Pictură de Matei Enric
Aceasta se doreşte a fi o poveste orientală, în sensul că poate sluji drept pildă orientativă pentru aceia care caută înţelepciune sub învelişul basmelor.
Era oarecând în cetatea Smirnei un plăcintar, izvodirile-i bucurându-se de-un oarecare renume în zonă, îndeosebi plăcintele sale cu ceapă, la care se forma întotdeauna un şir de pofticioşi, dat fiind că Bamir – aşa se numea plăcintarul – dădea pe-o para bucata fierbinte din acest produs. Preumblându-se prin târg, prinţul Samir interpretă greşit agitaţia din dreptul chioşcului, socotind mâncarea ca vrednică de râvnit. Astfel că prinţul îşi cumpără plăcintă cu ceapă de opt parale, grăbind să se înfrupte. Pe dată, însă, faţa i se schimonosi, scuipă îmbucătura şi, firesc, porunci ca Bamir să fie legat, sub acuzaţia că nu a atenţionat asupra calităţii meşterelilor sale.
„Dacă-l las nepedepsit, pilda sa ar putea rodi şi, în curând, ne-am trezi asaltaţi de fastfudării!”
Spre bucuria întregii cetăţi, care savura astfel de spectacole, Samir puse ca Bamir să fie pironit de zidul propriei sale case, într-o poziţie cât mai caraghioasă. Deşi mulţimea făţări entuziasmul, mulţi îşi ziseră în gând: „Şi familia? Eu îi lichidam întreaga familie! Apoi, de ce să-l pironeşti pe propria-i casă, ca să se simtă într-un mediu familiar? Trebuia dus la dracu-n praznic, ca să sufere!” Dar, cum am arătat, nimeni nu-şi dădu simţămintele pe faţă.
Suntem conştienţi că această poveste va decepţiona, însă în acea epocă domina pacifismul în Smirna, prinţul având înclinaţii către umanism. Ce-i drept, plăcinte cu ceapă n-a mai cutezat nimeni să facă, vreme de vreo câteva veacuri.





Apr 19, 2010 @ 18:22:43
sa fie aia originea fastfudariei?
Apr 19, 2010 @ 18:23:32
Nu cred, n-a fost cea mai potrivită asociere de idei…
Apr 19, 2010 @ 18:37:31
printu sa zica mersi… ca nu era placinta cu cucuta si usturoi!!
Apr 19, 2010 @ 18:39:25
Din alea nu se făceau în Smirna.
Să fie clar: « Idei Înghesuite
Apr 19, 2010 @ 18:45:24
Apr 19, 2010 @ 18:49:15
spre a reinvia sau a reaminti, cel putin, spiritul acelor vrem(ur)i ar fi bine, totusi, o placintarie cu astfel de ingrediente;
sincer, mie imi plac placintele cu ceapa
Apr 19, 2010 @ 18:50:49
Mai luam şi eu la Sibiu, dar n-am fost chiar încântat. Adevărat, eu sunt doar conte, nu prinţ, aşa că reuşeam să le înghit…
Elucubraţii – Iarbă « Link-Ping
Apr 19, 2010 @ 18:52:49
Apr 19, 2010 @ 18:56:24
Apr 19, 2010 @ 18:58:16
“Dar, cum am arătat, nimeni nu-şi dădu simţămintele pe faţă.”
Tot un soi de bal mascat şi la tine.
Apr 19, 2010 @ 19:04:17
Maestre, pentru cei ca mine, cu mustăţi şi coadă, cum s-ar tâlcui azi basmul domniei tale?
Apr 19, 2010 @ 19:05:30
Poate, în manieră mai orientală…
Apr 19, 2010 @ 19:07:07
Missouri:
S-ar tălmăci că pisicilor nu le place ceapa, preferând ficatul de pui…
Apr 19, 2010 @ 19:31:15
Nici unul dintre noi nu este unic în mod absolut. Fiecare avem trăsături comune tuturor oamenilor. Comportamentul uman tinde să se manifeste în tipare familiare. Duplicitatea ezitantă este pandemică. Constituie o boală care promovează şi consolidează un anume tipar psiho-social. Fie el modelat si de o asemenea chestia cu placinta…
Silavaracald » Nervi în pioneze!
Apr 19, 2010 @ 21:31:14
Apr 19, 2010 @ 22:36:07
Stiu o poveste similara petrecuta undeva, in apropierea locului de nastere a capitanului Saragoza. Dar cum povestea a fost spusa deja, si inca in oarecari privinte mai bine inflorita decat as fi putut-o drege eu, renunt la atari pretentii scriitoricesti si ma multumesc cu acest comentar.
parol..
Apr 19, 2010 @ 22:57:16
Povestea lui Bamir cred că e mai orientală decât cea a lui Saragoza…
Apr 19, 2010 @ 23:26:45
Apr 19, 2010 @ 23:57:39
http://black-angel-costel.blogspot.com/2010/04/povesti-vaca-n-pruni.html
Apr 20, 2010 @ 01:19:47
Are parfum de 1001 de nopți! (nu mă refer la ceapă!)
Apr 20, 2010 @ 01:52:13
Apr 20, 2010 @ 01:56:12
Mirela:
Tocmai citesc (sunt la volumul X)…
Nihil sine Deo - Cel care striga in pustie
Apr 20, 2010 @ 02:49:39
Apr 20, 2010 @ 02:51:59
Apr 20, 2010 @ 03:04:03
Apr 20, 2010 @ 10:45:42
Lacomia printului e ceva firesc la toti care au bani.Doar ca el a cheltuit, aceasta e diferenta.Insa i-a cheltuit in folosul lui si cu tot umanismul de care a dat dovada, nu e decat un exemplu de om care are puterea.
Iar locuitorii cetatii,,,snt la fel ca toti invidiosii, mai ales de la noi.
Apr 20, 2010 @ 11:14:18
Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 15 « Ana Usca
Apr 20, 2010 @ 12:35:58
Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 8 « Caius
Apr 20, 2010 @ 12:46:54
Comentarii la Facerea – 3 « Ioan Sorin Usca
Apr 20, 2010 @ 12:55:37
Apr 08, 2011 @ 10:40:57
Bine, nici în istoria lui Negruzzi plăcintarul nu s-a pricopsit…