da, marţea-i o zi tocmai bună pentru repovestit
mai coborîm şi noi cu picioarele pe pămînt
dacă-ar fi după mine aş da foc, din cînd în cînd , originalelor
toate poveştile mint, să le rescriem … poate ne revenim naibi
Am prins (cred) aluziile la taramul cel teluric in care traiesc; bine ca, in sfarsit, aflu ca-s numai sapte!!
Ce ma calca pe nervi zanele astea, si e plin in Italia!
Da-i incolo de frati, ca doar nu mi i-am facut singura! Mamele lor biologice nu stiu sa tricoteze?!
A doua zi am cumparat un plic de bors magic de la magazinul romanesc (incinerat saptamanal de xenofobi – deci sigur marfa e proaspata) si-am facut un bors primavaratic de urzici, sapte portii de paste cu sos de masline si tomate, sapte guri de vin rosu sec si sapte mere padurete.
Si le-am dus piticilor, ca-i ziua Italiei si ma simt mai darnica.
Va saluta Alba-ca-Zapada de langa mine, suntem jos, in bar, la o cafea; trece fanfara tricolora (cu verde, alb si rosu verticale), ziua-i senina si lipsita de zane.
Una dintre clipele frumoase, totuşi, din anii în care mergeam la Canal câte două luni pe an (“pedeapsa” pentru că lucram la ITA!), a fost faptul că am putut să văd “Lacul lebedelor” la Constanţa.
Vania,cred ca Ceaikovsky ,iti citeste blogul,faina inspiratia cu povestea lebedelor,si mi-a adus aminte de Lacul Lebedelor pe care l-am vazut la Fantasio -Constanta,o zi frumoasa
pt putina vreme nu-mi dadeam seama care era originalul si care povestea, oricum bine scris si avem varianta cea mai probabila sa se intample in prezent
Da, ăia nu bloggeresc, umblă prin ţară să adune date despre unul-altul… Ce-ar putea căuta cineva sâmbătă seara în Timişoara, fără treabă, nimerind taman la mine?…
Dacă n-ar fi fost fraţii Adinei, aş fi propus ceva reţete…
Sunt cam indispus cu Madelin, poate-i mai scrii câte ceva.
chiarnuconteaza Iun 02, 2009 @ 21:52:54
eu ii dau dreptate Adinei. la urma urmei nu asta incercam sa-i invatam pe copiii nostri: ori toti, ori niciunul! Andersen a fost destul de crud sa-l condamne odata pe fratiorul cel mic la o viata de ciudatenie a naturii. nu se putea risca inca odata. si in plus, in Italia lebedele chiar au viata buna, nu ca in Austria
Iun 02, 2009 @ 08:49:20
Interesant! O sa ma gandesc la asta.Sa aleg realitatea sau povestea…Unde e mai bine? Mai bine pentru mine sau mai bine pentru mai multi?
Iun 02, 2009 @ 08:52:59
Cred că-s preferabile poveştile, chiar dacă mai interferează cu ternul cotinian…
Iun 02, 2009 @ 09:26:06
Paznicul e excelent introdus.
Iun 02, 2009 @ 09:29:11
Am locuit 30 de ani lângă un cimitir, aşa că am avut de unde să mă inspir…
Iun 02, 2009 @ 10:22:02
Unii…chiar n-au noroc! Rudele astea…
Iun 02, 2009 @ 10:23:41
Să ne punem în locul Adinei: ne-am fi urzicat a moaca?
Mi-a venit altă poznă: Isabelle, în rolul din “Inimă rece” de Wilhelm Hauff…
Iun 02, 2009 @ 10:42:43
Pozna, nu-i…
Iun 02, 2009 @ 10:45:49
Sunt curios cum ar transforma cineva povestea in muzica si… balet.
Iun 02, 2009 @ 10:46:26
Toti locuim langa cimitir…
Iun 02, 2009 @ 10:48:36
Manole:
Să văd cum îmi iese…
Iun 02, 2009 @ 10:50:33
Daurel:
Poate încearcă Ceaikovski, cică a mai scris ceva asemănător…
Iun 02, 2009 @ 10:52:19
care chiar ia trasformat dea-devărat ?
