Caius cel lunecos

Desen de Ana Pauper

.

Fosta pe când cerurile se deschideau şi pisicile zburau în văzduh, fosta împărăţie pe tronul căreia sui Verde Împărat.

- Tata, Dumnezeu să-l odihnească, a împărăţit treizeci de ani – zise acesta către curteni. Poate, dacă nu era omorât în somn de-o mână rămasă neştiută, mai stătea bună vreme…

- Răzbunare! – strigă paharnicul Videa, cam intempestiv.

- Fie – admise împăratul cu blândeţă. Să i se taie capul – adăugă pentru străjeri.

În vreme ce paharnicul fu târât afară, Verde Împărat continuă:

- În ce mă priveşte, nu voi sta pe tron mai mult de zece ani, ca să nu li se urască supuşilor cu mine…

- Cincisprezece, înălţimea voastră! – plusară curtenii.

- Atunci, douăzeci să fie, da’ nu mai mult! Peste douăzeci de ani, oi lăsa de bunăvoie pe fiu-meu, spre-a nu fi nevoit acela să mă îndepărteze oarecum…

Trecură ca nimic douăzeci şi cinci de ani, iară Verde Împărat nici gând să mai coboare de pe tron. Dreptu-i şi-aceea că n-avea decât o fată care, măcar că era ghizdavă toată, era fată.

Cum mai pleca împăratul în cele provincii depărtate, fiică-sa-i zicea:

- Nu mi-i aduce şi mie niscai banane?

- Dară n-ai grădina plină de castraveţi? – se încrunta Verde Împărat.

- Da’ bananele-s mai moi…

- Păi, eu ce zic?

Şi-aşa rămânea fata-n odaia sa, privind ore-n şir pe geamlâc la vitejiile zmeului Pogan care, în curtea hanului de peste drum, golea pocale, scuipa de nimirea pasărea-n zbor, sufla nasul ca vitejii, apăsând pe-o nară şi golind-o pe cealaltă te miri pe unde, şi înfuleca la berbeci şi ţapi, sugându-şi apoi dinţii. Tare-ar mai fi vrut şi prinţesa să prăznuiască cu zmeul, da’ vezi că taică-său, având vreo bănuială, n-o lăsa afară din palat, iară nici Pogan, cât de sumeţ se arăta, nu avu cum să intre.

I să cam urî lui Verde Împărat de măscările zmeului, aşa că-l chemă la sine pe-un flăcău pe nume Caius şi-l agrăi:

- Îl ştii pe zmeul Pogan?

- Cum nu! L-am şi bătut de câteva ori!…

- Mda, cred că şi eu, da’ mai demult… Dacă te-i prinde a-l face să nu mai dea târcoale fiică-mii, te-oi răsplăti împărăteşte!

- Şi ce mi-i da? – zise flăcăul prudent.

- Mâna fiicei mele şi judeţele Harghita şi Covasna.

- Mda… – făcu băiatul, însă se prinse să-i înfăptuiască dorinţa.

Către seară, vorbi şi cu Pogan:

- Tu ce mi-i da s-o aduc la tine pe fata-mpăratului?

- O sfârlează şi-o pielcică de iepure…

„Aista-i mai generos!” – gândi flăcăul şi mijloci ca între cei doi să se consume o splendidă-aventură.

.

Salută stategia lui Caius: Adele Onete, Ziarul, Cristian Lisandru, George Valah, Melami, Elisa, Teo Negură, Cristian Dima, Flavius Obeadă, Dispeceriţa, Dale de cultură, Supravieţuitor, Gabi123, Chat Noir, Theodora Marinescu, Tanya, Carmen, Dispecer Blogosferă, Mirela Pete, Gabriela Elena, Carmen Negoiţă, Ana Usca şi Vania.

 

Povestea lui Ciacră

Foto: Alice Drogoreanu

.

Se povesteşte că-n vremurile cele de demult, în care, orice s-ar zice, oamenii erau mai sănătoşi, trăia un băiat pe care-l chema Caius şi se bucura de-o stare psiho-somatică relativ bună.

Zilele treceau oarecum otova pentru tânăr, până ce, într-o dimineaţă, se pomeni deşteptându-se cu o chakra înfundată.

- Fir-ar!… – exclamă el, dar se opri la vreme, având foarte mult bun-simţ. Cum s-o fi înfundat? Am acoperit doar bine odaia cu piei la ferestre, aseară am mâncat frugal, de năravul solitudinii nu fac abuz…

Cum ar fi fost, trebuia să iasă în cetate, să-şi vază de negustoria sa zilnică. Se coperi bine cu nişte trenţe, ca şi cum ar fi fost răcit, şi-şi zise că n-o să se bage de seamă. Pornind pe uliţă, nu făcu câţiva paşi şi-o femeie îl agrăi:

- Da’ cum ţi s-o înfundat, maică, chakra aia? Poate-ăi fi gândit ceva lipsit de cuviinţă, ori ai visat cu fata Împăratului Roşu…

Flăcăul mormăi ceva drept răspuns şi căută să se îndepărteze cât mai repede. Se mai uitară câţiva în urma sa, însă cum nu-l mai întrebă nimeni ce are, se gândi că poate-o fi scăpat. Trăgându-şi mai bine cârpele peste nas, cu gândul ca măcar să fie recunoscut mai greu, o porni către han, socotind să bea ceva.

