Cum Psycho invită să construim un text pornind de la o propoziţie dată, căutăm să ne conformăm:
În ploaie, stătea spânzurat într-un picior un cocostârc … Ceva mai încolo, în aceeaşi ploaie atotcuprinzătoare, stătea spânzurat un tip.
- Tu de ce-ai fost spânzurat? – fu individul curios.
- Chestie ereditară… – răspunse cocostârcul. Plouă ori nu plouă, aşa mă simt eu mai confortabil. Da’ tu?
- La mine-i tot ereditar. Tata a fost spânzurat, bunicul a fost spânzurat… Ba, poate-ar fi fost şi mama, dacă n-ar fi încercat să fugă de sub escortă şi n-o împuşcau… Însă, dacă ar fi fost să aleg, preferam o zi însorită de Octombrie! Oricum, nu mă simt tocmai confortabil.
- Acum, asta e! – conchise cocostârcul. Nu-i întotdeauna cum vrei…
- Nu-i! – admise spânzuratul, după care tăcu vreme îndelungată.
65 raspunsuri Până acum ↓
Florin Puşcaş // 30/06/2009 la 00:40
Sa te spanzuri intr-o zi ploioasa. Ce poate fi mai deprimant?
g1b2i3 // 30/06/2009 la 01:04
M-am cam infiorat citind povestile spanzuratilor.
Cred ca numarul lor va creste in urmatoarea perioada.S-ar putea ca padurile sa aiba copacii plini cu spanzurati.
dielda dinu // 30/06/2009 la 01:22
Ar fi trist sa fie asa…
Vania // 30/06/2009 la 07:26
Florin:
Tipul nu s-a spânzurat de bunăvoie, astfel că nu şi-a putut alege ziua.
Vania // 30/06/2009 la 07:27
Gabi:
Chiar la spânzuraţi nu mă gândeam să umple pădurile. Poate vine vreun război…
Vania // 30/06/2009 la 07:28
Dielda:
Eu eram binedispus scriind exerciţiul. Oricum, nu e unul profetic.
i.o.flavius // 30/06/2009 la 07:52
Ziua buna…
Sa inteleg ca pina la urma tine de… ploaie?
Toate cele bune!
Vania // 30/06/2009 la 07:58
Nu cred. Aici plouă frumos de două ceasuri, dar în zonă nu-i niciun spânzurat…
daurel // 30/06/2009 la 09:09
Si ma-sa se spanzurase; pe el l-a nascut o matusa! Multi sunt eunuci din tata in fiu…
Vania // 30/06/2009 la 09:15
Aici este o familie de condamnaţi, nu de sinucigaşi!
daurel // 30/06/2009 la 09:25
Damnati…
Orianda // 30/06/2009 la 10:22
….si cand te gandesti ca a inceput sa ploua!
( inca nici un cocostarc spanzurat!…..)
….doar eu … si un pui de barza zgribulit in cuibul de pe acoperisul cladirii vecine!
La ce io fi gandul oare?!……….
Magdammus // 30/06/2009 la 10:28
Bună dimineaţa !
Offf … oare de ce mă gândesc la Romanovi ?
Oceania // 30/06/2009 la 11:00
mai devreme vorbeai de moartea unui blogger, acum vorbesti de spanzurati. cam macabru…are vreo legatura cu starea ta de spirit?:)
Vania // 30/06/2009 la 11:37
Orianda:
Şi aici plouă, iar cocostârcii sunt bine! Nu ştiu la ce gândeşte puiul de barză. Poate-ar vrea, când va fi mare, să nu mai aducă bipezi pe lume…
Nea Costache // 30/06/2009 la 11:37
Se spune totusi in popor ca insurat, este un pic mai bine decat spanzurat, deci nu-i chiar asa rau!
Vania // 30/06/2009 la 11:37
Magdammus:
La Romanovi? Nu ştiu! Azi nu m-am gândit deloc la ei…
Vania // 30/06/2009 la 11:40
Oceania:
E doar literatură.
Vania // 30/06/2009 la 11:41
Nea Costache:
Individul din poveste se pare că regreta mai mult ziua aleasă, altfel ştiind că ştreangul i se cuvine. Nu ştiu dacă era familist…
un cocor: a propos de cocostarc // 30/06/2009 la 11:44
doar mistere,
obloane închise,
acoperişiri discrete
şi-un schelet metalic
stilizând un cocor
fără pereche, sărmanul,
într-un singur picior,
împunge înaltul cerului
înghiţind câte o frunză
cu nervuri cu tot
inundat de verdeaţa
deasupra-dedesubt
pe metereze, pe şosea
final de august
într-o anumită grădină
de n-ar fi doar o poză,
ai putea jura
că susură apa
în versurile
din cântecul cocorului.
