1 Aprilie

32 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

Cu toate că renunţarăm demult la farsele de întâi aprilie, Caius parcă se preta. Profitând că, în acest an, prima zi a lunii a căzut joi, adică odată cu actualizarea ZeList, îl aşteptarăm pe camarad în Dinar cu laptopurile pornite. Nu trecu prea mult până ce să-i facem lui Caius o primire triumfală:

- Oooo, să ne trăieşti, Maestre! Într-o singură săptămână, un salt de 750 de locuri! Şi Page Rank 4!…

- Pe bune? – întrebă el, pe trei sferturi fericit, o pătrime rezervând-o îndoielii.

- Pe bune! – plusă Marcel. Te-au trecut în blogroll Mazilu, Ciutacu şi Chinezu

Poanta se stricase deja! Sperarăm ca lui Caius să-i scape amănuntul, însă pricepu pe dată:

- A, e fentă de întâi aprilie. Da’ ce, Chinezu are blogroll?…

Înciudaţi, îi făgăduirăm lui Marcel că o să-i mai dăm exact atâtea ping-uri câte vom trimite şi la voxpublica.

Poimâine

32 comentarii

Pentru bucureşteni, programul se găseşte aici sau aici.

Link-exchange

42 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

Chiar şi unui ochi neformat i-ar fi fost evident că Marcel este tulburat, ca să ne exprimăm eufemistic. De fapt, era întors pe dos. Domnul plutonier-major Onici îl abordă cu tact:

- Ce-ai, bă? Ai o figură de zici că te-a scos Cabral din blogroll

- Păi, m-a scos… – îngăimă nefericitul, gata să izbucnească în plâns.

- De ce? – ne interesarăm.

- Nu ştiu…

- I-ai zis ceva nasol?

- Nu!

- În blogroll îl aveai? – căutarăm alte piste.

- Da! La link-exchange

- Adică, cum, la link-exchange? – se minună domnul plutonier.

- Păi, nu mă interesează ce scrie, în ţineam doar pentru ZeList

- Bine, omule, eu n-am zis să te intereseze! Da’ nu-l pui tu, un nimeni, pe Cabral la link-exchange! Îl treci în blogroll normal, indiferent că-l citeşti sau nu! Chiar nu-ţi dai seama ce-ai făcut? Păi, e cam ca şi cum Mary l-ar pune pe Vania la rubrica link-exchange!…

- Acolo m-a şi pus – intervenii.

- Du-te!… – exclamară toţi, socotind că mă ţin de poante.

- Serios – întării.

Convivii verificară pe dată, apoi Caius rosti, negăsind alte cuvinte:

- Aşa-i!

Link-Ping

25 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

Marcel era indispus:

- Tot dau ping, da’ nu apare!

- Să vedem - interveni domnul plutonier-major Onici. Ţi-ai verificat setările?

- Da, sunt în regulă!

- Păi, cui i-ai dat ping?

- La Link-Ping

Domnul plutonier clickui cu atenţie, apoi spuse:

- Păi, ce-ai fi vrut să apară, că tu ai dat link simplu, nu ping

- Adică?

- Adică ai link-uit pagina principală, http://linkping.wordpress.com/ - nu un articol, cum ar fi: http://linkping.wordpress.com/2010/03/29/celebritate/ !

- Şi de aia nu-mi apare ?

- De aia. Şi să fii atent la punctuaţie!

Comentarii pertinente

44 comentarii

Foto: Alex Mazilu

Privindu-şi ultimele postări, Caius avu aproape o ieşire nervoasă:

- M-am săturat de ping-uri, mi s-a făcut dor de comentarii pertinente!

Domnul plutonier-major Onici îl privi pe sub sprâncene, să se asigure că bloggerul vorbeşte serios, apoi îl întrebă:

- Care comentarii pertinente?

Reculegându-se, Caius concluzionă:

- De fapt, aşa este! Mai bine cu ping-uri…

Blogroll ascuns

63 comentarii

Foto: Grişka

Blogger de puţină vreme, Marcel se dovedeşte deseori şovăielnic, neînţelegând profunzimile mecanismului. Deşi râvnitor, blogul său a cam trecut neobservat. Acest detaliu l-a determinat, într-adevăr, să caute soluţii, însă, din nefericire, nu le nimerea niciodată pe cele mai inspirate.

