Pana de automobil

Foto: Adina Huţanu

.

Adunat de prin cârciumi, Marcel se îndreptă spre casă. Cum tocmai a fost Sfântul Nicolae, ori urma să vină, totul fiind destul de înceţoşat, avu un motiv suplimentar de a se supune rutinei zilnice. Atâta doar că, momit de vraja strălucirii hibernale, Marcel plusă, rupând monotonia, şi comandă un cocteil letal după altul, până când camarazii fură nevoiţi să-l dea afară chiar şi din Dinar.

„Auzi la ei, cică vorbesc numai tâmpenii!… Da’, pe ei nu se văd? Băga-i-aş…” – din decenţă, Marcel opri gândul aici, şi-l deturnă către alte tărâmuri. „Ce chestie! Întunericul alcoolului îmi dă o stare luminoasă…”  Poate că analiza aceasta nu era tocmai una plină de acribie, dar exprima o stare subiectivă, în care nu avem cum să ne amestecăm.

În pofida logicii, Marcel intră în apartament bine dispus, euforia fiindu-i însoţitoare suficientă spre a nu mai resimţi singurătatea care-l macină de obicei. Astfel, văzând în mijlocul apartamentului un autoturism Dacia 1300, de culoare galbenă, stând chircit şi defecând pe covor, nu se miră excesiv.

„Cum o fi încăput pe uşă? Ce chestie!… Şi-i ca nouă, deşi nu se mai fabrică de mult tipul ăsta…”.

- Bă, nu te căca la mine pe covor! Du-te la closet! Şi să tragi apa, că n-am să spăl eu după tine!… – trecu Marcel la un alt aspect al acestei inedite vizite.

„De fapt, la ce mă agit? Maşinile nu vorbesc şi nici nu pricep ce le spui… Asta se mai şi chirceşte şi se screme… Da’, ce mă mir? Cum lucrează ăştia…”. Pe punctul de a accepta faptul ca atare, Marcel avu o revelaţie: autoturismele nu defecă! Cel mult, scapă ulei… „E clar! Tremens! Emil mi-a spus că, dacă atingi obiectul din vedenie, acela dispare…” – şi, pe dată, atinse autoturismul galben care, conformându-se logicii lui Emil, dispăru. „Puteam s-o mai las, că era mişto… Acum, s-a dus… De fapt, decât să-mi balege covorul… Bun, ar fi dispărut şi aia, dar trebuia s-o ating! Eh, ducă-se, tot nu era de-adevărat!”.

Consolat oarecum, ebrietizatul trecu în odaia alăturată. Aici fu întâmpinat de puzderie de pitici, aliniaţi hieratic pe două şiruri. „Iar m-a lovit! Ăştia nu aveau cum intra şi, în plus, la cât e rahatul ăsta de chiţimie nici n-au cum să încapă toţi… E tot tremens!”. Pentru a nu mai pierde vremea cu conversaţii de prisos, amfitrionul îl atinse pe primul dintre pitici, iar aceştia, conform legilor lui Emil, se volatilizară. Un singur pitic a mai rămas, după împlinirea acestei proceduri.

- Tu de ce nu dispari? – întrebă gazda.

- Eu nu sunt o halucinaţie provocată de delirium tremens, eu sunt un personaj literar… Mă numesc Our şi am trecut printr-o conjunctură nasoală în Mnemess, trebuind să părăsesc locaţia…

- Mă rog… Eu sunt Marcel şi-am băut ca un zeu! Şi asta-i locaţia ce-mi aparţine şi vreau să mă culc! N-am eu grija personajelor literare!

Cum Our nu mai răspunse nimic, Marcel se trânti pe divan. Pantofii-i mai zdroncăniră pe duşumea, unul după celălalt. „Bine că n-am încălţat azi pe ăia cu şireturi! Ar fi trebuit să-i desfac… O fi plecat pocitania? Auzi, Mnemess! Mă cac în toată literatura lor! N-aud nicio mişcare, cred că s-o fi dus… În definitiv, treaba lui! Dă-l în mă-sa!…”.

Curând, Marcel visă. Nu vom insista asupra visului său, fiind tot unul de rutină, precum întreaga sa existenţă, ca să o numim într-un fel. Partea mai spectaculoasă a zilei s-a încheiat, nici aceea nefiind una tocmai antologică.