În dreptul hanului, zmeul Pogan tocmai le amuza pe Ileana Simziana şi pe Zâna Florilor cu două beţişoare şi-o sforicică, născocire de-a sa, însă fetele se cam plictiseau. Zmeul băgă de seamă că înregistrează doar un succes relativ, astfel că sosirea lui Caius îl scoase din impas:

- Băi, Ciacră, te-nfundaşi? – îi strigă băiatului, iară fetele râseră de să se prăpădească.

Caius intră să bea, socotind că răul cel mai mare se petrecuse. Îi ceru hangiţei un urcior cu vin, însă aceasta-l contrazise:

- Mai bine iei un rachiu, desfundă chakra ceva de speriat!

- Bine, un rachiu… – acceptă flăcăul.

- Îţi aduc unul mare! – îi zise fata, şi se îndepărtă abia ţinându-şi râsul.

Din acea zi, Caius fu poreclit Ciacră, şi nu-i mai zise nimeni altfel în cetate. Neavând alta mai bună de făcut, încercă şi el să contracareze:

- Da’ şi Pogan şi-a băgat bucăţi de piele în cizme ca să pară mai înalt! Da’ şi Pogan şi-a băgat bucăţi de piele în cizme ca să pară mai înalt!…

Stratagema nu-i prea reuşi, căci toţi o ţineau pe-a lor:

- Bine, măi, Ciacră! Şi ţi se-nfundă des?

.

Cu chakrele funcţionale: Dale de cultură, Grişka, Link-Ping, Ziarul, Gabriela Savitsky, Andi Bob, Supravieţuitor, Cristian Lisandru, Elisa, Theodora Marinescu, Răzvanrc, Dragon, Carmen, Umograf, Gabriela Elena, Tanya, Atitudini, Anavero, Carmen Negoiţă, Ana Usca şi Vania.

 

Anghelofanie

Foto: Alex Mazilu

.

Ieşind într-o noapte să-şi cumpere ţigări, Caius păşi cu multă grijă, ca să nu-l audă Marieta. Ca aproape de fiecare dată în împrejurări similare, se izbi de frigider, holul fiind nu doar strâmt, ci şi încărcat cu de toate, astfel că te poţi lovi de câte ceva şi pe lumină. Ca orice tip bine-crescut, Caius zise un bifoi mati, apoi plecă hotărât, fără a se mai sinchisi de zgomot.

Cum este în mai fiecare casă, pe frigiderul lui Caius sunt numeroase figurine decorative care, prin intermediul unui magnet, stau aninate şi împodobesc aparatul. Dacă ar fi fost după el, le-ar fi mătrăşit demult pe toate, însă Marietei îi plac.

Noaptea trecu fără alte incidente notabile, trecură apoi zile, şi astfel Caius se pomeni în Select în zorii zilei de 8 Noiembrie, cu dorinţa de-a prăznui plenar şi cu doar cinci lei la el. Or, de cinci lei nu poţi bea decât poşirci, ca să nu mai adăugăm că nu avea nici ţigări. Nici ce să ofere nu avea. Ceasul îl băuse încă din primăvară, pantofii îi erau sparţi, iar butoni de aur nu avuse niciodată! Pe când invocă în gând pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, pentru ca mai apoi să adauge un stih din Coleridge – şi nicicând vreunui sfânt nu i s-a făcut milă de sufletul meu în agonie! -, Caius îşi pipăi involuntar hanoracul şi simţi un obiect în buzunarul drept. Căută pe dată şi, minune!, era un îngeraş desprins de pe frigider şi plonjat în buzunarul cu pricina la ultima ciocnire nocturnă. Lui Tudose – un tip fără dinţi, dar cu bani – îi plăcu îngeraşul, aşa că oferi la schimb două pahare de coniac şi câteva ţigări, astfel că eroul nostru simţi întreagă atmosfera sărbătorească a zilei. Plus că-i spuse lui Tudose că mai are acasă figurine frumoase, chiar dacă există şi riscul ca Marieta să observe împuţinarea podoabelor de pe frigider.

.