- Mi-am făcut rubrici interesante – se lamenta el -, Ce-mi place, Ce mă enervează, Viaţa cu Teodora, Dedicaţii muzicale şi… canci! Până-n patruzeci de unici pe zi…

- Mă mir! – replică domnul plutonier-major Onici. De vreme ce ai şi Ce mă enervează… Eu sunt întotdeauna curios ce-i enervează pe ceilalţi!

- Pe bune? – întrebă Marcel, moment în care pufnirăm toţi în râs.

Dumirit că era o ironie, colegul nostru ceru un coniac şi, cu o figură gravă, începu să-şi verifice Panoul de control şi statisticile de pe Statcounter. După o vreme, izbucni:

- Gata, ştiu! Îmi fac blogroll ascuns, îl mut pe o pagină separată…

- De ce? – se minună sincer plutonierul.

- Când accesează cineva blogul, aspectul devine mai aerisit!…

- Păi, dacă ţi-ai scoate postările, ar fi şi mai aerisit! – opinarăm câţiva.

- Adică, cum, să-mi scot postările? – păru Marcel a nu pricepe.

- Adică, cum, să-ţi faci blogroll ascuns? – continuă ideea domnul plutonier. La ce te uiţi pe un blog? Dacă are blogroll! Nu ai? La revedere! Cum zici că te cheamă? Tolstoi? Bine! Câte puncte-mi livrezi în ZeList? Zero? Perfect, respectele mele, n-ai decât să-ţi citeşti blogul! Partea cea mai interesantă am văzut că n-o ai!…

- Deci, să-mi las blogrollul pe prima pagină? – îşi reveni Marcel oarecum.

- Faci cum crezi! Dacă vrei să ajungi de miştocăreala blogosferei şi, de pe 2451, să ajungi pe 43.200, fă-ţi blogroll ascuns…

- Îl las pe prima pagină! – decise novicele. Da’ ce să mai postez?

- Pune şi tu o poză… – îl sfătuirăm cu amabilitate.

Mirozna văduvei vopsite – Cuprins

11 comentarii

Desen de Gabriel Pacheco

Capitolul I - Albul predomina în salon

Capitolul II - Mihai Iordache

Capitolul III - Iolanda vorbea de minute bune

Capitolul IV - E psihopată şi obsedată sexual

Capitolul V - Pe Iolanda Ştireanu o cunoscuserăm cu toţii

Capitolul VI - Nea Viorel lucra de vreo trei decenii ca portar

Capitolul VII - Dacă ar fi fost bloggeri şi ar fi primit o leapşă

Capitolul VIII - Vizita femeii nenumite o agită

Capitolul IX - Xreader îşi simţea conştiinţa împăcată

Capitolul X - În vreme ce despre femeia nenumită nu ştia nimeni ce face

Capitolul XI - Mihai Iordache asculta la telefon de-un sfert de ceas

Capitolul XII - Deşi ciupercile fură aproape la unison apreciate

Capitolul XIII - Datorită începutului de martie destul de iernatic

Capitolul XIV - În Bucureşti, este frecventă confuzia

Capitolul XV - Cum obţinusem amânarea unei ieşiri

Capitolul XVI - Oana se aşteptase să fie vizitată

Capitolul XVII - Tensiunea de miercuri seara deveni apăsătoare

Capitolul XVIII - Acum, când trebuie să plec

Capitolul XIX - Primind pe fax adresele infractorilor

Capitolul XX - În cele din urmă, ne-am dus cu toţii la spital

Capitolul XXI - Reveniţi la Casa Rustic

Capitolul XXII - Inspirat de absint

Capitolul XXIII - Este dificil de estimat

Capitolul XXIV - Da’ ce-am făcut?

Capitolul XXV - Dmitri se plictisea în biroul său

Capitolul XXVI - Dacă în Ţară se poate spune că domnea haosul

Mirozna văduvei vopsite – 26

10 comentarii

Desen de Gabriel Pacheco

XXVI.