.

Plini de înţelegere: Ziarul, Adele Onete, Melami, Link-Ping, Cristian Lisandru, Alex Mazilu, Gabi123, Theodora Marinescu, Teo Negură, Tanya, Carmen, Carmen Negoiţă, Cristian Dima, Caius şi Vania.

Aventura

Foto: Candy Eyed

.

 

Ca aproape întotdeauna când merg cu troleibuzul, mă plictiseam. Este de înţeles, în atari împrejurări, că rămăsei impresionat pozitiv când o tânără îmi dezvălui un decolteu generos pentru luna Decembrie. Simţii pe dată nevoia de conversaţie:

- Ce manele-ţi plac?

- Orice fel de manele! – sosi răspunsul de bun-simţ.

- Cu cine-ai votat?

- N-am votat, că încă nu făcusem op’şpe…

- Ne potrivim! – concluzionai. Să votezi cu liberalii!

Nimic nu ne mai împiedică de-a merge împreună la Festivalul Vinului, sau ce-o fi fost. Oricum, totul s-a terminat cu un splendid foc de artificii. La despărţire, fata-mi promise că va vota cu liberalii.

Astfel de întâmplări sunt, totuşi, rare, aproape la fel de rare ca un ping primit de la Oana.

.

Au votat oarecum similar: Joy, Cristian Lisandru, Adele Onete, Theodora Marinescu, Mirela Pete, Tanya, Melami, Gabi123, Carmen Negoiţă, Ragnar, Supravieţuitor, Caius şi Vania.

 

Ivona Boitan/Ştefan Georgescu – Crăciunul Mincinoşilor

Cam ce-ar putea fi mai potrivit de Crăciun decât o carte despre Moş Crăciun? Nimic, evident! Ţinând cont de acest truism, Ivona Boitan (text) şi Ştefan Georgescu (ilustraţii) au purces să alcătuiască volumul Crăciunul Mincinoşilor, în care Moş Crăciun nu mai este eternul fraier, ci se hotărăşte să ceară înapoi cadourile pe ultimii trei ani, ameninţând chiar cu un boicot total. De atitudinea copiilor – vestiţi prin scrisori de o factură aparte – depinde dacă el va mai veni în viitorii ani sau nu. Sub acest spectru tenebros, Mara, Mihai, Tudor, Sofia, Sandra – dar şi alţi 95 de copii – pornesc într-o luptă eroică de salvare a Crăciunului, biruind chiar bulimia ori mitomania (ceea ce, în general, pare utopic!).

Cartea, incitantă pentru mari şi mici, aduce şi o certitudine într-o problemă dezbătută de veacuri: caracterul indubitabil al existenţei lui Moş Crăciun!

Ca de obicei, bucureştenii sunt privilegiaţi, deoarece vineri, 10 decembrie, Crăciunul Mincinoşilor îşi va avea lansarea la Muzeul Ţăranului Român – Cărtureşti, la ora 18.30, de faţă fiind şi autorii. Noi, provincialii, putem comanda cartea online de aici.

Rezumând, este vorba de: Ivona Boitan/Ştefan Georgescu, Crăciunul Mincinoşilor, coperta şi ilustraţiile: Ştefan Georgescu, redactor şi cuvânt pe coperta IV: Oana Stoica-Mujea, tehnoredactor: Ştefan Georgescu, 24×24 cm, 34 pag., Editura Sofisticat, Bucureşti, 2010.

.

Presupunem că stau ca pe jar: Cristian Lisandru, Elisa, Theodora Marinescu, Gabi123, Gabriela Savitsky, Grişka, Supravieţuitor, Andi Bob, Blonda deşteaptă, Tanya, Gabriela Elena, Carmen Negoiţă, Cristian Dima, Vania, Caius, Teo Negură, Onu, Adele Onete, Cella, Cosmin Ştefănescu, Bogdan Onin, Geocer, Carmen, Gia, Mirela Pete, Georgiana, Oana Clara, Chat Noir, Gabriela Ilieş, Sorina Ivaşcu, Matilda, Viorica, Anamaria Deleanu, Rodica, Michaela, Madi, Melami, Marius Ola, Simon, Adrian Voicu, Ana Pauper.

Lebedele

Foto: Adina Olivia Huţanu

.

