Corbul

Foto: Alice Drogoreanu

.

Colegii din Dinar observară că sunt marcat, însă decenţa-i făcu să aştepte răbdători relatarea, ştiind că mă irită întrebările.

- S-a întâmplat ieri o chestie – spusei pe la al doilea coniac. Către miezul nopţii, împrejmuit de cărţi al căror tâlc n-aveam de gând să-l pătrund, mă gândeam ce-aş mai avea de halit. Când, ca un foşnet, aud ceva mişcare. Merg până la uşă, mă uit pe vizor, nimic! Ziceam că mi s-a părut, însă, aprinzând lumina la closet, zăresc forma necurată a unui corb, tronând…

- Pe o statuă-a Venerei… – completă domnul plutonier-major Onici. Ori, funcţie de traducere, pe bustul albei Palas.

- Draci! – îl domolii. N-am niciun fel de busturi la budă. S-a pus pe rezervorul closetului…

- Firesc! Contrastul alb-negru, ori poate apa, ca element, aleasă drept contrapondere a firii sale telurice…

- Socotesc că era singurul loc plan convenabil, caloriferul fiind ocupat cu nişte rufe murdare pe care le-am trântit, iar chiuveta, destul de instabilă. Îl întreb: „Tu de unde dracu-ai mai apărut?”, iar vietatea îmi răspunde: „Niciodată!”

- Minte de pasăre! – observă Caius. Una o întrebi, ea o ţine pe-a ei.

- Aşa-i – confirmai. După o vreme, vorbind mai mult cu mine, am murmurat: „De unde fac mâine rost de bani pentru Dinar?”. Lighioana, din nou: „Niciodată!” I-am explicat raţional că am întrebat de unde?, nu când?, şi că modul lui papagalicesc de-a o ţine una şi bună mă irită. N-a mai zis nimic, dar cel puţin s-a simţit şi s-a mutat în litiera Nataşei.

- Şi-ai înnoptat cu el? – căută domnul Onici să scurteze povestea.

- Oarecum. E şi-acum acolo, că l-a prins Nataşa şi l-a făcut ferfeniţă. Dar, mi-e cam scârbă să-l adun…

Caius îmi veni în ajutor:

- Păi, invit-o pe Eleonora la tine la o cafea şi, când vezi stârvul, te prefaci surprins şi şocat. Şi curăţă ea. Poate-ţi spală şi rufele de pe calorifer…

.

Terifiaţi: Ziarul, Bogdan Onin, Adele Onete, Teo Negură, Caius, Alex Mazilu, Adrian Bărbat, Cristian Lisandru, Gabriela Elena, Dispecer Blogosferă, Flavius Obeadă, Theodora Marinescu, Haicăsepoate, Teo Negură, Gabi123.

Rondul de noapte

Anul a început rău, tristeţea lovindu-mă ca o pală de vânt. Pe scurt, m-am văzut nevoit să vând ceva din colecţia de tablouri, ca să am bani de Dinar. Fireşte, dacă era să vând Chagall ori chiar Cezanne n-ar fi fost niciun impediment, însă clientul dorea neapărat Rondul de noapte, lucrare de Rembrandt van Rijn, o copie foarte reuşită a acesteia putând fi văzută la Rijksmuseum din Amsterdam.

- Păi, dă-l! – mă încurajă domnul plutonier-major Onici. Oricum e mare şi, în plus, când vine tristeţea n-ai ce face, trebuie să reacţionezi cumva, altfel te năpădeşte cu totul. Eventual, după vreo două-trei luni, ţi-l furi înapoi şi-i plasezi tipului o copie…

Inutil să mai spun că aşa am făcut până la urmă. La gândul că voi recupera lucrarea, am cedat-o cu o sumă modică, de doar patruzeci de milioane de euro. Însă, vorba lui Caius, bine că am fentat Fiscul, care n-a văzut de la noi nici cinci bani!

.

Martori ai tranzacţiei: Caius, Cristian Lisandru, Theodora Marinescu, Haicăsepoate, Gabi123, Supravieţuitor, Adele Onete, Carmen, Sophie.

 

Surprize

Foto: Alice Drogoreanu

.

În Dinar năvăli un ins care, dacă după tunsoare putea să treacă şi drept ardelean, prin întreaga sa alură sugera că ar fi sudist, presupunere ce spori pe măsură ce acela-şi vădi limbuţia:

- Bună dimineaţa! Ce profesiune aveţi?

- Bloggeri… – generaliză Caius.

- Perfect! Să presupunem că nu aveţi timp… Pe cine-aţi alege să citiţi între  Alex Mazilu şi Cristian Lisandru, ştiind că primul foloseşte un after shave obişnuit, iar cel de-al doilea se dă cu Beauty Face?