Au mai prăznuit: Gabi, Gabriela Rus, Gabitzu, Gabilutza, Gabriela Elena, Gabriela Ilieş, Gabriela Savitsky, Michaela, Mihaela Anghel, Mihaela Man, Mihai, Mihnea Chirilă, Mikael Eon -

dar şi: Cristian Lisandru, Elisa, Carmen Negoiţă, Andi Bob, Grişka, Ana Usca şi Vania.

Basm sapienţial

Foto: Alice Drogoreanu

.

Se spune că, în vremurile de demult, oamenii trăiau zile îndelungate, aveau griji mai puţine şi mâncau mai sănătos. Asperităţi, totuşi, mai apăreau. Însă, cum ar fi dificil de făcut o prezentare exhaustivă a acelor vremuri, dată fiind şi sărăcia izvoarelor, vom spune mai bine o istorie pilduitoare, aşa cum a ajuns aceasta până la noi.

Cică trăia odată un flăcău pe numele său Caius. Multe lucruri vrednice de amintire nu săvârşi acela, până-ntr-o zi când, mergând pe malul lacului, o zări pe Zâna Apelor scăldându-se şi, vrăjit de pielea ei sidefie, de subţirimea trupului şi de părul ce-o împrejmuia în raze, simţi pe dată modificări profunde în sine şi noutăţi nebănuite în ajun. Cam pe-atunci trecu în preajma lacului şi zmeul Pogan. Zărind-o acela pe zână, îi strigă:

- Muie, fă, proasto!

Un val de indignare învecinat cu mânia îl răscoli pe băiat şi, dacă n-ar fi făcut pe el de frică, probabil l-ar fi pus la punct pe zmeu încă din ceasul acela. Aşa, alese să plece acasă pe furiş, iară zmeul, măcar că-l văzu tupilându-se, nu-i dădu atenţie.

Flăcăul se îmbăie, îşi puse pe el rufărie curată, scoase calul din grajd şi-l hrăni cu fulgi de ovăz peste care turnă lapte, se încinse cu paloşul rămas de la tatăl său şi porni să-i aplice o corecţie zmeului Pogan.

Însera când ajunse Caius la grota zmeului. Aici, numai ce hăuli o dată, chemându-l pe Pogan la bătaie. Zmeul, din nefericire, nu era singur, căci rânduise în acea zi un chef de chef, astfel că, zărind vreo douăzeci de zmei luându-se după el, voinicul socoti strategic să scape deocamdată cu fuga, urmând a se răzbuna ceva mai târziu. Cum făcu nu ştiu nici el, însă nimeri pe tărâmul sacru, spaţiu în care zmeii ori duhurile necurate se mişcă anevoie. Aşa, băiatul ajunse la o căscioară, unde-l întâmpină Sfânta Miercuri.

- Vină, feciorule, – îl îmbie sfânta – de te-i hodini oleacă şi ţi-i schimba pantalonii…

Într-adevăr, rufăria voinicului prinse din nou un miros neplăcut, ca să ne exprimăm eufemistic. Stătută, sfânta turuia în vreme ce băiatul se primenea:

- Oameni păcătoşi! M-au numit Miercuri după Mercur, ăla care se ţinea doar de bişniţăreli!…

- Nu după planetă? – căută băiatul să converseze.

- Aia-i numită tot după individ, ca şi metalul acela pe care, dacă-l inhalezi, dai în mintea Împăratului Roşu…

Caius încercă să schimbe vorba cu abilitate:

- Chiar, maică, ceva merinde nu ai pe aici?

- Nu am nimică, aici e obiceiul să se cam postească…

- Bine, miercurea, înţeleg! Da’ azi e luni…

- O fi fost acolo la tine, da’ aici e miercuri în toată vremea…

Poate altădată râvnise şi flăcăul la veşnicie, însă nu încremenită într-o zi de post. Astfel că-şi luă curând rămas bun şi se cam duse. Numai ce-o luă pe după un pâlc de copaci şi nimeri la casa Sfintei Vineri. Aceasta se plânse la rândul său:

- M-au numit după Venera, de zici că aici e spitalul de dermato-venerice!… Măcar, grecii-mi zic Παρασκευή (Paraskevi), adică pregătire…

- E mai potrivit aşa! – admise Caius. De pildă, eu m-aş pregăti pentru masă…

Bătrâna înţelese aluzia, dar nu avu cum să-i fie băiatului de folos:

- Ehei, aici e zi de ajunare! Doar dacă-i merge la soru-mea mai mare…

Plecă băiatul şi de aici, ajungând curând la Sfânta Duminică. Aceasta-l primi bucuroasă şi, mai mult, cu bune făgăduinţi:

- Bine-ai venit, voinicule! Pari cam flămând…

- Chiar sunt! – întări Caius.

- Atunci, când ne-om întoarce de la sfânta biserică, rămâi la noi la prânz…

Neavând încotro, Caius merse la slujbă, asistând la Utrenie, apoi la Liturghie şi, când se ajunse la otpust, vlădica Lucian apucă să predice. După circa un ceas de turuială, zise prea sfinţitul:

- Un lucru aş mai adăuga…

- Să mergem la masă! – completă Caius, apoi leşină.