Privind prin fereastră către mare, aburii verzui ai înserării o făcură pe Adina să imagineze o lume de basm, în care apariţia unei zâne ar fi fost perfect logică. Totuşi, când o entitate cu aspect feminin tuşi uşor lângă eu, fu surprinsă. „O fi vreo zână, ori e venită la furat? Dar, dacă era la furat, n-ar fi tuşit… Era evident o tuse căutată, nu un act reflex, impus de vreo indispoziţie pulmonară!”.

- Da, sunt o zână – păru arătarea să răspundă unei întrebări nerostite. Am venit să-ţi aduc o veste bună şi una rea! Află că mai ai şapte fraţi, însă aceştia au fost preschimbaţi în lebede de către o vrăjitoare…

Adina rămase tăcută, nereuşind să distingă, din cele două aserţiuni juxtapuse, care-ar fi vestea cea bună. În final, crezu că a găsit-o: „Slavă Domnului! Sunt şi variante cu unsprezece fraţi…”.

- Acum, totul depinde de tine – continuă zâna. Trebuie ca noaptea, dintr-un cimitir, să culegi urzici din care…

- Da, cunosc procedura de la Andersen… – o întrerupse Adina. Problema ar fi alta: De ce tocmai eu?

- Pentru că eşti sora lor?…

- Şi? Eu n-am apelat niciodată la ei… De fapt, nici nu ştiam de existenţa lor, chiar dacă unele bănuieli au mai planat.

- Acum, asta e! – conchise vedenia de basm. Nu-i putem lăsa aşa, ar însemna să triumfe rivala mea…

- Mă rog, deduc că între voi ar fi o anumită ostilitate, dar, mie ce rău mi-a făcut vrăjitoarea, ca să mă ambiţionez?

- Cum, ce rău? Doar ţi-a prefăcut fraţii în lebede!

Tânăra se gândi că poate tocmai aceasta este partea pozitivă a istoriei.

- Bun, să presupunem că m-aş apuca să fac fire de urzică şi să le tricotez cămăşile… Dar, nu trebuie să păstrez şi legământul tăcerii în timpul ăsta?

- Ba da, normal! – admise zâna.

- Ei, vezi? Asta e mai dificil! Mie-mi cam place trăncăneala, sunt moldoveancă…

- Nu numai moldovenilor le place – nuanţă spectrala entitate. Dar, poţi vorbi pe mess… Acolo dai la tastatură, nu sunt prevederi în această privinţă…

- Mda! Cu mâinile urzicate şi ocupate cu andrele, taman de tastat aş fi bună! Eventual, să tastez cu picioarele… N-ar merge să le desenez cămăşile?

- Nu, trebuie să fie urzică naturală!

- Şi ei n-o să se urzice dacă îmbracă aşa ceva?

- Păi, au pene…

- Au acum, dar e de presupus că vor redeveni oameni…

- Ei, asta e! Poate-o să se urzice puţin, dar altfel rămân păsări…

- Şi vrăjitoarea ce-a avut cu ei? – mai dori tânăra să afle.

- Nu ştiu! Ori vor fi făcut ei ceva, ori a fost o răutate gratuită, ştiind că o să mă irite…

În cele din urmă, Adina porni în cimitirul romano-catolic din apropiere şi adună câteva pungi bune de urzici, protejându-se minimal cu mănuşi de cauciuc. Deşi paznicul cimitirului simţi mişcarea, alese soluţia prudentă să stea în casă, presupunând că profanatorii îşi fac mendrele şi nedorind s-o încaseze.

Revenită acasă, Adina puse urzicile la fiert, etapă necesară în confecţionarea firelor de urzică.  Însă aburul cu iz răscolitor o determină să-şi prepare un sos, cu care decise să asezoneze o mâncare de orez. „Poate rămâne mezinul cu o aripă în loc de mână!” – îşi zise, în vreme ce-şi lua micul dejun (îi spunem astfel din pricina orei). Turnându-şi şi-un pahar de vin, tânăra fu cuprinsă de-o dulce moleşeală, astfel că-i trecu orice chef de tricotat şi puse restul urzicilor în congelator. „Voi face o cură de urzici!” – mai gândi, apoi adormi.

