Adela

Foto: Alice Drogoreanu

Poate din pricina coniacului ingerat cu paiul, ori din cauza măştii, Adela îmi apăru pentru prima dată altfel. În plus, masca acoperindu-mi maxilarele de troglodit îmi dădu şi mie un aer inteligent, făcându-mă să mă bucur de reciprocitate.

Adela ceru o ciocolată caldă. „Bine c-a luat albă! Cu ciocolată obişnuită, se putea mânji pe mască şi ar fi arătat ca naiba. Aşa, are ochii Robertei Anastase, ceva din zvelteţea Monicăi Ridzi şi-un bust voluptuos precum Elena Udrea. Cred că mai iau un coniac şi voi experia domolirea patimilor precum un şef de stat!…”

Cerui, în conformitate cu planul gândit, încă o stacană, atent să introduc paiul exact în orificiul măştii, astfel încât să nu las loc prin care să se fofileze virusul.

– Dar, oare gripa asta nu se ia şi…? – începui să-l întreb pe domnul plutonier-major Onici.

- Nu se ia! Numa’ să vă ţineţi masca… – răspunse, surprinzându-mi o anumită privire în prealabil şi cunoscându-mi gândirea destul de bine.