Iun 02, 2009 @ 10:52:51
Păi, dacă au ajuns lebede?…
Iun 02, 2009 @ 10:53:52
da, marţea-i o zi tocmai bună pentru repovestit
mai coborîm şi noi cu picioarele pe pămînt
dacă-ar fi după mine aş da foc, din cînd în cînd , originalelor
toate poveştile mint, să le rescriem … poate ne revenim naibi
Iun 02, 2009 @ 10:59:53
V-ati gandit sa-i trimiteti povestea si lui Ceaikovski?
Iun 02, 2009 @ 11:01:01
Bestial!!!
Am prins (cred) aluziile la taramul cel teluric in care traiesc; bine ca, in sfarsit, aflu ca-s numai sapte!!
Ce ma calca pe nervi zanele astea, si e plin in Italia!
Da-i incolo de frati, ca doar nu mi i-am facut singura! Mamele lor biologice nu stiu sa tricoteze?!
A doua zi am cumparat un plic de bors magic de la magazinul romanesc (incinerat saptamanal de xenofobi – deci sigur marfa e proaspata) si-am facut un bors primavaratic de urzici, sapte portii de paste cu sos de masline si tomate, sapte guri de vin rosu sec si sapte mere padurete.
Si le-am dus piticilor, ca-i ziua Italiei si ma simt mai darnica.
Va saluta Alba-ca-Zapada de langa mine, suntem jos, in bar, la o cafea; trece fanfara tricolora (cu verde, alb si rosu verticale), ziua-i senina si lipsita de zane.
Va dorim o saptamana frumoasa!
Iun 02, 2009 @ 11:22:17
Cella:
Sunt bune şi originalele, ca izvod.
Iun 02, 2009 @ 11:22:47
Daurel:
Presupun că Ceaikovski îmi urmăreşte blogul…
Iun 02, 2009 @ 11:24:48
Adina:
Zânele apar mai pe seară!
Şi eu m-am bucurat că-s numai şapte şi că au grijă turiştii de ei… Puţin m-am întristat la gândul că mie nu-mi dă nimeni somon!
Iun 02, 2009 @ 11:50:36
Una dintre clipele frumoase, totuşi, din anii în care mergeam la Canal câte două luni pe an (“pedeapsa” pentru că lucram la ITA!), a fost faptul că am putut să văd “Lacul lebedelor” la Constanţa.
Iun 02, 2009 @ 12:00:13
În tot răul se află şi-un bine… Cred că e valabilă şi reciproca.
Iun 02, 2009 @ 12:44:06
Lebede hranite cu somon….dar n-o duc rau deloc…:)))
Iun 02, 2009 @ 12:44:54
Vania- n-ar fi rău sa te apuci de o reinterpretare a basmelor ….::))))
Iun 02, 2009 @ 12:57:32
Gloria:
Aşa-i? Nu era păcat să redevină oameni?…
Iun 02, 2009 @ 12:58:16
Teo:
Povestea de azi e parte din volumul “Cartea cu Poveşti”.
Iun 02, 2009 @ 13:11:11
povestea asta e ca un bonus tot pentru 1 iunie:)…pentru copiii de toate varstele
Iun 02, 2009 @ 13:12:12
Da, copiii caută frecvent poveşti pe internet…
Iun 02, 2009 @ 14:07:18
Lebede…ingrasate cu somon…in Italia???!!
Piei ispita!
Iun 02, 2009 @ 14:33:02
Mă gândesc că, dacă nimeresc mai mulţi compatrioţi de-ai noştri-n Genova, rămâne Adina fără fraţi…
Iun 02, 2009 @ 14:43:01
Pot să spun doar atât, că sunt încântat? Voi printa povestea, e de păstrat.
Iun 02, 2009 @ 14:43:47
Sper s-o văd şi-n volum tipărit!…
Iun 02, 2009 @ 14:50:47
Bine scris – deşi nu sunt eu în măsură să fac astfel de analize. Dar, cum se spune, ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place…
Iun 02, 2009 @ 14:52:07
Aici, fiind vorba despre zâne şi vrăjitoare, s-ar putea ca Dumnezeu să aibă obiecţii de ordin teologic…
Iun 02, 2009 @ 15:01:07
Aia-i ilustraţia… Eu remarcasem tuşele vaniene.
Iun 02, 2009 @ 15:05:25
Vania,cred ca Ceaikovsky ,iti citeste blogul,faina inspiratia cu povestea lebedelor,si mi-a adus aminte de Lacul Lebedelor pe care l-am vazut la Fantasio -Constanta,o zi frumoasa
Iun 02, 2009 @ 15:07:04
A fost şi pe-aici Lacul lebedelor de curând, doar că eu nu prea ies din casă, aşa că mă mulţumesc cu înregistrările.