- Pe Alex Mzilu, că-i doar cu poze! De vreme ce mă grăbesc…

- Atunci, să presupunem că aveţi timp!

- Dacă am timp, citesc tot blogrollul… Dar, ce-i ăla after shave?

Aici, sudistul îi arătă nişte flaconaşe, explicând în multe cuvinte fel de fel de lucruri. Apoi abordă o altă temă:

- Dar, dacă ştiţi că Mirela Pete foloseşte un săpun obişnuit, în vreme ce Melami are Palmolive, pe care dintre ele aţi trece-o în blogroll?

- Pe amândouă, că mă pun şi ele şi fac puncte-n ZeList! – decise Caius pe loc.

- Auzi! – interveni domnul plutonier-major Onici, adresându-se intrusului – tu de fapt ce urmăreşti? Spune repede ce-ai de zis şi nu ne mai violenta neuronii!

Acela se reculese preţ de câteva clipe, apoi reîncepu să turuie:

- Iată, firma noastră vă face o ofertă de nerefuzat! Dacă cumpăraţi două dintre aceste produse, vă oferim gratuit o carpetă, pe care-o puteţi face cadou când mergeţi la Carmen ori la Supravieţuitor…

Aici, izbucnirăm toţi în râs:

- Păi, noi mergem să primim, nu să dăm!

- Sau un ceas cu Cina cea de Taină pentru Theodora… Ca mâine-i opt Martie… – insistă rapidistul (cum l-am presupus a fi).

Mai umblat decât noi, domnul Onici întrebă:

- Da’ un set de tacâmuri n-ai?

- Ba da, cu mâner de os! Şi Teo Negură şi-a dorit unul…

- Du-te, bă! Teo Negură şi cuţitele voastre! – îl persiflă Teodosie. Acuşi o să ne zici că Năbădăiosul ţi-a cerut Super-dent!…

- Nu… – se fâstâci limbutul. Doar Adelei i-am dat un şampon Clear…

- Aia era Maria Şarapova – îl întrerupse domnul Onici. Gabi foloseşte un şampon obişnuit, Andi foloseşte un detergent obişnuit, Chat Noir are pisici obişnuite, cei de la Ziarul folosesc creme de faţă obişnuite, Ragnar are lame de barbierit obişnuite, Onu cunoaşte fetiţe obişnuite şi, în general, n-avem nevoie de rahaturile tale ca să bloggerim!

Revenit la realitate, individul ceru un coniac. Sandu profită de ocazie:

- Dacă luaţi un coniac dublu, firma noastră vă va face o surpriză!

Acela se conformă, fiind ulterior destul de surprins să afle că surpriza consta în obligaţia de-a spăla closetele.

 

Soluţia

Ilustraţie de Nighty

.

Telefonul fornăi în zori, în cel mai nepotrivit moment. Nu ora matinală reprezenta un inconvenient, ci faptul că tocmai mă apucasem de lucru, alcătuind o listă neagră a celor care nu m-au felicitat de ziua numelui. Iritarea-mi spori văzând că mă apelează primarul. „Ăsta mă sună doar când vrea ceva!” – îmi zisei, dar gândul că n-ar strica o reabilitare termică a blocului realizată moca mă determină să răspund.

- Da!

- Să ne trăiţi întru mulţi ani, Părintele şi Binefăcătorul nostru!

- Mda, bine, bine… – încercai să scurtez partea de protocol.

- Ce mai faceţi?

„Ăsta are chef de conversaţie!” – gândii îngrijorat, apoi trecui la problemele fundamentale:

- Păi, ce să fac? Mă uitam că ieri nu mi-aţi dat decât trei sute de clickuri. Ce naiba aţi făcut, v-aţi îmbătat de Sfântul Ioan?

- Nuuu… Recuperăm astăzi! Chiar acum îi chem pe Valeria, Laurenţiu, doamna Milin…

- Vezi că vă ştiu după IP! – îl atenţionai. Şi-acum, lasă gargara şi spune-mi ce vrei! Suni pentru că se apropie alegerile şi, conform sondajelor, n-ai nicio şansă să fii reales?

- Într-un fel…

- Auzi, fii atent aici! Doar Ştiinţa te poate salva. Ce faci când ninge şi se formează gheţuş?

- Ce să fac? Dau cu sare…

- Exact! Şi de ce dai cu sare?

- Păi, să se topească gheaţa.

- Mda. Însă, nu doar sarea topeşte gheaţa, ci orice se dizolvă în apă. Or, cu sare dau toţi primarii. Dacă vrei să rupi gura târgului, dă cu cafea ness. Ai stocul ăla expirat, de trei tone…

- Şi ce iese dacă dau cu ness?

