Desen de Gabriel Pacheco
XVIII.
„Acum, când trebuie să plec, a venit şi primăvara!” – gândi Xreader cu oarecare obidă. Vântul aromit îl bucura oricum, dar şi-ar fi dorit şi-n zilele petrecute la Snagov un timp mai dezmorţit. „Tot e bine, măcar mi-am făcut blog!”
Cum porni în zorii zilei, şoseaua fu destul de liberă. „Uite ce fain merge! Alţii, peste tot, văd numai gropi… Normal, dacă stai să le numeri, în loc să te bucuri de drum, de peisaj, de viaţă, de libertate! Dar, ce poţi să le faci? Aşa-s ei, unora pretutindeni le pute şi nimic nu-i mulţumeşte! Cică: de ce nemţii au autostrăzi şi noi nu avem? Păi, e simplu, la ei sunt de opt ori mai ieftine! Vin alţii şi zic: Da’ la noi de ce-i de opt ori mai scump? Asta aşa… pentru conversaţie. De aia! – ai putea să le răspunzi. Jumătate, fură lucrătorii, şi dublu decât tot costul lucrării – cu tot ce s-a furat – intră în contul mai-marilor zilei. Aşa că-i normal ca, dacă ceva costă un euro, să zicem, tu să ai nevoie de opt euro, de fapt, dacă vrei să speri să se şi construiască ceva! Mai întreabă unii: Da’ noi de ce nu furăm? Că suntem papagali şi nu avem posibilitatea! Dacă am putea, am fura, doar toţi simţim româneşte! Cusurgii!… Da’ n-ar cere unu’ să plătească impozit de opt ori mai mare, ca să se poată face ceva şi-n ţara asta!”
Însoţindu-se cu astfel de meditaţii plăcute, piteşteanul ajunse în Otopeni. „Oare să merg direct la spital, sau să trec pe la Casa Rustic, ca să pornesc cu grupul? De aici, e destul de simplu de ajuns pe Valea Oltului… Trec pe-acolo mai întâi, e abia şapte dimineaţa!”
Ajuns în aşezământ, fu întâmpinat într-un mod destul de inedit:
- Tu eşti new entry – îi zise Crina.
- Da, acum am sosit…
- Asta vede oricine, vorbeam de ZeList, că eşti new entry! Aşa că joia viitoare vom avea şi punctele lui…
Cum uşor se poate presupune, eram cu toţii absorbiţi de analizarea creşterilor şi coborârilor în top, ca în fiecare joi. Mana păru gata să izbucnească în plâns:
- Madama se lăfăie pe 54, cu ping-urile noastre, în vreme ce eu sunt doar pe 111!
- Lasă, că-s eu pe 6… – căută Victor s-o consoleze.
- Sigur! Tu, tu şi iarăşi tu! Numai pe tine te vezi! Eşti arogant şi genial da-ţi place să ţi-o spună şi alţii? Atunci, ţi-o spun eu! În doisprezece ani n-ai pus o dată mâna să speli ceva! Când aveam dureri renale, trebuia să dau eu cu aspiratorul! Şi-acum, îmi spui că tu eşti pe 6?…
- E bine pe şase, eu sunt doar pe 8, şi-am mai şi urcat, că m-au link-uit rugbyştii mei… – interveni Chinezu, scăpându-i anumite nuanţe ale dialogului între soţi.
În vreme ce Crina şi Simona, aflate pe locurile 234, respectiv 279, observând că le-a întrecut până şi femeia nenumită – situată pe 179 –, se întrebau dacă mai are rost să meargă la spital, Xreader se interesă de problemele fundamentale ale blogosferei:
- Dar, Părintele şi Binefăcătorul nostru pe cât este?
- Pe 27! – mormăi Isabela, fără a mai aminti că ea este doar pe 69.
- Eu merg! – decise Lucia. În definitiv, sunt pe 53, n-are motive să mă ia la mişto…
Cella (501), Geocer (539), Darius (1510) şi Shauki (1992) nu părură prea interesaţi de discuţie, lucru de înţeles în situaţia lor.
Totuşi, Cella îşi aminti:
- Dar Bogdan pe cât e?
Editorul susţinu că el nu mai bloggereşte, părându-i că totul este un soi de pierdere inutilă de vreme şi de onanie intelectuală.
„Aşa ziceam şi noi când eram pifani” – ne trecu tuturor prin minte.
- Bine, cum o fi – reluă Cella -, dar pe cât eşti?
- Pe 28.571! – îl ajută Chinezu.
Deopotrivă, vestea ne ului şi ne binedispuse, astfel de numere scăpând aproape puterii de analiză a raţiunii unui blogger, motiv pentru care eu le-am şi denumit numere iraţionale.
- Hai, că dau eu încă un rând! – îşi reveni Mana. Slavă Domnului, pe aşa poziţie n-am fost nici în prima mea săptămână de blogging, am intrat direct pe 626!
„Mda, că te-a link-uit bărbatu-tău! Da’ nouă, un ping nu ne-ar da!” – gândiră unii dintre noi şi – de ce să n-o recunosc? – mai cu seamă eu.
Deja se încălzise bine, astfel că ieşirăm din nou pe terasă, pentru un coniac. Cam pe la a treia stacană, propusei să mergem abia a doua zi la Oana:
- Acum, suntem şi băuţi… – argumentai.
- Şi mâine cum o să fim? – se miră Xreader.
- Mâine am putea merge cu taxiul – găsii rezolvarea. Lasă, că stă ea bine pe 54, n-are nevoie de noi tocmai astăzi!…
Pinguimice: Ana Peride, Link-Ping, Dumitru Agachi, Idei înghesuite, Aby, Cristian Lisandru, Isabelle Lorelei, Geanina Lisandru, Cella, Nataşa, Caius, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Neliniştitu’, Gabi123, Le Petite Prince, Gând licitat, Veronicisme, Răzvanrc, Dispecer Blogosferă, Nea Costache, Oana Stoica-Mujea, Simona Ionescu, Simion Cristian.
Comentarii recente