Vania // 30/06/2009 la 11:48
Faină!
Eu am pledat pentru un cocor comunicativ, lipsit de mistere…
vintagedresser // 30/06/2009 la 11:54
HAINE UNICAT RETRO ȘI VINTAGE LA CELE MAI MICI PREȚURI
ARUNCA O PRIVIRE AICI : http://vintagedresser.wordpress.com
Vania // 30/06/2009 la 11:55
Mă uit, deşi umblu mai mult dezbrăcat…
Manole // 30/06/2009 la 12:04
Ce-ti e si ereditarul asta!!!
Vania // 30/06/2009 la 12:11
Specialiştii spun că se transmite…
Leo // 30/06/2009 la 12:16
Nu te pui cu ereditatea…
Ideea de a construi un text pe baza unei fraze mi se pare incitanta. Dar nu prea ma inspira fraza aceasta cu cocostarcul, parca ai spus tu cam tot ce se putea spune !
CELLA // 30/06/2009 la 12:19
OAIE PL-ÎNgi, spînzuratul cocostîrc, Micul Prinţ te vrea desenată, tu încă nu exişti
şi ploaia n-are nimic împotrivă … se ridică-n aburi, nespînzuraţi nicicînd … de pămînt
Vania // 30/06/2009 la 12:24
Leo:
Ar mai fi găselniţe…
Cu ereditatea încep să-mi fac griji! Sper să nu am, ca taică-meu, copil la 50 de ani!…
Vania // 30/06/2009 la 12:27
Cella:
CE-LL Acum pomeneşti pe Micul Prinţ? Că tocmai îl contestaşi…
Errata : In ploaie, stãtea spânzurat intr-un picior un cocostârc …. // 30/06/2009 la 12:30
Errata plus P.S. :
In ploaie, stãtea spânzurat intr-un picior un cocostarc… sau poate era un cocor…. Sigur era o zi ploioasa – cerul impuns de piciorul cocostarcului sau cocorului… a turnat prin impunsatura o ploaie in siroaie:
“doar mistere
obloane inchise
acoperisuri discrete
si-un schelet metalic
stilizand un cocor
fara pereche, sarmanul,
intr-un singur picior
impunge inaltul cerului
inghitind cate o frunza
cu nervuri cu tot
inundat de verdeata
desupra-dedesubt
pe metereze, pe sosea
final de august
intr-o anumita gradina
de n-ar fi doar o poza
ai putea jura
ca susura apa:
in versurile,
din cantecul, cocorului.”
P.S. desigur este cocorul-comunicativ-in forma de antena Radio-Poezia versuri pe muzica la cerere!
CELLA // 30/06/2009 la 12:47
pe trecuţii în nefiinţă îi pomenec mereu, îs creştină
daurel // 30/06/2009 la 12:49
Somnoros, liliacul s-a mirat de modulul incomod de odihna gasit de nefericitul pescar. De barza si-au amintit doar doi indragostiti ititi din cortul pleostit de ploaie.
Vania // 30/06/2009 la 12:52
Cella:
Chiar condamnat să fii, tot nu poţi trece-n nefiinţă!
Vania // 30/06/2009 la 12:53
Daurel:
Ar trebui postat textul şi la iniţiatoarea prozei:
http://lifeofapsycho.wordpress.com/2009/06/29/intr-un-picior/
Geanina Codita // 30/06/2009 la 13:00
Din toată povestea asta aleg ploile, pe care le ador.
În rest… Odihnească-se în pace!
daurel // 30/06/2009 la 13:01
Buna idee. Ii comentasem eu, ceva poporan…
Vania // 30/06/2009 la 13:13
Geanina:
Greu să ai pace când te plouă, atârnat în ştreang. Dar, de-o avea pace, nu mă deranjează.
CELLA // 30/06/2009 la 13:23
ăla-i oricum în universalitate, ce pana mea, nu face diferenţe semantice d-acolo, poate doar drepturi de autor
Vania // 30/06/2009 la 13:25
Are Saint-Exupery chestii tari, ca de pildă dialogul între Împărat şi General:
Împăratul: Aud că soldaţii nu mai vor să lupte…
Generalul: Asta n-ar fi nimic, dar nu mai vor nici măcar să moară!
