25:35
Eu eram convinsa ca e poza agentului 009, dar in fine, mai fac si eu confuzii
Mai 15, 2009 @ 20:29:09
Păi, noi suntem abili, e greu să vă prindeţi…
Mai 15, 2009 @ 20:58:17
Mai degraba v-a facut sef.In democratie seful coordoneaza tot, tot.
Mai 15, 2009 @ 21:28:17
Nu prea am eu aptitudini de şef. Nici de subaltern…
Mai 16, 2009 @ 00:42:32
Fiecare varsta are farmecul ei
Un suflet frumos ramane vesnic tanr, desi varsta biologica e alta… Sa aveti un sfarsit de saptamana linistit!
Mai 16, 2009 @ 00:57:19
Punga cu EURO e cea mai şocantă!
Mai 16, 2009 @ 07:02:53
Mihnea:
În acea pungă îmi ţin economiile. În euro, evident…
Mai 16, 2009 @ 07:03:37
Anca:
Am avut un început agitat de săptămână, aşa că acom voi căuta să compensez.
Mai 16, 2009 @ 08:53:29
@Maminineta,
Vania nu poate sa fie seful, ca seful sunt eu. Si asa de buna e organizatia noastra , ca nu stim unul de altul. Ne-am lamurit un pic ieri.
@vania, misiunea mea de ieri s-a incheiat cu succes. Sefa a fost multumita. Zice ca o sa primesc so brevet.
No… ce zici de asta?
Mai 16, 2009 @ 08:54:36
Aoleu… corecteaza te rog pe “so” in “si”
Mai 16, 2009 @ 08:57:09
Păi, nu mai corectez, dacă ai dat erată…
Mai 16, 2009 @ 20:22:55
+))
Mai 16, 2009 @ 20:36:29
+((