Mirozna văduvei vopsite – 25

Desen de Gabriel Pacheco

XXV.

Dmitri se plictisea în biroul său din Kremlin. „Încă o zi de frecat menta! Toţi vor să trateze doar cu Putin… Nu pot zice nimic, omul e politicos, îmi vorbeşte cu domnule preşedinte, da’ parcă mă tratează cumva ca şi cum tot el ar fi şeful pe aici… Ar trebui să fac un gest spectaculos, ca să-i iau faţa. Altfel, or să mă socotească toţi un fel de figurant!”

Pe când gândea aceste lucruri, de natură să-i procure o anume amărăciune, premierul se înfiinţă după obiceiul său, fără să se-anunţe.

- Domnule preşedinte, situaţia la Bucureşti e gravă! – intră Putin direct în subiect.

Luat în grabă, Medvedev nu sesiză problema în plinătatea sa:

- Asta-n ce gubernie vine?

- România. Ăia cu Loganul…

- Aşa, da, da, da… îmi amintesc. Şi ce vor?

- Preşedintele şi-a ieşit din minţi şi cere socoteală Poliţiei! Fireşte, secondat de guvernul obedient şi corupt.

- Păi, eu am zis să nu-i dăm verde! Deşi, nici cu celălalt…

Preşedintele unicei puteri mondiale făcu un gest a lehamite din mână, apoi reveni:

- Dar, parcă ne-am angajat să nu ne amestecăm…

- Ei, ştiu, dar asta a fost înainte de reuşita experimentului Voevoda şi-a testării armei neutronice!

Dmitri Medvedev păru a şovăi:

- Nu ştiu ce să zic…

- E suficient un simplu da! Apoi, treaba-i ca şi rezolvată. E vorba şi de Vania…

- Vania! Ce mai face el? Îţi mai aminteşti ce băută am tras noi trei la Iaroslavl?

- Îmi amintesc, dar problema-i alta! Trebuie să-i găsim un rost acolo, că dacă se refugiază la noi, ăsta nu se mai opreşte până nu ajunge Ţar! Că-i monarhist…

- Mda. Atunci, mai bine-l punem guvernator acolo, unde ziceai.

- Asta încercam şi eu să sugerez!…

…

Aşa cum se întâmplă întotdeauna atunci când marile puteri şi-o doresc, populaţia Bucureştiului se revoltă împotriva puterii ticăloşite, a oligarhilor şi mogulilor portocalii, a ministreselor de-o competenţă discutabilă şi de-un vădit nesaţiu şi, în general, a întregii orânduieli crude şi nedrepte.

Cum Jandarmeria pactiză cu poporul, premierul optă pentru soluţia cea mai lesnicioasă, descărcându-şi un revolver în cap. Ministrul de Interne aşteptă cu resemnare să fie arestat, admiţând ulterior că „am fost un dobitoc!”, ministrul Apărării îşi declină competenţa, afirmaţie din care fiecare a înţeles ce-a vrut, iar doamna ministru a Dezvoltării Regionale şi Turismului îşi căută scăparea printre boschetari, aceştia îngrijindu-se de dânsa după cum îi lumină Dumnezeu. Preşedintele se arătă indecis, oscilând între o supradoză de tranchilizante şi fuga cu elicopterul. Probabil apropierea Paştelui îl făcu ca, într-un târziu, să opteze pentru cea de-a doua variantă.

Simţind pulsul vremurilor, o sută şaptezeci de cetăţeni eliminară voxpublica din blogroll, adăugând, în contrapartidă, No băsescu day, deşi blogul în discuţie părea a-şi fi încheiat menirea, căzând oarecum în desuetudine, dar urcând spectaculos în ZeList. Totodată, eu am primit aproximativ treizeci de mii de cereri de link exchange, însă, neputându-le onora pe toate, a rămas ca doar doritorii să mă treacă pe mine, neputând să le asigur reciprocitatea.

Zorii unei vieţi noi se întrezăreau, Frontul Renaşterii României, formaţiune politică emanată de Revoluţie, promiţând reforme, ameliorarea nivelului de trai, separarea puterilor în Stat şi alte câteva prostii.

- Te muţi la Cotroceni? – mă întrebă femeia nenumită.

- Aş! Vrei să-mi irosesc energia pentru ăştia?

- Nu pentru ei, pentru tine!

- Eu am destul. Lasă, să mai fure şi alţii! Apoi, dacă preiau funcţia, zice Vladimir că m-am ajuns. Aşa, dacă bat birturile în continuare fără ca cineva să ştie concret cu ce mă îndeletnicesc, ţin şi Kremlinul în şah şi-mi vor pompa fonduri în continuare…

Părându-i impecabil raţionamentul, conviva propuse să mai luăm câte-o bere.