Când îşi reveni băiatul, Sfânta Duminică îl privea blând şi-i zise zâmbind cald:

- Uite că ţi-ai revenit! Păcat că ai fost leşinat, noi aşa de bine-am mâncat!

Destul de posomorât, flăcăul porni înapoi cătră lumea sa. Cum părăsi tărâmul sacru, cum îl înhăţă Pogan:

- Ia vino-ncoace, fraiere! Tu faci talente cu mine?…

Deşi încasă o bătaie straşnică, pentru prima dată se întâlni Caius cu Pogan fără să mai facă pe el, concluzionând astfel că postul îndelungat are şi avantaje, cel puţin unul fiind verificat pe propria-i făptură.

.

Au mâncat ceva mai bine: Ziarul, Gabi123, Adele Onete, Cristian Lisandru, Carmen Negoiţă, Elisa, George Valah, Adrian Voicu, Gabriela Savitsky, Teo Negură, Grişka, Simion Cristian, Amalgammax, Răzvanrc, Supravieţuitor, Mirela Pete, Ragnar, Cristian Dima, Gabriela Elena, Melami, Theodora Marinescu, Umograf, Ana Usca, Vania, Nataşa, tizul Caius şi Orfiv.

 

Norocul pescarului

Foto: Alice Drogoreanu

.

Zice-se că-n cele timpuri, când împăraţii beau cot la cot cu prostimea prin taverne, scoţându-şi apoi pârleala din biruri şi ciuntiri de lefuri, trăia pe malul unui lac un pescar sărman, care abia-şi ducea zilele împreună cu femeia sa şi cu liota de copii, başca se mai aciuiră şi câteva pisici la casa omului. Pescarul se numea Caius, având de femeie pe Marieta; cât despre copii, nici cei doi nu mai ştiau ce nume le puseră, apăsaţi cum erau mereu de grijile zilei de azi, apoi a celei de mâni şi tot aşa.

Într-o dimineaţă, aruncând omul plasa în undele lacului, simţi că prinse ceva acătării, după zbatere. Era o frumuseţe de morunoaică, lucru cu atât mai de-a mirărilea cu cât în acel lac nu se ştia să fi fost sturioni. Pe când bărbatul gândea la un prânz mulţumitor, salivând cu anticipaţie, peştele prinse a-l agrăi:

- Dă-mi drumul, voinicule, şi nu mă mânca, căci eu sunt Regina sturionilor, şi mult bine ţi-oi face!

Mai gândind că i s-o fi părut de foame, bărbatul răspunse într-o doară:

- Păi, oricum ne faci mult bine, că ni-i umple tigaia şi nu ne-or mai ghiorţăi maţele de foame!…

- Ba, asta să n-o faci, că eu te-oi consilia cum să scapi de sărăcie, şi ţi-oi da patru crapi în locul meu!

Nu prea era în firea omului să dea morunul pe crap, da’ nici să mănânce azi caviar pentru ca mâine să tragă iar mâţa de coadă nu-l prea îmbia. Momit de-o soluţie mai de durată, omul încuviinţă.

- În primul rând – îşi începu Regina consilierea -, sărăcia voastră se trage din modul în care vă alcătuiţi Bugetul. Ia adună-ţi tu familia şi, pentru anul ce-o veni, votaţi-vă un buget de opt ori mai mare! Astfel, n-ar mai rămâne decât problema identificării surselor de finanţare…

- Păi, cred că asta-i principala problemă! Că noi ne-am alocat un Buget mulţumitor, însă mai mult ni se pun biruri decât să aflăm finanţare…

- De ce nu accesezi fondurile europene? – mai zise Regina, apoi dădu patru crapi frumoşi în schimbul propriei vieţi, în conformitate cu cele negociate.

Spre seară, sătui, Caius şi Marieta gândiră cum să atragă fondurile europene, impas din care-i scoase unul dintre prichindei:

- Să mergem toţi în Austria, la furat!

.

Şi-au votat un buget majorat: Supravieţuitor, Elisa, Gabi123, Dale de cultură, Gabriela Elena, Ana Usca, Vania, Theodora Marinescu, Cristian Lisandru, Gabriela Savitsky.

 

Fapta bună

Foto: Alice Drogoreanu

.

Se povesteşte că, în timpuri revolute, hălăduia prin astă lume un flăcău pe numele său Caius. De voinic, voinic era acesta, vorbele ştia destul de meşteşugit a le înşira, editând chiar fraze, plăcut la chip fu, dară cel mai mult îi dădea lui inima ghes să făptuiască binele faţă de toată făptura, întru aceasta găsindu-şi el plinirea.