Dacă în Ţară se poate spune că domnea haosul, în Casa Rustic nu se schimbară prea multe, bucatele alese alternând cu băuturile de calitate. Adevărat, ospătarii mai trăgeau cu coada ochiului la televizor, însă aceasta nu-i împiedică să ne deservească cu profesionalism.

Romanciera Oana îşi zise: „În cartea mea, erau cincisprezece personaje cu blog. De fapt, şaisprezece, că avea blog şi Bădin. Dar, dacă şi l-a şters, să fie sănătos! Nu-l mai numărăm. Trei s-au dus, astfel că au mai rămas doisprezece. Dacă mă pun şi pe mine, iese numărul naşpa! Dar, între timp, şi-au mai făcut blog Xreader şi Lala Ştireanu. Aşa că suntem tot cincisprezece. Sau şaisprezece, cu femeia nenumită, că, de la spital, n-am mai scăpat de ea, doar cât s-a mai dus după ţigarete. Însă ziceau ăştia că ar mai da unu’ colţu’…”

- Înainte să fie răpus Victor de ulcer, ziceai că vor mai fi două victime… – îi spuse Crinei. Una a fost. Cine-ar mai urma?

- Nimeni – răspunse jurnalista cât se poate de concentrat.

- Păi tu ziceai…

- Ţeapă!

Chinezu, Geocer şi Lucia părură a avea alte preocupări:

- Noi chiar stăm aici şi bem, în vreme ce alţii luptă pentru un nou destin?

- Păi, ce-aţi vrea să facem? – ridicai eu din umeri. Importante sunt certificatele de luptători în Revoluţie! Aşa cum, ca să fii primul în ZeList, nu trebuie să scrii mare brânză, ci doar să ai suficiente link-uri, la fel, ca să ajungi în fruntea bucatelor, este suficient să poţi face dovada că ai luptat, nu are rost să te-alegi cu cucuie…

- Şi cum o facem? – se interesă Shauki.

- E rezolvată deja, nu trebuie să vă mai bateţi capul! – îi încurajai.

Darius, Cella, Isabela, Mana şi Simona, liniştiţi în privinţa certificatelor de revoluţionar, se apucară să facă estimări ale viitoarelor poziţii în ZeList, fiind de presupus că întregul grup, ca declanşator al evenimentelor, avea să urce spectaculos, mai puţin Bogdan, care nu mai era preocupat de subiect. Mai mult, editorul păru de la o vreme obsedat doar de Lala, mai cu seamă de când dispăruseră trei dintre potenţialii concurenţi. La un moment dat, cei doi chiar dispărură, dar nu dădurăm prea mare atenţie acestui detaliu, deoarece sosi Comisarul Şef Mihai Iordache. Acesta, după ce se prezentă, se interesă de colega sa şi, aflând că aceasta lipseşte momentan, ne expuse nouă motivul pentru care ajunse acolo:

- Mi s-a cerut de către chestorul Marin să întocmesc un raport privind dispariţia celor trei colegi ai voştri. Şi, măcar că-s vremuri tulburi, m-am gândit să-i fac hatârul… Cu ocazia asta, parcă aş lua şi-un coniac.

Ne luarăm cu toţii o stacană şi, plini de amabilitate, îi descriserăm desfăşurarea evenimentelor. Dumirit, comisarul îşi alcătui raportul, care se încheia astfel:

Aşadar, numiţii Crivăţ Andrei, Arhi Cetin şi Ciutacu Victor, manifestând o atitudine constant ireverenţioasă faţă de Vania – Părintele şi Binefăcătorul nostru -, au fost arătaţi acuzator de către degetul nevăzut al Proniei, asupra lor abătându-se pedeapsa divină”.

Pe când completa partea cea mai plictisitoare a oricărui raport, completat la, de către şi altele asemenea, Bogdan năvăli în salon cu chipul radiind de entuziasm:

- Băăă, am futut-o! – ţinu să ne comunice.

Recomandări: Link-Ping, Grişka, Idei înghesuite, Geanina Lisandru, Mirela Pete, Supravieţuitor, Cristian Lisandru, Noapte bună copii, Gabi123.

