Foto: Adina Huţanu

.

Există o înclinaţie a copiilor de a-şi dori să profeseze, într-un viitor vag conturat, cele mai nobile profesiuni: poliţist, pompier, marinar, cântăreţ, fotbalist…

La rându-mi, visam oarecând să devin marinar. Cred că astfel mi-aş fi mulţumit şi părinţii care, cu regret în glas, uneori îmi spun şi astăzi: „Mai bine te făceam marinar!…”.
Dar, n-a fost să fie!… Câteodată, mai cu seamă în serile de toamnă, când frunza zboară-n vijelie, mă las pradă reveriei. Dacă aş fi marinar?… Poate că azi, împreună cu ortacii (sau cum s-or fi chemând camarazii marinarilor), aş propune referendumuri pe teme interesante, cum ar fi:  „Doriţi să nu deraieze trenurile?” sau „Îţi plac tipii cu calviţie?”

În plus, chiar dacă m-aş fi apucat de alte lucruri între timp, oricând mă puteam reîntoarce pe mare. Dar, toate astea rămân simple năluciri, de vreme ce nu mi-a displăcut şcoala îndeajuns de mult, neajungând nici măcar tinichigiu!…

.

Se vor fi visat tinichigii ori, poate, ospătari: Ziarul, Supravieţuitor, Vania, Cristian Lisandru, Gabi123, Tanya, Gabriela Elena, Carmen, Melami, Theodora Marinescu, Cati Lupaşcu, Chat Noir, Carmen Negoiţă şi Andrei.