„Fapta bună mult adună…” – porni să stihuiască, însă negăsind a merge mai departe, îşi spuse că nu-s versurile de el, mulţămindu-se să ajute în dreapta şi-n stânga.

Mergând Caius într-o bună zi la baltă, socotind a avea de unde se întoarce, zări aici între ierburi o broscuţă a cărei privire părea de-o neasemuită tristeţă şi duioşie. Cum se ştie îndeobşte, adeseori prinţese ori zâne se văd silite să poarte acest chip, zavistuite fiind de vreo vrăjitoare, până când vreun suflet curat se milostiveşte să sărute batracianul, redând osânditei chipul de odinioară. Gândind băiatul acestea, apucă broasca cu gingăşie şi-o sărută. Aceea rămase tot broască, însă flăcăului îi înflori pe dată frumuseţe de herpes pe buze, încât avea senzaţia că are gură de iepure, nemaipunând la socoteală aspectul inestetic.

„Dacă aştepţi să ţi se răspundă binelui cu bine, ce vrednicie-i aceea?” – îşi spuse tânărul, mergând mai departe şi întâlnind un pisoi jigărit, pe care prinse a-l obloji cum se pricepu, lăsându-i şi ceva de-ale gurii. Pisoiul mieună recunoscător, iar tânărului i se acoperiră ca prin farmec mâinile de psoriazis.

Destul de indispus de cele două întâmplări, Caius nici nu gândi să abdice de la calea Binelui, astfel că, reîntorcându-se, ajută o bătrână costelivă cu câteva carboave ce le avea la dânsul.

- Dumnezeu să-ţi răsplătească însutit şi înmiit! – îi zise baba. Şi, fiindcă te-am cunoscut curat la inimă şi fără meşterşug, iacă te-oi învăţa ce să faci. Broasca de-o sărutaşi află că este Zâna Apelor, dară n-o vei putea întoarce cum a fost şi nu ţi-o trece buba de la gură de nu te vei spăla la nămiezi în fântâna arteziană din centrul Timişoarei! Iară pisoiul acela era un împărat preschimbat astfel, care mult te-o dărui cu averi, însă trebui-va să te scalzi dezbrăcat, şi-atunci îţi vor cădea şi solzii de pe mâini, făcându-te iarăşi curat la trup şi strălucitor! Apoi, nu-ţi mai rămâne decât s-o iei de muiere pe Zână şi să vă treceţi viaţa în desfătări, scăpaţi fiind şi de grija sărăciei…

Văzând băiatul că baba-i năzdrăvană şi-i ştie toate păţaniile de peste zi, merse pe dată către fântâna care, ca un făcut, azvârlea şi broboane de apă curată, lucru ce nu se petrecea în toată vremea. Flăcăul se dezbrăcă şi intră în fântână, fapt care adună mulţime de gură-cască, başca şi televiziunile care transmiseră evenimentul în direct. Caius nu se vindecă în urma acestui demers, contactând şi-o pneumonie, însă fu socotit slab la minte şi scăpă doar cu o amendă usturătoare, poliţiştii apeciind că-i riscant să-l ducă în arest, ca să nu-i îmbolnăvească pe toţi.

 

.

Puşi pe fapte bune: Aby, Achilianu, Ada Pavel, Adele Onete, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Anamaria Deleanu, Ana Usca, Anavero, Ana Veronica, Andi Bob, Ardeiul zilei, Athe, Blonda deşteaptă, Boghi, Caius, Camelcutza, Carmen, Carmen Negoiţă, Cati Lupaşcu, Cella, Chat Noir, Consiliul Naţional al Blogosferei, Cosmin Ştefănescu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Daurel, Dependent de fotografie, Dispecer Blogosferă, Dispeceriţa, Dumitru Agachi, Eftimie, Elena Agachi, Elisa, Elisa, Flavius Obeadă, Gabi123, Gabitzu, Gabriela Elena, Gabriela Rus, Gabriela Savitsky, Gând licitat, Geeo, Geocer, George Valah, Grişka, Ioan Sorin Usca, Ivona Boitan, Joaca de-a mine, Joy, Lilick, Link-Ping, Madi, Madiblog, Mana Ciutacu, Manole, Melami, Michaela, Mircea Suman, Mirela Pete, Narcis, Nataşa, Nicu, No băsescu Day, Oana Stoica-Mujea, Onu, Oplisme, Orfiv, Orry, Paul G. Sandu, Petra, Pro Atitudine, Pucca, Ragnar, Răzvan Şerbu, Răzvanrc, Sebra, Simion Cristian, Simon, Simona Ionescu, Societate, Stropi de suflet, Supravieţuitor, Tanya, Teo Negură, Tequilawinter, Theodora Marinescu, Tiberiu Orăşanu, Transildania, Umograf, Vladimir Ionaş, Vlady şi Zâna.