Cele şapte lebede rămaseră atracţia urbei, turiştilor plăcându-le în mod deosebit să le arunce bucăţi de somon.

.

Dispuşi să renunţe la somon: Carmen Negoiţă, Adrian Voicu, Onu, Adele Onete, Cosmin Ştefănescu, Cristian Lisandru, Chat Noir, Tanya, Theodora Marinescu, Andi Bob, Gabi123, Supravieţuitor, George Valah, Michaela, Madi, Ana Usca, Simon, Elisa, Caius şi Vania.

 

Oglinda fermecată şi roberta

Foto: Candy Eyed

.

roberta avea relaţii tot mai tensionate cu oglinda, şi aceasta nu atât din cauză că aceea era fermecată, ci datorită modului ireverenţios în care i se adresa. De ani buni n-o mai întreba cine-i cea mai frumoasă din ţară? – anticipând un răspuns de genul:

- Aceasta-i o curiozitate maladivă! Ţara-i plină de tipe faine, dar, cum n-ai nicio legătură cu ele, nu văd cu ce te-ai folosi dacă ţi-aş înşira câteva nume. Poftim, dacă vrei: Ileana Moroşan, Ramona Ionescu, Elena Vlad, Cipriana Biriş…

Sătulă de astfel de pomelnice, roberta coborî ştacheta, dorindu-se măcar în partid pe o poziţie mai acătării.

- Spune-mi – îşi abordă oglinda într-o zi – care-i cea mai faină tipă din partid.

Oglinda îşi drese glasul, ca stânjenită de întrebare, apoi răspunse, căci vraja o obliga la aceasta, lăsându-i însă o mare libertate în opinii.

- Păi, la voi toate-s naşpeturi! Totuşi, dacă eşti suficient de beat, monica ar merge… Cel puţin, nu are guşă, nu-i atârnă ţâţele până-n buric, nu-i îngălată…

- Destul! – tună roberta.

Pe dată o chemă pe baba Boanţa, îi plăti generos şi-i spuse să facă ce-o şti ca s-o scape de monica. Baba apelă la procurorul Georgescu şi-o îmbulină pe rivală cu un dosar penal, ceva în legătură cu nişte scânduri preţăluite cu asupra de măsură. Poporul, aflând aceasta, chefui trei zile.

roberta se ferchezui apoi, îşi dădu vreo cinci ocale de sulimanuri şi-şi cercetă din nou oglinda:

- Ei, amu cum stăm?

- Mai bine, dar a rămas raluca. Orice s-ar zice, n-are celulită, nici hemoroizi, socoteşte binişor şi, în pofida naşterii, şi-a păstrat…

- Nu mă interesează ce şi-a păstrat! – o întrerupse femeia şi trimise după baba Boanţa.

Luându-şi tainul, baba făcu ce făcu şi-o zburătăci pe raluca prin emisfera sudică, unde boli rare se alipiră de muiere, aşa încât căzu în zăcare, poporul chefuind de astă dată şase zile încheiate.

- Mna? Ce mai zici? – întrebă roberta, mai încrezătoare de astă dată.

- Hmmm! Pentru omul disperat, ar mai fi elena. Carnatele se ţin un pic mai bine pe ea, n-are eczemă, ştie să dea cu mopul, călăreşte, suflă-n fluier…

Baba Boanţa avu din nou de lucru şi, preschimbându-se într-un taximetrist, o abandonă pe elena într-un spaţiu verde din Colentina, unde doisprezece boschetari îşi făcură mendrele cu dânsa, neavând tocmai atunci ce bea. Cum femeia dispăru mai apoi, poporul chefui de astă dată nouă zile încheiate.

- Acum, care-i cea mai faină din partid? – întrebă roberta, în pragul disperării.

- Ar mai fi – zise oglinda -, da’ mă gândesc şi la poporul ăsta… Cât crezi că-şi mai poate permite să chefuiască?

.