Zici că-i scrisă de-un rus!
noapteaiguanei // 30/06/2009 la 14:12
Da’ cel putin cocostarcul se simtea confortabil… asta e foarteeee bineee….
Vania // 30/06/2009 la 14:13
La el ne-am gândit şi noi, că-i fiinţă neprihănită!
Leo // 30/06/2009 la 14:17
Hai sa-ncerc :
In ploaie, statea spanzurat intr-un picior un cocostarc… chinuit de o dilema : cum sa fie spanzurat, in acelasi timp, in ploaie si intr-un picior ? Si s-a chinuit cu aceasta intrebare, pana a schimbat piciorul – celalalt ii amortise. Revelatie : pentru ca putea !
Vania // 30/06/2009 la 15:03
Da, însă asupra ploii nu prea avea nicio putere!…
Leo // 30/06/2009 la 15:22
Cine stie…
CELLA // 30/06/2009 la 15:27
PĂI AŞA ! dacă mi se explică, pricep
Vania // 30/06/2009 la 15:50
La Micul Prinţ nu m-am băgat cu explicaţii, pentru că nu am textul la îndemână şi n-aş vrea să vorbesc din amintiri.
calinhera // 30/06/2009 la 16:37
Mi-ar fi plăcut o fotografie cu „talpa” cocostârcului, ar fi fost mai plină de viată.
Perspective și diacritice. Bârna și paiul. « Blogul lui Vasile Călin Drăgan // 30/06/2009 la 16:43
[...] citat, la un moment dat, un fragment din blogul domnului Ioan Usca, al cărui nume l-am pocit și eu sub forma Uscă, precum mulți alții, din neatenție. Numele [...]
ILANA // 30/06/2009 la 18:03
tipul era si el tot de picior spanzurat?
(daca am trecut cu vederea acest detaliu, sa-mi fie ierata greseala..)
Vania // 30/06/2009 la 18:14
Călin:
Mie mi-ar fi plăcut o pastă de creveţi în panadă, cu bere Chimay Blanche alături…
Vania // 30/06/2009 la 18:15
Ilana:
Tipul era spânzurat de gât, de aceea a şi devenit mai taciturn după o vreme.
Oana // 30/06/2009 la 18:41
Cat sadism, si cat imi place
Vania // 30/06/2009 la 19:05
Unde vezi tu sadism? Acum, dacă-l spânzuraseră pe om, ce era să spun?…
Manole // 30/06/2009 la 19:45
Ce replici poate da un cocostarc relaxat si filozof!
Vania // 30/06/2009 la 19:48
Le prieşte ploaia… Dar, când se sprijină pe ambele picioare, se diminuează inspiraţia.
Manole // 30/06/2009 la 19:55
Cred ca si peisajul il inspira, cu atat mai mult daca au si un spanzurat in preajma…
Vania // 30/06/2009 la 19:58
Eu obişnuiesc să profeţesc în preajma spânzuraţilor, însă am parte cam rar de ei…
Manole // 30/06/2009 la 20:03
Ei, cu timpul se inmultesc…putintica rabdare…
Vania // 30/06/2009 la 20:04
Aşa sper şi eu!
Sufletica // 30/06/2009 la 22:48
Primi mei pasi pe aici au descoperit o atmosfera macabra… brrr… daca nu o sa gasesc cumva intro zi o bucata de funie dau o fuga pe blog aici si gasesc sigur o modalitate ereditara de a scapa de chin.
Culmea ca astazi chiar a fost o zi ploioasa numa ca nu am dat de funie.
Neliniştitu' // 30/06/2009 la 22:54
Nu zice nimic de funie, deci eu zic că jucau “spânzurătoarea”. Şi cred că a câştigat păsăroiul.
Vania // 30/06/2009 la 22:57
Sufleţica:
Nici eu n-am găsit funie, în schimb m-a stropit un tip cu maşina.
Vania // 30/06/2009 la 22:58
Neliniştitu:
Da, cocostârcul a făcut faţă mai bine situaţiei…
zamfirpop // 30/06/2009 la 23:47
Deprimantă ploaie! de-aceea e mai bine să gândeşti ca ciobanii: “întotdeauna, după ploaie vine şi Soarele!”!!!
Vania // 30/06/2009 la 23:58
Eu gândesc precum conţii: O veni şi ploaia aia odată!