 

Sfârleaza

Foto: Alice Drogoreanu

.

Se povesteşte că-n vremurile de demult, pe când pisicile se îndulceau la Poezie iar birurile erau arbitrare, colinda pe astă lume fără vreun rost aparent un voinic pe numele său Caius. Şi dacă acesta nu izbuti, până la o vârstă, altceva decât să se dezvolte armonios, într-o bună zi găsi el scormonind în praf o sfârlează şi mult i se însenină sufletul, bucurându-se cu bucurie mare foarte.

Tocmai gândea el să-şi găsească şi-o scândurică, ca să aibă pe ce roti sfârleaza, punând laolaltă sumedenie de factori, precum frecarea, atracţia gravitaţională, forţa centrifugă, cea centripetă, acceleraţia şi alte fleacuri similare, când zmeul Pogan se aprinse de invidie asupra flăcăului. Vezi că zmeul avea un cal năzdrăvan, care-i zise:

- Umbli teleleu, în vreme ce Caius a găsit o sfârlează! Acum, el se amuză, iar tu freci menta…

Adevărul este că murgul se exprimase mult mai licenţios, însă am adus unele ajustări stilistice, în ideea că basmele sunt destinate în mod predilect minorilor.

O vreme, zmeul căută să se împace cu ideea că un altul găsise sfârleaza, dar mai apoi, tocmai pe când Caius aflase scândurica şi se gândea cum s-o rindeluiască mai bine, zmeul Pogan îl găsi, se dădu peste cap preschimbându-se în lup, îi arse vreo două flăcăului, îl sodomiză şi-i luă sfârleaza.

Oarecând, Caius făcuse în mod preventiv unele fapte bune, ajutând un corb, un uliu şi-un vultur în împrejurări dificile pentru aceia, gândind că poate binele i s-o întoarce cândva, iar dacă nu, tot aia. Iată că abia ce-l lăsă zmeul, că se şi ivi corbul cu o alifie, care-l refăcu pe băiat în bună măsură, ba îi şi spuse unde şade zmeul, într-un luminiş, de-o voi să-i ceară sfârleaza înapoi.

Caius dădu îndată buzna-n luminiş, strigându-i lui Pogan:

- Adă napoi sfârleaza, că eu am găsit-o!

- Şi eu ţi-am luat-o… – completă zmeul, dându-se peste cap şi preschimbându-se în urs.

Îi aplică două peste ceafă voinicului, îl sodomiză, şi-l lăsă plângând de usturime şi de ciudă că nu-şi căpătă jucărioara. Uliul apăru pe dată, aducând în plisc o altă alifie, Caius se unse cu atenţie şi, refăcut şi strâmt la loc, se aşeză lângă fântână, aşteptându-l pe zmeu să vie după apă. „L-oi bate la cap până s-o plictisi şi mi-o da sfârleaza!” – plănui băiatul.

Peste câteva ceasuri veni şi zmeul. Zărindu-l pe tânăr, îşi zise cu mirare: „Ăstuia a început să-i placă!” Acum se preschimbă în leu dar, înainte de-a-l ghiontui pe flăcău, observă că acesta are cruciuliţă la gât.

- Tu nu eşti albanez? – îl întrebă zmeul uimit.

- Nu!

- Păi, de ce te cheamă Kaster?

- Caius – îl corectă flăcăul.

- Aaa, scuză-mă! A fost o neînţelegere. Uite-aici sfârleaza…

Veni pe dată şi vulturul cu o nouă alifie în gheare, însă aceasta nu mai fu de trebuinţă.

Caius îşi luă jucăria şi, ajutat de vultur, ca să facă şi acela ceva util, veni în Dinar, unde domnul plutonier-major Onici observă:

- Ai o mutră de zici că eşti futut în cur!

.

Curioşi de ce arăta Caius marcat: Supravieţuitor, Elisa, Gabi123, Melami, Chat Noir, Gabriela Savitsky, Mirela Pete, Andi Bob, Ana Usca, Vania, Dispecer Blogosferă, Theodora Marinescu, Grişka, Teo Negură, Link-Ping, Gabriela Elena, Cristian Lisandru, Carmen Negoiţă, Cristian Dima, Eftimie, Caius şi Nataşa.

 

Fiul Ploii

Foto: Alice Drogoreanu

.

Fost-a oarecând, că altfel zadarnic ne-am mai munci noi condeiul, fost-a aşadar un flăcău pe numele său Caius. Şi acesta era nalt şi ghizdav la făptură şi întrutotul fărmăcător privirii, de n-ar fi avut el nărav, plăcându-i să umble prin ploaie.

- Da’ mai stăi şi tu ici, sub streaşină! – îi ziceau oamenii.

- N-are nimică! – făcea flăcăul.