Mirozna văduvei vopsite – 25

30 comentarii

Desen de Gabriel Pacheco

XXV.

Dmitri se plictisea în biroul său din Kremlin. „Încă o zi de frecat menta! Toţi vor să trateze doar cu Putin… Nu pot zice nimic, omul e politicos, îmi vorbeşte cu domnule preşedinte, da’ parcă mă tratează cumva ca şi cum tot el ar fi şeful pe aici… Ar trebui să fac un gest spectaculos, ca să-i iau faţa. Altfel, or să mă socotească toţi un fel de figurant!”

Pe când gândea aceste lucruri, de natură să-i procure o anume amărăciune, premierul se înfiinţă după obiceiul său, fără să se-anunţe.

- Domnule preşedinte, situaţia la Bucureşti e gravă! – intră Putin direct în subiect.

Luat în grabă, Medvedev nu sesiză problema în plinătatea sa:

- Asta-n ce gubernie vine?

- România. Ăia cu Loganul

- Aşa, da, da, da… îmi amintesc. Şi ce vor?

- Preşedintele şi-a ieşit din minţi şi cere socoteală Poliţiei! Fireşte, secondat de guvernul obedient şi corupt.

- Păi, eu am zis să nu-i dăm verde! Deşi, nici cu celălalt…

Preşedintele unicei puteri mondiale făcu un gest a lehamite din mână, apoi reveni:

- Dar, parcă ne-am angajat să nu ne amestecăm…

- Ei, ştiu, dar asta a fost înainte de reuşita experimentului Voevoda şi-a testării armei neutronice!

Dmitri Medvedev păru a şovăi:

- Nu ştiu ce să zic…

- E suficient un simplu da! Apoi, treaba-i ca şi rezolvată. E vorba şi de Vania

- Vania! Ce mai face el? Îţi mai aminteşti ce băută am tras noi trei la Iaroslavl?

- Îmi amintesc, dar problema-i alta! Trebuie să-i găsim un rost acolo, că dacă se refugiază la noi, ăsta nu se mai opreşte până nu ajunge Ţar! Că-i monarhist…

- Mda. Atunci, mai bine-l punem guvernator acolo, unde ziceai.

- Asta încercam şi eu să sugerez!…

Aşa cum se întâmplă întotdeauna atunci când marile puteri şi-o doresc, populaţia Bucureştiului se revoltă împotriva puterii ticăloşite, a oligarhilor şi mogulilor portocalii, a ministreselor de-o competenţă discutabilă şi de-un vădit nesaţiu şi, în general, a întregii orânduieli crude şi nedrepte.

Cum Jandarmeria pactiză cu poporul, premierul optă pentru soluţia cea mai lesnicioasă, descărcându-şi un revolver în cap. Ministrul de Interne aşteptă cu resemnare să fie arestat, admiţând ulterior că „am fost un dobitoc!”, ministrul Apărării îşi declină competenţa, afirmaţie din care fiecare a înţeles ce-a vrut, iar doamna ministru a Dezvoltării Regionale şi Turismului îşi căută scăparea printre boschetari, aceştia îngrijindu-se de dânsa după cum îi lumină Dumnezeu. Preşedintele se arătă indecis, oscilând între o supradoză de tranchilizante şi fuga cu elicopterul. Probabil apropierea Paştelui îl făcu ca, într-un târziu, să opteze pentru cea de-a doua variantă.

Simţind pulsul vremurilor, o sută şaptezeci de cetăţeni eliminară voxpublica din blogroll, adăugând, în contrapartidă, No băsescu day, deşi blogul în discuţie părea a-şi fi încheiat menirea, căzând oarecum în desuetudine, dar urcând spectaculos în ZeList. Totodată, eu am primit aproximativ treizeci de mii de cereri de link exchange, însă, neputându-le onora pe toate, a rămas ca doar doritorii să mă treacă pe mine, neputând să le asigur reciprocitatea.

Zorii unei vieţi noi se întrezăreau, Frontul Renaşterii României, formaţiune politică emanată de Revoluţie, promiţând reforme, ameliorarea nivelului de trai, separarea puterilor în Stat şi alte câteva prostii.

