Blog nou

Ca să nu-mi mai călărească blogul toată ziua, am decis să-i facem Nataşei propriul blog, sfătuind-o să aibă postări decente, de un ridicat nivel ştiinţific, care să satisfacă plenar exigenţele blogosferei feline.

Mirozna văduvei vopsite – 14

Foto: Alice Drogoreanu

XIV.

În Bucureşti, este frecventă confuzia între Casa Rustic de pe strada Valea Oltului din Drumul Taberei şi Ana Rustic, aflată tocmai pe Aleea Hobiţa din Pantelimon. Îndeosebi vizitatorii capitalei, influenţaţi de scrierile mele, cer taximetriştilor să-i ducă la Rustic. Lipsa oricăror alte precizări face ca totul să rămână la latitudinea şoferilor. Dar, cum în ambele localuri se găteşte excelent, până acum nu s-a plâns nimeni, după cum este foarte posibil ca cei mai mulţi să nici nu fi sesizat încurcătura.

Deşi mai rar, uneori li se întâmplă şi bucureştenilor să încurce aşezămintele. Aşa s-a întâmplat şi echipajului de Poliţie alcătuit din agenţii Glodeanu, Răduţă şi subinspectorul Vlad, însoţiţi, evident, de mardeiaşii profesionişti. Trimişi de Mihai Iordache la Rustic, după bloggeri, ajunseră printr-un concurs de împrejurări la Ana Rustic, tocmai în Pantelimon.

Şansa le surâse poliţiştilor, chiar dacă se aflau la vreo douăzeci de kilometri distanţă de localul vizat. La o masă relativ izolată, şedeau patru indivizi cu laptopuri, discutând aprins. Glodeanu şi Vlad se aşezară la o masă de la care o ureche versată să poată prinde discuţia, şi comandară o sticlă de vodka, rugând ospătarul ca pe bon să treacă doar cafele. Este ştiut oricui că agenţii, fie ei de poliţie sau SRI, în timpul acţiunilor de filaj au voie să consume doar tonifiante, precum cafea ori băuturi carbogazoase pe bază de cola, altfel fiindu-le refuzat decontul. De asemenea, e binecunoscută bunăvoinţa ospătarilor care înţeleg să preschimbe orice comandă în cafele, chiar dacă ulterior poate să pară ciudat că cineva a reuşit să bea cincizeci de cafele în doar două ceasuri.

Pe când forţele de ordine împânziră împrejurimile, cei doi închinară, după care băură în tăcere, trăgând cu urechea. Din discuţia celor patru, li se putu deduce şi identitatea, cel puţin cea bloggeristică. Erau vestiţii spameri Ridicke, Apulitik, Kălugăru Koprophil şi Neurino.

- Eu le dau muie finuţ, cu citate din cărţi – se lăuda Neurino. Normal, intru de pe server anonim. Bag un nick la vrăjeală, o adresă de mail gen guitz@bl.com şi-mi deversez lăturile. Femeii nenumite îi las şi cinci-şase scrofăieli pe noapte, păcat că mi le editează…

„Hopaa! Ăsta o ştie pe femeia nenumită… Sper să n-o mierlească înainte să apuce să spună tot!” – îşi zise Vlad.

- Eu n-am răbdare – interveni Koprophil. Fac un text cu majuscule în care dau muie de obşte, şi pe urmă-l pun la toţi cu copy/paste…

- După alegeri, mi-am şters blogul… – se destăinui şi Apulitik. Acum, tot cu serverul anonim.

- Eu fac blogging serios! – spuse grav Ridicke. Discut mai mult cu Neinfectatu’. Uneori, normal, mai intru şi pe server anonim, să-i dau muie lu’ Vania.

- Aaa, pe ăla şi noi l-am luat tare! – se lăudară ceilalţi.

„Futu-vă rasa-n cur! Aşa vorbiţi voi, gunoaielor, despre Părintele şi Binefăcătorul nostru?” – îşi zise Vlad şi, cu mult calm, ieşi până-n uşa localului, dând semnalul de acţiune. Deja aflase suficient!

- Nu mişcă nimeni, Poliţia! – strigă Florin Bradea, cârpindu-i un dos de palmă preventiv lui Apulitik. N-ai auzit, în morţii mă-tii, să nu mişti?

- Da’ ce-am făcut? – scânci Neurino.

- Las’că ştii tu ce-ai făcut! O să ţi-o iei acum pân’te neurino pe tine!

Cei patru fură săltaţi, laptopurile confiscate pentru cercetări, şi întreg alaiul porni către autovehicule. În drum, subinspectorului Vlad îi veni ideea să-i ducă întâi într-o staţie de gaz metan abandonată, pentru a verifica dacă infractorii nu sunt înarmaţi.

- N-aveţi voie să ne bateţi! – protestă Koprophil.

- În principiu, nu. Dar, de pe server anonim, e voie… – îl lămuri Glodeanu, în vreme ce Răduţă prinse a-l frăgezi cu bocancii.

- Domnu’ subinspector! – se auzi glasul lui Florin Bradea. Ce facem, că ăstuia i-a intrat tot bastonu-n cur?…

Privind la Neurino, Vlad căută la repezeală o soluţie.

- Păi, trage-i în burtă până-l elimină…

Ghemuit într-un colţ, Ridicke promitea că n-o să mai facă.

- Nu e cam târziu pentru regrete? Te-ntreb, nu e cam târziu? – îi răspunse sarcastic un gradat, în vreme ce revărsă asupra derbedeului o ploaie de lovituri.

…

Peste câteva ceasuri, în vreme ce autopsierul Serghei se ocupa de cei patru spameri, constatând că decesul survenise pe fondul consumului excesiv de alcool, Vlad îi dădea explicaţii Comisarului Iordache:

- Dar, domnu’ comisar, au vorbit urât de Vania, Părintele şi Binefăcătorul nostru! Ce să le fi făcut?

- Să-i fi predat Justiţiei, deşteptule, ca să fie condamnaţi şi să ajungă ei să-şi dorească moartea! Nici măcar identitatea femeii nenumite n-ai aflat-o!…

Într-adevăr, în tumultul evenimentelor, subinspectorul Vlad uitase detaliul, plus că şi Neurino fu primul care cedă, grăbit să plece la chinurile veşnice.

Recomandări interesate: Joujou, Link-Ping, Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Daurel, Geeo, Supravieţuitor, Atitudini, Sebra, Cella, Gabriela Savitsky, Gabi123, Simion Cristian, Paul G. Sandu, Leo, Mirela Pete, Geocer, Elena Agachi, Andi Bob, Elisa, Alexandra Chiorean, Gabitzu, Dispecer Blogosferă, Theodora Marinescu, Ioan Sorin Usca.