- Te udă, maică! – îşi mai bătea gura câte-o muiere.

- Nu mă udă! – răspundea el, văzându-şi de drum.

Măcar că flăcăul se grozăvea, era mai tot timpul ud leoarcă, în acele vremuri fiind şi ploile mai dese, aşa că soarele-l vedeai arare, dacă nu cumva îl ştiai doar din ce-şi mai aminteau bătrânii, ori poate şi aceia îl ştiau mai mult din poveşti. Dar, Caius nu se sinchisea de astfel de nimicuri şi nici gândea să se acopere cu piei meşteşugite, să mai strunească udătura. Văzându-l aşa în toată vremea, nici că-i mai ziseră ceilalţi pe numele său, ci-i spuseră Fiul Ploii, başca şi fiind o noapte ploioasă când s-a născut. Ba se lăsară şi de-a-l mai sfătui de bine, căci văzură ei că a vorbi flăcăului este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă.

Iată însă că Fiul Ploii se simţea pe zi ce trece mai neîmplinit, astfel că-şi puse-n gând să plece în cea lume, să-i colinde zările, spre a-şi schimba porecla în renume. Plecă el într-o dimineaţa fără a-şi lua rămas bun – vezi că gândi că s-ar găsi unii să cerce să-l reţie – şi ajunse la pădure.

„Să-mi încropesc o colibă, ceva…” – îşi spuse, dar câţi copaci cuprinse cu privirea toţi erau strâmbi, încât nici Antonio Gaudi n-ar fi scos din ei ceva să semene-a adăpost. „Măă, apoi asta-i încă una!” – mai murmură, şi se duse după nişte trosnituri mai în inima codrului. Acolo, o arătare hirsută părea a nu avea altă treabă decât a strâmba copacii.

- Hei, cine eşti tu?

- Strâmbă-Lemne, fabricant de mobilă – răspunse acela.

- Şi-o faci din lemne-nstrâmbate?

- Aş! Asta-i doar aşa, de hobby. Mobila o fac din rumeguş presat. Cumperi, te bucuri de ea o săptămână, apoi îţi iei alta. Şi uite-aşa, afacerea prosperă…

Se minună Fiul Ploii şi, după ce se însoţi cu acela, porniră să caute ceva udătură, alta decât apa de ploaie. Momiţi mai în adânc de scrâşnete seci, dădură peste-o namilă care, luând câte-un pietroi, îl fărâma apoi strângându-l în palme.

- Da’ tu ce arătare-ăi mai fi? – întrebă Fiul Ploii, nedumerit de această răsipă de energie.

- Eu sunt Sfarmă-Piatră şi mă ocup de borduri. Mărginesc frumos drumurile, să ştie lămurit căruţaşii pe unde s-o ia fără să calce lumea-n copitele cailor, dar fiind piatra sfărmicioasă repet lunar operaţiunea, ceea ce n-ar fi tocmai un dezavantaj…

Îl luară şi pe acesta cu ei şi merseră până se termină pădurea şi dădură de-un munte destul de obosit, cam ca o măsea stricată, însă ceva mai mare. Aici, numai ce se zgudui o dată pământul, încât toţi mulţumiră în gând Cerului că nu se aflau la etajul nouă.

Apăru, cum se cuvine basmului, şi Scutură-Munţii, cel ce se recomandă a administra carierele de marmură, declarându-se mulţumit de demers.

Văzând-o şi pe aceasta, Caius gândi cu obidă: „Măcar că par şi ei a fi nişte vântură-lume, toţi şi-au făcut un rost! Numai eu am rămas Fiul Ploii!…”

.

Relativ plouaţi: Elisa, Gabriela Rus, Eftimie, Andi Bob, Melami, Gabriela Savitsky, Gabi123, Grişka, Orfiv, Oplisme, Carmen Negoiţă, Carmen, Caius, Nataşa, Societate, Ada Pavel, Ana Usca şi Vania.

 

Poveste din Banat

Foto: Alexandra Sandu

.

Împăratul Verde, măcar că se străduia s-o ascundă, era indispus. Auzise el că nu-i bine să ai ginere din Banat şi, fie că era o simplă prejudecată fără acoperire, fie că exista un sâmbure de adevăr în aceasta, îşi zise ca nicidecum să nu-şi dea fata după Caius, cel ce venise s-o ceară. Dar, faţă împărătească fiind, se cuvenea să scornească un pretext viabil, căci de s-ar fi arătat arbitrar în decizii putea să scadă vertiginos în încrederea populaţiei. „Măcar că la noi nu-s alegeri, tot e mai prudent ca supuşii să fie mulţumiţi!” – îşi zise, scormonindu-şi mintea cu ce-ar putea să-l înfunde pe pretendent.

