Indicii anatomice – VII

Foto: Alice Drogoreanu

- Acum căutăm, de fapt, ce? N-are nicio logică! – bombăni Oana care, după ce-şi dădu seama că nu este vreo legătură între dispăruţi şi ochii cei verzi, se opuse drumului la Miskolc, găsindu-l iraţional.

- Ai încredere în flerul meu! – răspunse Bogdan. Dacă e amestecat Horaţiu Vidal, precis vom găsi acolo şi cadavrul şi pe răpiţi… Întotdeauna i-a plăcut să joace şah cu anchetatorii şi să lase indicii…

„Flerul tău! Nici periuţa de dinţi nu eşti în stare să ţii minte unde-ai pus-o!” – gândi romanciera.

- Să oprim la o benzinărie… – propuse prozatorul. Ne mai refrişăm, iar eu mi-aş lua nişte periuţe de dinţi…

Maşina gonea deja de un ceas în Ungaria, dar cei trei pasageri erau munciţi de sentimente contradictorii.

„Măcar dacă mergeam la Budapesta… În definitiv, ochiul se poate şi rostogoli, doar e sferic! Ai vreo certitudine că era pus pe Miskolc?” – se întrebă Oana cu tristeţe.

„De data asta nu-mi mai scapă Vidal! Te-am prins, ticălosule! Din cauza ta am luat patru în teză la Chimie! Şi la orele de sport, nu-mi dădeai o pasă!…” – se îndulcea Bogdan la gândul unei răzbunări iminente.

„Tot e fain! Mai vedem şi noi cum sunt băruleţele prin vecini… N-am mai fost în Ungaria din 1988…” – gândea Trexel, care continuă să se ţină după anchetatori, neavând altă treabă mai bună de făcut.

- Nici n-ai cum să te înţelegi cu ăştia! – bombăni din nou romanciera. Trexel, tu ştii ceva ungureşte?

- Nu prea. Dar, zicea Adriana că, pentru conversaţii uzuale, e suficient dacă-ţi compui o mină senină şi spui din vreme-n vreme igen şi na bazmeg…

- Igen, na bazmeg, igen, na bazmeg… – repetă Oana.

Cum primul aşezământ era un popas, iar nu o benzinărie, cei trei deciseră că vor putea face şi acolo mici cumpărături, plus că exista şi-un restaurant care, după faţadă, părea destul de elegant.

- Luăm câte-un gulaş? – propuse Bogdan.

- Luăm! – aprobară însoţitorii.

Înaintea micului complex, un grup se apropie de anchetatori şi o doamnă se adresă romancierei:

- Romániából érkezett?[1]

- Igen.

- Ismeri Oána Sztojka-Múzsa híres írónőt?[2]

- Igen.

- Kérem mondja meg neki, hogy elolvastam már minden regényét. További szép napot![3]

- Igen.

Cum doamna se îndepărtă zâmbind, romanciera îşi spuse: „Funcţionează metoda Adrianei!”

- Ce-a vrut? – se interesă Bogdan.

- Habar n-am!

Interiorul se arătă la fel de prietenos ca şi faţada. Trexel comandă gulaş, ridicând trei degete, şi pivo, aici arătând un deget mai puţin.

- Iau şi eu o bere, ce-i aia? – interveni Bogdan, însărcinat cu şofatul.

Cum ospătarul se încurcă, Oana decise să-l ajute, vorbindu-i pe limba lui:

- Igen. Na bazmeg!

- A kutyafáját! Hát ez teljesen el van szállva![4] – bombăni chelnerul, cei trei zâmbindu-i şi spunându-i încă de câteva ori igen şi na bazmeg.

Deşi fură serviţi destul de nepoliticos în continuare, anchetatorii nu dădură mare atenţie acestui amănunt, preocupaţi de-o nouă problemă ivită. Xreader trimise un sms interesant: „Cum se chemau pastilele alea pentru dureri de cap? Am luat Plegomazin şi mă simt ca dracu!”

- Îl doare capul… L-au torturat! – sări Bogdan.

După o vreme, analizând textul la rece, Trexel deduse că un prizonier nu poate întreba care pilulă e mai potrivită, fiind de presupus că răpitorii nu te ţin într-un dispensar…

- Nu i-a răpit nimeni! – avu Oana o revelaţie. Porcii au fost la băut! Mergem la Satu-Mare! Acum!

La întoarcere, o vreme merseră în tăcere. Apoi, romanciera observă:

- Dar, ce urât se poartă ungurii cu noi, parcă am fi gunoaie!…

---

[1] Veniţi din România? (maghiară)

[2] O ştiţi pe celebra scriitoare Oana Stoica-Mujea? (maghiară)

[3] Transmiteţi-i, vă rog, că i-am citit toate cărţile! Să aveţi o zi bună! (maghiară)

[4] Ei, drăcie! Asta-i dusă cu pluta! (maghiară)