Au chefuit conjunctural: Alex Mazilu, Adrian Popa, Simona Ionescu, Elisa, Chiţi, Gabriela Savitsky, Adrian Voicu, Mişcarea Violet, Geocer, Depresium, Melami, Zâna, Vladimir Ionaş, Ragnar, Dumitru Agachi, Blonda deşteaptă, Cati Lupaşcu, Michaela, Cristian Lisandru, Gabitzu, Joy, Daurel, Consiliul Naţional al Blogosferei, Florin Moroşan, Umograf, Deea, Ada Pavel, Oplisme, George Valah, Societate, Madi, Madiblog, Dispeceriţa, Vlady, Ana Usca, Adele Onete, Mirela Pete, Vania, Narcis, Tanya, Theodora Marinescu, Gabriela Elena, Caius, Carmen, Cristian Dima, Onu, Carmen Negoiţă, Gabi123, Supravieţuitor, Andi Bob, Manole, Link-Ping, Grişka, Anavero, Andrei, Pro Atitudine, Gând licitat, Chat Noir, Gabriela Ilieş, Geeo, Sebra, Primadona, Augustin Rădescu, Achilianu, Adina Olivia Huţanu, Al2lea, Alexandra Chiorean, Alice Diana Boboc, Amalgammax, Ana Veronica, Anamaria Deleanu, Bogdan Onin, Black Angel, Athe, Cella, Club Impact, Dan Novac, Dan Pătraşcu, Daniela Alexandrescu, Dispecer Blogosferă, Doina Popescu, Dramoleta, Eftimie, Elena Agachi, Ellea, Evergreen, Flavius Obeadă, Fleurdulys, Georgiana, Gia, Ivona Boitan, Lady A, Leo, Licuriciul orb, Lisabeth, Magykhurin, Maminineta, Maria Barbu, Mihaela Man, Mircea Suman, Nicu, Nuclearrr, Oana Clara, Oana Stoica-Mujea, Octavia Sandu, Orry, Paul G. Sandu, Paul Sorin Tiţa, Popa Ţeapă, Rodica, Răzvanrc, Simion Cristian, Simon, Sorina Ivaşcu, Teo Negură, Theodora, Tiberiu Orăşanu, Transildania, Viorica.

 

Sfântul Nicolae

Aflând Nataşa că Moş Nicolae vine şi taie coada pisoilor răi, s-a ascuns într-un sul de carton, conştientă că a manifestat o cuminţenie de gradul IV, adică nu prea spre deloc. În noul aşezământ, presupune că n-o vor găsi nici Grişka, Chiţi ori Serafina.

.

N-au reuşit s-o găsească pe Nataşa: Ziarul, Vlady, Onu, Elisa, Simion Cristian, Adele Onete, Flavius Obeadă, Tanya, Carmen, Theodora Marinescu, Gabriela Elena, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Cristian Lisandru, Club Impact, Gabi123, Supravieţuitor, Caius şi Vania.

 

Evrika!

Foto: Candy Eyed

.

Iniţial, noul sosit păru a fi tot om, iar Teodosie chiar schimbă cu el câteva cuvinte. Dar, golindu-se paharele, acela găsi nu se ştie unde încă o sticlă cu coniac şi exclamă:

- Eureka!

- Evrika, băi! – îl corectă Teodosie, binevoitor. Nu vorbi ca golanii! Uite-aici, se scrie Ευρηκα… – şi-i grafie pe un şerveţel.

- Eureka – se încăpăţână acela, perseverând în rău.

Părinteşte, Teodosie îi împuşcă o palmă, dorind apoi să-i aplice o corecţie mai amplă, însă străinul fugi din Dinar. Porniţi în urmărirea sa, ne-am dat curând seama că anevoie-l vom ajunge, astfel că strigarăm către cetăţenii aflaţi pe strada Ghirlandei:

- Prindeţi-l, e occidental!

Un domn binevoitor îi puse piedică, apoi, înhăţându-l, îi dădurăm individului numai eureka.

Acum, urmează un masterat în greaca veche la Salonic, purtându-ne o profundă recunoştinţă.

.

Pledează pentru decenţă: Ziarul, Gabriela Savitsky, Gabi123, Supravieţuitor, Adele Onete, Link-Ping, Elisa, Melami, Cati Lupaşcu, Chat Noir, Florin Moroşan, Mirela Pete, Andi Bob, Theodora Marinescu, Tanya, Carmen Negoiţă, Carmen, Caius şi Vania.

 

Ideal

Foto: Kefirux

.

Ca în fiecare an, de 1 Decembrie m-au vizitat numeroşi compatrioţi, dornici să primească sfat bun, pentru a-şi găsi împlinirea. Fin psiholog, ştiu ce năzuinţe au conaţionalii mei, astfel că le-am putut da sugestii pertinente.