- Te muţi la Cotroceni? – mă întrebă femeia nenumită.

- Aş! Vrei să-mi irosesc energia pentru ăştia?

- Nu pentru ei, pentru tine!

- Eu am destul. Lasă, să mai fure şi alţii! Apoi, dacă preiau funcţia, zice Vladimir că m-am ajuns. Aşa, dacă bat birturile în continuare fără ca cineva să ştie concret cu ce mă îndeletnicesc, ţin şi Kremlinul în şah şi-mi vor pompa fonduri în continuare…

Părându-i impecabil raţionamentul, conviva propuse să mai luăm câte-o bere.

Pinguiri praznicale: Blog de joacă, Mikael Eon, Noaptea Iguanei, Hobbitu, Link-Ping, Melami, Andi Bob, Ana Peride, Mirela Pete, Black Angel, Cristian Lisandru, Ioan Sorin Usca, Manole, Theodora Marinescu, Isabelle Lorelai, Veronicisme, Grişka, Idei înghesuite, Elisa, Răzvanrc, Gabitzu, Aby, Gabriellajoy, Dispecer Blogosferă.

Mirii mileniului III

39 comentarii

Desen de Gabriel Pacheco

Viorel o cunoscuse pe Marcela, cum s-ar zice, fortuit. De aici, fiecare a înţeles după puteri. Unii presupuneau că ar fi dat buzna peste ea, alţii, că i-ar fi surprins undeva o furtună şi, până când intemperiile să se domolească, petrecutu-s-a totul, şi în sfârşit, alţii au văzut în întâmplare un joc al hazardului. Trebuie să menţionăm că, spre cinstea lor, cei mai mulţi nici nu s-au sinchisit de legătura celor doi, milioanele de cititori aflând doar acum că Viorel şi Marcela sunt combinaţi.

Şi azi, cei doi îşi amintesc de prima lor şedere împreună într-un spaţiu închis şi fără asistenţă. El venise când se îngemăna ziua cu noaptea la apartamentul Marcelei, aducând trei fire de narcisă şi două peturi cu bere.

- Pune astea undeva – îi spuse întinzându-i florile – şi berile la rece!

Femeia gândi mai apoi să facă o atmosferă cât mai plăcută:

- Vrei să pun Wagner, Şostakovici, Musorgski?…

- Manele n-ai?

- Ba da…

Ceva mai târziu, Marcela gândi că ar fi potrivit un film pe DVD:

- Să nu pun ceva? Am Mihalkov, Koncealovski, Tarkovski, Şukşin…

- Bagă unu’ porno! – alese el.

Filmul, fiind o capodoperă a genului, îşi făcu în curând efectul, astfel că cei doi deveniră una, deşi Marcela îl întrerupse:

- Nu vrei să faci puţină pauză şi să-ţi bagi ciorapii în pantofi? Ştii, e neplăcut!…

Fără prea mult chef, bărbatul se supuse. Mai apoi, partenera avu alte doleanţe:

- Mi-ar place să mă săruţi şi să râgâi în momente diferite!

- De la bere… – se scuză Viorel.

Timpul netezi asperităţile, Viorel căpătând obiceiul de-a se spăla, iar Marcela deprinzându-se cu manelele. Astfel, ceea ce iniţial putu să treacă drept o simplă aventură, se prefăcu într-o dragoste mare. Unirea celor doi prin Taina Cununiei fu o urmare logică, iar nunta lor una vrednică de pomenit nepoţilor. Fără a ţine socoteala baloanelor cu heliu ori a mai aminti de saleurile care ţi se topeau în gură, spunem doar că au fost peste trei sute de nuntaşi, nicăieri nemaivăzându-se atâtea decolteuri ispititoare zvâcnind în vâltoarea dansului! Cam pe când se aduceau sarmalele şi nuntaşii erau încinşi, aroma celor mai bune antiperspirante se contopi într-un buchet unic. Manelişti vestiţi creară antrenul, şi-or mai fi cântând şi astăzi, dacă genul n-a căzut în desuetudine…

Articole mai vechi

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 118 other followers