Pinguiri praznicale: Blog de joacă, Mikael Eon, Noaptea Iguanei, Hobbitu, Link-Ping, Melami, Andi Bob, Ana Peride, Mirela Pete, Black Angel, Cristian Lisandru, Ioan Sorin Usca, Manole, Theodora Marinescu, Isabelle Lorelai, Veronicisme, Grişka, Idei înghesuite, Elisa, Răzvanrc, Gabitzu, Aby, Gabriellajoy, Dispecer Blogosferă.

Mirii mileniului III

Desen de Gabriel Pacheco

Viorel o cunoscuse pe Marcela, cum s-ar zice, fortuit. De aici, fiecare a înţeles după puteri. Unii presupuneau că ar fi dat buzna peste ea, alţii, că i-ar fi surprins undeva o furtună şi, până când intemperiile să se domolească, petrecutu-s-a totul, şi în sfârşit, alţii au văzut în întâmplare un joc al hazardului. Trebuie să menţionăm că, spre cinstea lor, cei mai mulţi nici nu s-au sinchisit de legătura celor doi, milioanele de cititori aflând doar acum că Viorel şi Marcela sunt combinaţi.

Şi azi, cei doi îşi amintesc de prima lor şedere împreună într-un spaţiu închis şi fără asistenţă. El venise când se îngemăna ziua cu noaptea la apartamentul Marcelei, aducând trei fire de narcisă şi două peturi cu bere.

- Pune astea undeva – îi spuse întinzându-i florile – şi berile la rece!

Femeia gândi mai apoi să facă o atmosferă cât mai plăcută:

- Vrei să pun Wagner, Şostakovici, Musorgski?…

- Manele n-ai?

- Ba da…

Ceva mai târziu, Marcela gândi că ar fi potrivit un film pe DVD:

- Să nu pun ceva? Am Mihalkov, Koncealovski, Tarkovski, Şukşin…

- Bagă unu’ porno! – alese el.

Filmul, fiind o capodoperă a genului, îşi făcu în curând efectul, astfel că cei doi deveniră una, deşi Marcela îl întrerupse:

- Nu vrei să faci puţină pauză şi să-ţi bagi ciorapii în pantofi? Ştii, e neplăcut!…

Fără prea mult chef, bărbatul se supuse. Mai apoi, partenera avu alte doleanţe:

- Mi-ar place să mă săruţi şi să râgâi în momente diferite!

- De la bere… – se scuză Viorel.

…

Timpul netezi asperităţile, Viorel căpătând obiceiul de-a se spăla, iar Marcela deprinzându-se cu manelele. Astfel, ceea ce iniţial putu să treacă drept o simplă aventură, se prefăcu într-o dragoste mare. Unirea celor doi prin Taina Cununiei fu o urmare logică, iar nunta lor una vrednică de pomenit nepoţilor. Fără a ţine socoteala baloanelor cu heliu ori a mai aminti de saleurile care ţi se topeau în gură, spunem doar că au fost peste trei sute de nuntaşi, nicăieri nemaivăzându-se atâtea decolteuri ispititoare zvâcnind în vâltoarea dansului! Cam pe când se aduceau sarmalele şi nuntaşii erau încinşi, aroma celor mai bune antiperspirante se contopi într-un buchet unic. Manelişti vestiţi creară antrenul, şi-or mai fi cântând şi astăzi, dacă genul n-a căzut în desuetudine…

Mirozna văduvei vopsite – 24

Desen de Gabriel Pacheco

XXIV.

- Da’ ce-am făcut?… – întrebau invariabil bloggerii săltaţi în miez de noapte de către echipele speciale de intervenţie.

Cu o răbdare de granit, domnul subinspector Vlad le explica, aşa cum tălmăceşti tabla înmulţirii unui copil nu prea dotat:

- Vei avea ani îndelungi la dispoziţie ca să meditezi la această întrebare! Sau, o eternitate, dacă te gândeşti să fugi de sub escortă…

Cu cincizeci de haidamaci în jurul său, respectivul inculpat obişnuia să îngaime:

- Eu nu mă gândesc să fug de sub escortă…

- Este alegerea ta! – îl aproba Vlad. Deşi, în locul tău, eu aş chibzui mai adânc! L-ai jignit pe Părintele şi Binefăcătorul nostru!… La ce te poţi aştepta? Doar la ani plini de umilinţe inimaginabile, la dispreţul gardienilor şi al deţinuţilor, care nu te vor recunoaşte drept coleg… Izolarea severă va alterna cu perioadele când, pe cameră, vei fi femeie penală, bătăile vor urma insultelor, iar insultele, bătăilor, iar tu te vei afla cu totul în imposibilitatea de a riposta… Familia se va dezice de tine ca de un ciumat, prietenii de odinioară te vor blestema şi se vor lepăda public, jurând că ai fost doar o cunoştinţă ocazională şi indigestă, dreptul la pachet şi vorbitor va fi, în cazul tău, o iluzie deşartă, spălatul closetelor şi curăţirea tinetelor va deveni rutină, astfel că şi un coteţ ar părea bună mireasmă pe lângă tine, iernile geroase vor urma verilor toride, dispensarul dotat rudimentar…

Mai repede ori mai târziu, infractorul alegea să rişte, luând-o la fugă. Pe dată, însă, era secerat de gloanţe. Agentului Glodeanu îi scăpa necesitatea acestor explicaţii pretenţioase:

- De ce nu-i împuşcăm din prima, ce rost are să-i repetaţi fiecăruia aceeaşi placă?

Ştiindu-l mai lent în gândire, subinspectorul îi spuse cu o răbdare similară:

- Astfel, este un spor de suferinţă psihică. Şi, în plus, suntem un stat democratic. Trebuie să le laşi până şi celor mai decăzuţi dintre – ca să le zicem aşa! – semeni posibilitatea alegerii!

- Şi dacă vreunul nu fuge? – propuse Glodeanu o posibilitate.

- Încă nu mi s-a întâmplat. Dar, oricum, există şi un plan B…

- Dar, chiar credeţi că ăştia toţi au înjunghiat-o pe romancieră?

- Tot ce se poate… Însă, oricum, ar fi irelevant dacă au mai şi înjunghiat. La ce porcării au scris pe bloguri, regret doar că scapă atât de lesne!

Operaţiunea fu numită, în cele din urmă, Noaptea spamurilor scurte, şi fu apreciată ca un succes de către cetăţenii de bună credinţă. Pentru a se evita atribuirea unor conotaţii politice, primul nume propus, acela de Noapte a flăcării violet, fusese abandonat. Cu toate acestea, tocmai puterea avea să protesteze împotriva acţiunii, fără un prea mare ecou.

…

Înspăimântaţi de amploarea acţiunii justiţiare, domnii Gabriel Liiceanu, Nicolae Guţă, Horia Roman Patapievici şi Cătălin Avramescu se pitulară într-un birt sordid din Colentina.

- Dacă scăpăm – spuse domnul Liiceanu, scuturându-se după un gât de rom contrafăcut -, mă dau la fund o vreme şi apoi mă apuc să scriu texte de manele! Va trebui să mă pun puţin la punct, că nu prea ştiu cum trebuie alcătuite.

- Nu-i greu! – îl încurajă domnul Guţă. Versul de opt silabe şi rimă împerecheată… De pildă:

Heidegger şi cu Socrate

Într-o zi m-au dat pe spate…

- Merge… – admise domnul Patapievici.

În stradă se stârni oarecare zarvă, iar o voce tună:

- Voi, ăia din cârciumă! Ia ieşiţi voi afară! Hai, hai, nu v-ascundeţi, că ştim că sunteţi acolo!…

- S-o ştergem prin spate – propuse, în şoaptă, domnul Avramescu, sfat urmat instantaneu de către ceilalţi.

Aici, însă, un echipaj de poliţie condus de agentul Glodeanu îi întâmpină.

- Hopaaa! Avem intelectuali! – exclamă Glodeanu, plăcut surprins. Domnul Guţă, îmi acordaţi şi mie un autograf?

În vreme ce muzicantul se execută tremurând, agentul socoti inoportună prezenţa celorlalţi:

- Şi voi, ce căscaţi gura? N-aţi mai văzut artist? Ia daţi-i drumu’ acasă! Nu vedeţi ce e-n Bucureşti?…

Recomandări: Şilavarăcald, Gabriela Savitsky, Link-Ping, Dispecer Blogosferă, Cristian Lisandru, Noaptea Iguanei, SgReader, Gabi123, Nataşa, Caius, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, [D][S][N], Veronicisme, Idei înghesuite, Vrăji’s, Grişka, Blogu’ lu’ Măce, Supravieţuitor, Cel Mare, Gabitzu, Noapte bună copii, Elisa, Andi Bob, Nicole.