Alexe este antrenorul unei echipe obscure de fotbal din Fălticeni. L-am învăţat ce are de făcut:

- Îţi bagi demisia, mergi şi preiei Real Madrid, câştigi în două sezoane tot ce se poate câştiga, te umpli de bani, şi-apoi trăieşti în belşug fără să mai faci nimic!…

Alexe mi-a mulţumit, urmând să-mi aplice indicaţiile pas cu pas.

Tânărului George, în schimb, i-am trasat altă cale:

- Abandonezi Viitorul, te transferi la Barcelona, joci vreo două sezoane la ei, te umpli de bani, apoi te retragi în plină glorie şi te pui pe petreceri fără să mai faci nimic.

Raluca intenţiona să urmeze o facultate, însă avea fireşti îndoieli. Cu ea am fost mai aspru:

- Ce facultate? La fizicul tău, te pui şi câştigi titlul de Miss Univers, apoi mai apari în câteva reclame, în doi ani te umpli de bani, iar pe urmă poţi să stai şi să nu mai faci nimic!

Pe Doru, căruia-i place literatura, mi-a fost cel mai uşor să-l îndrum:

- Scrii o carte tare, o traduci în patruzeci de limbi, iei o grămadă de bani, apoi stai şi nu mai faci nimic!

Sfaturi oarecum similare am dat multora, fie ei cântăreţi, compozitori, politicieni ori oameni simpli (pe care i-am trimis la furat).

Evident, nu acord aceste consultaţii moca, astfel că m-am umplut de bani suficient ca, până la sfârşitul vieţii, să pot bate restaurantele fără să fac nimic, acesta reprezentând, de altfel, şi idealul meu în viaţă.

.

Animaţi de idealuri: Carmen Negoiţă, Adele Onete, Grişka, Gabi123, Mirela Pete, Elisa, Cati Lupaşcu, Gabriela Savitsky, Supravieţuitor, Theodora Marinescu, Gabriela Elena, Andi Bob, Club Impact, Vania, Caius, Tanya, Cristian Dima, Teo Negură, Ragnar, Carmen.

 

Decembrie

Pentru Marcel, sexualitatea începu să devină o amintire frumoasă, iar cărţile, un îndemn la somn. Ca şi cum acestea nu ar fi fost de ajuns, îşi pierdu şi simţul gustului, din motive rămase misterioase.

- Mănânc homar, şi parcă-ar fi cretă! – se lamentă, scociorând în blid.

- Păi, dacă-i tot aia, ţine-o pe cretă, ieşi mai ieftin… – propuse domnul plutonier-major Onici o soluţie, încercând să indice partea plină a paharului.

- Gustativ, ar fi cam tot aia – admise camaradul. Totuşi, mai disting texturile şi efectul vizual. La cafea ce mă mai bucur, da’ şi-acolo, mai mult că o simt caldă…

- Miros mai ai? – întrebă Teodosie, din politeţe.

- Oarecum, dar toate-s fade. Uite, fumez ţigări de foi şi… canci! Zici că-s light-uri de alea, pentru muieri…

- Dă-i cu coniac, măcar te ameţeşti!… – încercă şi Caius să ajute.

Marcel profită de sfat, cerând încă un coniac, apoi îşi continuă lamentările:

- Nici măcar de Revoluţie nu am chef. O să mă duc aşa, mai mult de gura voastră…

- Şi-aşa-i bine! – îl încurajă domnul plutonier. Oricum, tot nu prea ai ce face-n Decembrie…

Convenirăm să mergem la Revoluţie în grup, apoi, luând încă un rând, admiserăm că Marcel traversează o criză profundă.

- Mai poţi, însă, în vremurile astea să te miri de ceva? Nu mai poţi! – conchise Raul.

.

Pătrunşi de spiritul lunii Decembrie: Adele Onete, Mirela Pete, Cristian Lisandru, Geocer, Chat Noir, Elisa, Andi Bob, Gabi123, Ragnar, Supravieţuitor, Link-Ping, Theodora Marinescu, Gabriela Ilieş, Grişka, Tanya, Carmen Negoiţă, Vania, Onu, Ana Usca şi Caius.