- Uite, flăcăule, – îi zise într-un târziu – va trebui să te cerc vreme de trei nopţi. În prima noapte, ai de golit două butoaie de vin vechi. Dacă ăi reuşi, om vedea mai apoi, iară dacă n-ăi fi vrednic, te-or trimite cătanele mele înapoi în Timişoara tot în şuturi!…

- Unde oare putea-voi chema şi-un fârtat a-mi fi alăture? Care-a-mi fi spre-a nu mă birui plictisul, petrecând în solitudine…

„Futu-l în cur de papiţoi, ce exprimări la el!” – îşi zise Împăratul, însă încuviinţă.

Caius formă pe mobil numărul 0724995611, îl chemă pe Raul, îi spuse să ia un taxi până la clubul The Note, învăţându-l cum să pătrundă apoi în tărâmul de basm. Neavând altă treabă, Raul sosi cam în jumătate de ceas, flăcăii pogorâră în beci, iar către ziuă se plânseră amândoi căci oarecum însetară.

- Băutor vrednic te văz că-mi eşti – făcu Împăratul Verde, îngândurat -, însă aş vrea să-mi dovedeşti şi alte însuşiri nobile. Noaptea viitoare vei petrece într-o odaie cu toţi psihopaţii din împărăţie. Poţi să-ţi chemi şi-un tovarăş, măcar că de data asta nu rişti să te plictiseşti de unul singur…

Prudent, Caius formă 0724882734, chemându-l pe domnul plutonier-major Onici în ajutor. Acela fu destul de nemulţumit, căci aflase că pe Raul îl chemase la băutură, însă ca un bun prieten îşi însoţi camaradul, iar până la ziuă scoase oameni din toată fauna, aceia arătându-se acum cuviincioşi, chiar dacă învineţiţi pe-alocuri.

Doar o încercare mai putea scorni Împăratul, aşa că-i ceru pretendentului ca, în noaptea următoare, să satisfacă zece tinere fete, fără a se întina. De data aceasta, Caius mă sună pe mine (nu mai dau numărul!), şi până-n zori le desfătai pe tinere cu istorii născocite pe loc, astfel că noaptea trecu precum un vis, măcar că fuse pe trezie.

La ziuă plecarăm cu fetele la Dinar, lăsându-l pe Împăratul Verde să-şi mărite paparuda de fată cu cine-o şti.

.

Rezervaţi faţă de bănăţeni, însă de partea lui Caius: Ziarul, Melami, Madi, Gabi123, Gabriela Savitsky, Gând licitat, Adele Onete, Tanya, Supravieţuitor, Theodora Marinescu, Elisa, Ana Usca, Vania, Andi Bob, Flavius Obeadă, Teo Negură şi Cristian Dima.

 

Micoza

Foto: Alice Drogoreanu

.

Zadarnic încercă pedelistul Aurel să-şi aneantizeze tristeţea cu coniac, căci lacrimile-l vădeau a fi rămas marcat profund. Cum-necum, acesta reuşi să ajungă în apartamentul Ligiei, după asidue stăruinţe, însă aici reveni de la baie cu şosetele în picioare. Femeia îi explică – plină de răbdare – că păstrarea şosetelor nu-i doar inestetică, ci trădează şi proastă creştere, dar Aurel motivă, stângaci, că-i este rece la picioare. „Atunci, du-te-acasă şi te-ncălzeşte!” – îl expedie ea, alungându-l din apartament încheiat aproximativ la pantaloni. Când bărbatul ajunse în stradă, Ligia-i aruncă şi florile de la etaj, păstrând ca amintire doar ceasul şi portofelul.

- Păi, de ce nu ţi-ai scos şosetele, te temeai că-ţi vede micoza? – îl întrebă, amuzat, domnul plutonier-major Onici.

- Nu de aia… – gemu Aurel.

- Ei, nu de aia! Da’ de ce, atunci? Mie poţi să-mi spui, că doar nu-s Ligia, să vrei să mă fuţi!…

Caius simţi nevoia să intervină:

- De ce nu încerci cu Cl…?

Domnul plutonier îl privi, însă, sever, cu înţelesul: „Nu-i spune, dă-l dracului de pedelist!”, şi continuă:

- Da, ai putea încerca cu bucăţele de clisă! Le pui în ciorap şi, în câteva zile, s-a dus micoza ca şi cum n-ar fi fost!…

Oarecum înviorat, Aurel îşi termină coniacul şi plecă să-şi înceapă tratamentul, iar noi o sunarăm îndată pe Ligia să-i povestim ce s-a mai petrecut.

.

Preferă tratamentul cu Clotrimazol: Adrian Voicu, Vladimir Ionaş, Adele Onete, Melami, Ziarul, Gabriela Savitsky, Onu, Dispecer Blogosferă, Elisa, Mirela Pete, Theodora Marinescu, Gabriela Elena, Carmen, George Valah, Ana Usca şi Vania.