O zi frumoasă!
Iun 02, 2009 @ 15:16:44
poveştile “VANIA”, tipărite fără şirul comentarii/răspunsuri vor pierde mult din “morala” obişnuită la cele originale …
mare pierdere, ce-i de făcut ?
Iun 02, 2009 @ 15:20:21
Punem note de subsol…
Iun 02, 2009 @ 16:10:41
Superrrrrrrrrrrr
Iun 02, 2009 @ 17:47:54
Cu atâţia de r, te-a trecut maşina la spam…
Iun 02, 2009 @ 18:32:40
pt putina vreme nu-mi dadeam seama care era originalul si care povestea, oricum bine scris si avem varianta cea mai probabila sa se intample in prezent
Iun 02, 2009 @ 18:52:59
Critica de specialitate zice că asta-i povestea originală, restul fiind imitaţii…
Iun 02, 2009 @ 19:27:45
O combinatie delicioasa intre gutuie si portocala…realitatea ne face gura punga, numai buna a degusta zemoase povesti …
Mi-a placut , bravo!:)
Iun 02, 2009 @ 19:31:22
Efectul unei nopţi în care n-am fost bruiat.
Sâmbătă seara au venit musafiri nepoftiţi şi mi-au dereglat tot ritmul…
Iun 02, 2009 @ 19:58:27
Minunate povestea! Iar finalul nu e doar neasteptat, e genial!!!
Iun 02, 2009 @ 20:16:45
Ei, aşa s-a petrecut cu lebedele…
Iun 02, 2009 @ 20:32:38
Sapte lebadoi aflara
Cum ca sora lor traieste
Bucurosi din cale afara
Se pusera pe prins peste
Sapte pesti impachetara
Pentru sora de departe
Ce-o asteptau sa apara.
Totul se-ntampla intr-o carte
Iun 02, 2009 @ 20:33:50
Musafirii nepoftiti nu blogaresc; ma bucur ca ati pus o incheiere logica; altfel multi am fi avut cateva momente de discomfort.
Iun 02, 2009 @ 20:37:38
Draga Vania, mancam sa nu lebedele alea, ca iote veni seara si vijelia ! Doar n-om vrea sa se chinuie bietele de ele, sa dea vreun fulger peste el!
Iun 02, 2009 @ 20:57:03
Maminineta:
Se pare că relaţiile între fraţi n-au decurs chiar aşa armonios…
Iun 02, 2009 @ 20:58:47
Daurel:
Da, ăia nu bloggeresc, umblă prin ţară să adune date despre unul-altul… Ce-ar putea căuta cineva sâmbătă seara în Timişoara, fără treabă, nimerind taman la mine?…
Iun 02, 2009 @ 21:00:11
Manole:
Dacă n-ar fi fost fraţii Adinei, aş fi propus ceva reţete…
Sunt cam indispus cu Madelin, poate-i mai scrii câte ceva.
Iun 02, 2009 @ 21:52:54
eu ii dau dreptate Adinei. la urma urmei nu asta incercam sa-i invatam pe copiii nostri: ori toti, ori niciunul! Andersen a fost destul de crud sa-l condamne odata pe fratiorul cel mic la o viata de ciudatenie a naturii. nu se putea risca inca odata. si in plus, in Italia lebedele chiar au viata buna, nu ca in Austria
Iun 02, 2009 @ 21:57:02
O duc bine lebedele în Italia, ce-i drept! Cu somon…
Iun 04, 2009 @ 02:02:04
Cam rea fata asta din poveste.Nu vrea ca fratii ei sa se transforme in oameni…
Ca veni vorba despre lebede,am citit azi o stire despre niste lebede negre:http://www.infoportal.ro/presa~info-1021895.html?utm_medium=email&utm_source=infoportal_newsletter&utm_content=newsletter_03_06_2009
Si niste lebede.
http://g1b2i3.files.wordpress.com/2008/11/1215731365fu7mq1k.jpg
http://g1b2i3.files.wordpress.com/2008/04/lebede.jpg
Iun 04, 2009 @ 06:38:53
Să fim înţelegători: cui i-ar conveni să se trezească cu şapte fraţi apăruţi de nu se ştie unde?