Foto: Alice Drogoreanu

21.

- Hopaaa! Avem musafiri!… – rosti bucuros căpitanul Bonev, văzând că este adus Xreader la Secţie.

Căpitanul tocmai remarcase, în vreme ce-şi vâna, cu un ac de cusut, un rest de gogonea rămas între dinţi, anostul acelei zile care, în pofida veştilor despre un oribil asasinat comis pe strada Liubomir Lencev, era aproape cu totul lipsită de activitate. „Or fi cercetând toţi locul crimei, ori ce naiba au?” – se întrebă, la un moment dat.

- Ce-a făcut ăsta? – întrebă căpitanul, bucuros de orice schimbare intervenită în ternul acelei dimineţi.

- Căsca gura la mare, de pe plajă, la ora cinci dimineaţa… – lămuri un sergent.

- Păi, e firesc! – medită Bonev. Vuietul valurilor mării are un efect liniştitor asupra sufletului, mai cu seamă când îl asculţi în zori… Întrebarea este, de ce avea dumnealui sufletul agitat, astfel încât simţea nevoia de linişte? Poate se simţea afectat de stresul cotidian ori, poate, conştiinţa îi era chinuită de oribilul asasinat proaspăt comis… Cine ştie?…

- Eu n-am comis un asasinat oribil… – se dezvinovăţi eternul suspect.

- Mda, foarte posibil ca, la experienţa acumulată, dumneata să nu mai percepi ultimul omor ca pe unul oribil, ci doar ca pe unul de rutină… Totuşi, iată că resimţeai nevoia de linişte, asemenea unui asasin începător…

- Zice că-l cunoaşte pe Melatov… – interveni un gradat din echipaj. Şi că a mai trecut pe aici prin arest, acolo l-au şi tuns…

- L-au tuns frumos! – observă căpitanul. Deci, dumnealui a trecut pe la noi prin arest şi, simţindu-se confortabil, şi-a zis să revină… Oricum, pe Melatov cred că nu l-ai cunoscut prea bine – îl abordă pe reţinut -, că nu ţi-ai fi dorit atât de mult să-l revezi. Nu ştiu ce-i cu ăştia azi – spuse din nou către colegi -, că n-a apărut niciunul…

- Vin ei… – opină sergentul.

- Aş zice, până vine maiorul, să-i faceţi ăstuia o clismă… Să nu păţim ca joi, când ne-a căcat belgianul ăla toată secţia…

Membrii patrulei începură să râdă amintindu-şi de incident, dar căpitanul avea o dispoziţie mai serioasă:

- Ai acte? – îl întrebă pe arestat.

- Nu, sunt la soţia mea… – murmură acela.

- Da, e logic… De ce şi-ar lua cineva actele la el când merge să asasineze?… Se mai pot murdări, poţi fi identificat… Şi eu, dacă m-aş apuca de crime, aş alege să le comit tot aşa, incognito… Mi-aş lăsa actele, cel mai probabil, în grija soţiei…

Pe aceasta replică sosi şi maiorul Melatov, venit direct de la Royal, unde cheful tocmai se spărsese, cu gândul să afle noutăţile înainte de-a merge acasă, simţindu-se destul de obosit.

După ce-şi salută, destul de morocănos, colegii, starea i se însenină când dădu cu ochii de Xreader:

- Ce-i, bă cu tine, iar ai ajuns la noi? Ce-ai mai furat acum, o cămaşă, sau vreun set de tacâmuri?…

Auzind că este suspectat de săvârşirea de omor deosebit de grav, maiorul pufni a râde:

- Ăsta nici un borcan de castraveţi nu poate să fure fără să-l prindă! Nu-i aşa?… – îl abordă pe reţinut, cu aluzie străvezie la incidentul din Varna.

Xreader socoti că ar fi inutil să nege şi să susţină că nu-i hoţ, astfel că ridică din umeri stânjenit.

- Cine-i tipul? – se interesă căpitanul Bonev.

- Un prăpădit! – lămuri Melatov, foarte comprimat. Dacă-l scapă nevastă-sa de sub supraveghere, face numai prostii! Da’, uite ce frumos l-au tuns ai noştri! Vă place?

- Da, l-au tuns fain! – aprobară ceilalţi poliţişti.

- Mă, da’ repede-ţi creşte! – observă maiorul. Lasă, mâine-i miercuri… Te ducem azi în arest să te mai odihneşti după chef, mâine te tunzi frumos şi te duci la doamna ferchezuit! Ai noroc, băi, cu nevastă-ta! – îi mai zise arestatului, trăgându-i o palmă părintească peste ceafă. Dacă n-ar avea grijă de tine, cine ştie pe unde-ai mai ajunge să te tăvăleşti şi cum ai sfârşi!…

Sergentul simţi nevoia să clarifice unele aspecte:

- Domnule maior, cetăţeanul a zis că vă cunoaşteţi din arest…

- Nu doar de acolo… – preciză Melatov.

- Şi noi – îşi continuă sergentul expunerea – neştiind cât de apropiaţi sunteţi, ne-am gândit să-i facem şi-o clismă, să nu păţim ca şi cu belgianul…

Maiorul zâmbi şi, cu toate că avea o dispoziţie paşnică, decise că igiena lăuntrică nu poate fi dăunătoare:

- Păi, faceţi-i! Că vine de la Royal, acolo a mâncat cam greu. La noi, în arest, hrana e mai sănătoasă, şi să nu intre-n contradicţie… Uite ce fain de tine! – reveni la Xreader. Te duci la doamna şi tuns proaspăt, şi spălat, atât exterior, cât şi interior! Nici la hotel n-au ăia aşa grijă de tine…

Resemnat, arestatul suportă supliciul fără a se opune, rezumându-se la câteva gemete, după care fu lăsat la closet.

- L-aţi văzut pe ăsta? – făcu Melatov câtă vreme suspectul se retrase. Azi-noapte, îi venise pofta să parieze la ruleta rusească… Noroc că l-am oprit eu!… Aşa-i trebuie! Nu i-a plăcut să stea cu noi la petrecere!…