Indicii anatomice – VIII

Foto: Alice Drogoreanu

Este aproape o regulă ca, după un chef prelungit într-o cârciumă sordidă, participanţii să caute în zori un local mai de Doamne-ajută, ca să se dreagă. Desigur, există şi categoria acelora care se vor drege tot într-un birt sordid, însă acesta nu era cazul celor trei, Darius, Chinezu şi Xreader, care au ajuns la Roy în mod cu totul accidental şi mai mult mânaţi de val. Dar, deşi vodca ieftină are efecte răvăşitoare asupra oricui, oamenii nu sunt identici, motiv pentru care aleg să se dreagă în mod diferit. Toate aceste pricini, plus o doză de hazard, făcură ca cei trei să se revadă a doua zi la Select, mulţi opinând că acesta ar fi cel mai bun local din Satu-Mare.

Darius şi-ar fi dorit o ciorbă de potroace. „Vezi să nu! Poate-n Sadoveanu… Ăştia-s ardeleni, habar n-au ce-i bun! Şi, dacă chiar ar deschide vreun moldovean birt la noi, tot n-ar putea găti mare lucru, că n-ar cere lumea. Apoi, mulţi pun pui în loc de curcan şi borş în loc de moare, de rămâne numai numele… Plus că rar mai prinzi blid de lemn şi lingură pe măsură”.

- O ciorbă de burtă, cu smântână din belşug şi ardei iuţi, circa douăzeci! – îi zise ospătarului într-un târziu, realismul biruind.

- Vă aduc ceva înainte?

- Smirnoff…

- Mare sau mică?

Darius nu pricepu întrebarea:

- Nu-s toate sticlele la şapte sute de mililitri?

- Ba da…

- Atunci, cât e acolo…

Chinezu, ca orice maramureşean vrednic, socoti riscant să ceară ciorbă. „E mult lichid, plus că-i şi fierbinte… Mai mult agită decât drege! Fără! Cui pe cui se scoate!” – şi optă pentru o ţuică din anul 1982.

Xreader şi-ar fi dorit moare, lapte acru şi apă minerală. „Astea, acasă! Aici, nu ştiu cu ce-aş putea să mă dreg… Poate să încerc un coniac, apoi o ciorbă. Şi mai văd eu cum mă simt după aia…”

Mobilul lui Darius piui îndată după venirea comenzii, vestind un nou mesaj din partea Crinei: „Cei doi şefi de gardă sunt cercetaţi. Dreptatea va triumfa!”

Sătmăreanul ridică din umeri, nepricepând mare lucru: „Ce Gardă? S-a dat cu legionarii? Ăia erau cu dreptatea… Treaba ei, eu sunt stângist!” Din politeţe, răspunse totuşi: „E bine! Nu ceda!”

- Am întrebat-o pe nevastă-mea ce pastilă să iau pentru durere de cap. Credeţi că s-a sinchisit să-mi răspundă? – se lamentă Xreader.

- Ei, asta e! – medie Chinezu. A avut şi ea griji cu lansarea. Bine că s-a încheiat cu succes!

- Aşa-i! – admiseră convivii, închinând pentru reuşita lansării.

Pe când lichidele ingerate le îmbunătăţi vizibil starea tuturor, domnul locotenent Petrescu se apropie de masa lor, apoi salută.

- Ieri nu v-am mai deranjat, căci păreaţi foarte ocupaţi… – se exprimă cât mai delicat cu putinţă.

- Ieri, unde?… – vru să afle Chinezu.

- La Roy, când l-am reţinut pe George Onan.

- Care George Onan? – se miră Darius, la rându-i.

- Cetăţeanul cu care eraţi la masă…

După o tăcere destul de lungă, Chinezu izbucni:

- Ăă! Al patrulea! Nu ştiţi că mai era unu’? Ce i-am zis eu că-i de două ori Al doilea…

- Parcă… – admise Darius, mai mult pentru a scurta intervenţia comeseanului.

- Ăla a tras de noi să mergem la Roy – îşi aminti şi Xreader. La nota de plată, nici nu pricepeam ce vrea tipa de la noi! Cică, treizeci de lei! Am şi întrebat: Adică vrei să spui că noi n-am băut?… Aici, suta de coniac e treizeci de lei…

Domnul Petrescu aşteptă un moment de linişte, pentru a aborda o altă problemă, întrebându-l pe Xreader:

- Dumneavoastră sunteţi domnul Stoica?

- Da.

- Nu ştiţi unde este doamna?

- Nu ştiu. I-am trimis mesaj, dar n-a răspuns… Probabil, cu lansarea…

Coborând glasul, ofiţerul continuă:

- A vorbit la telefon cu colonelul Munteanu şi a reclamat prezenţa a doi ochi într-un imobil. Vreau să spun, doi globi oculari, despărţiţi de persoană… Se aflau într-un frigider.

„Mie-mi plesnea capul de durere, iar asta scotocea prin frigidere după ochi!” – se amărî Xreader, deşi spusele poliţistului îi păreau nebuloase.

- Şi s-a aflat ai cui sunt ochii?

- Tocmai asta-i, că nu s-a aflat nimic! – Domnul Petrescu se codi o vreme, apoi decise să facă destăinuiri mai ample, coborându-şi încă glasul: Ochii au fost duşi la laborator… Acolo, specialistul i-a pus într-un fel de spirt, şi trecând autopsierul prin încăpere, însetat… Mă înţelegeţi. Acum, trebuie să aşteptăm până-i elimină, dar nu e sigur că analizele vor mai fi relevante. Cum povestea a făcut oarecare vâlvă, ne temem să nu intervină peste noi cei de la S.R.I. Ar fi o palmă pe obrazul întregii Poliţii judeţene! De aceea, ne gândeam că poate doamna ştie mai multe amănunte…

- Cum spuneam, nu ştiu unde este. Eventual, cum apare, îi spun să vă sune…

Chinezu interveni în discuţie:

- Dar, de ce nu apelaţi la colegii din Timişoara. Se spune că au un plutonier-major, Onici, care rezolvă orice caz…

Cum locotenentul  era aproape disperat, se agăţă de idee:

- Da, am să propun…

După plecarea poliţistului, Darius întrebă:

- Chiar aşa de bun e Onici ăla?

- Ei, pe dracu! De fapt, nici nu ştiu. Dar, zicea Vania despre el că bea de stinge, am mai avea cu cine să petrecem…