- O soluţie de gheaţă şi ness, ce să iasă? Sau mai exact, frappé pe asfalt ori, după caz, pe dalele de granit.

- Şi asta nu pătează?

- Posibil. Dar, când dai pe ringul de dans cu lichior de caise, ca să simţi cum se lipesc pantofii, nu pătează? Ba pătează, da-i amuzant!

- Bun, deci dau cu ness. Şi dacă nu ajunge…

- Păi, ai trei tone, cum să nu ajungă?

- Nu asta, dacă nu ajunge ca să câştig alegerile…

- Aha. Păi, mai organizezi nişte focuri de artificii, mai schimbi numele la străzi, chestii din astea…

.

Electori entuziasmaţi: Ziarul, Ragnar, Cristian Lisandru, Caius, Gabi123, Supravieţuitor, Năbădăiosul, Gând licitat, Carmen, Umograf, Adele Onete, Theodora Marinescu, Athe, Andi Bob, Popa Ţeapă, Răzvanrc, Teo Negură.

 

Fasolea fermecată

Ilustraţie de Nighty

.

A fost cândva o ţară cu oameni ca peste tot, însă era a acelora că mâncau în toată ziua fasole. Verde ori uscată, cu bobul mic ori mare, fasolea nu lipsea de pe masa nimănui. Nimeni nu se plângea de aceasta şi poporenilor nu le-ar fi dat prin gând să gătească şi altceva, ba mai mult, plecând dintre aceia unii prin cele străinătăţuri, toţi oftau zicându-şi că nicăieri nu-i fasolea aşa de bună ca acasă. Locuitorii acelei ţări, aşadar, ingerau fasolea fără a se scârbi de dânsa, aşa cum la Niţchidorf se fac în toată vremea sarmale, cum în Giuleşti nu-i nicio masă fără peşte, ori în Oltenia… mi-e ruşine să spun!

Fireşte, fasolea nu se gătea otova, existând numeroase reţete de supe ori ciorbe, apoi mâncăruri variate, cum ar fi minunatele clătite cu fasole ori savuroşii colţunaşi cu, evident, fasole. De la sine înţeles, şi desertul trebuia să conţină într-o oarecare proporţie îndrăgita leguminoasă agăţătoare.

În şcoli, tocmai se lansase programul iahnia şi cornul, astfel că în clasele primare, uneori, doamna învăţătoare se întrerupea din expunere ca să întrebe:

- Cine s-a împuţit?

- Toţi! – răspundeau micuţii, cu sinceritate.

În gimnaziu nu se mai punea întrebarea deoarece, măricei deja, copiii oricum n-ar fi recunoscut.

Mai târziu, când un tânăr era angajat într-un serviciu oarecare, şeful avea grijă să-i spună:

- Eu ţi-am înlesnit să câştigi o fasole mai uşoară, dar să-ţi vezi de treabă, nu să umbli prin năut-baruri!

Dregătorii, oriunde s-ar fi dus, erau întâmpinaţi cu fasole şi sare, iar soţii se ameninţau uneori, la supărare, cu vorba: Tu n-ăi mai mânca mult cu mine fasole şi sare dintr-un blid dacă…

Erau pe-acolo şi indivizi nedrepţi, despre care se spunea că luau fasolea de la gura oamenilor, însă era doar un mod de-a vorbi, deoarece fasole era suficientă.

Despre producţiile de fasole la hectar din acea fericită ţară nu m-aş încumeta să vorbesc, căci ar putea crede mulţi fie că acea fasole era fermecată, fie că fabulez.

Aşa trăiau oamenii acelei ţări, şi s-or mai îndestula şi astăzi cu fasole, de nu va fi venit peste ei vreo ocupaţie străină care să le schimbe obiceiurile.

.

Cu meniu mai variat: Ziarul, Supravieţuitor, Gabi123, Caius, Cristian Lisandru, Theodora Marinescu, Anavero, Buimacii, Gabriela Elena, Haicăsepoate, Andi Bob, Carmen.

 

Tempi passati

Ilustraţie de Nighty

Claudio Monteverdi – Pur ti miro

Domnul plutonier-major Onici ne păru indispus, dacă nu cumva aceasta era doar o stratagemă pentru a masca o tristeţe mai adâncă.

- Nimic nu mai are sens! – se confesă pe la al patrulea coniac. Înainte, aflai te miri de pe unde, de la radio, pe la vreun chef ori de la un prieten de un autor – să zicem, Schumann ori Balakirev -, după care te străduiai luni sau ani să procuri un disc de vinil, cu ce s-o găsi din lucrările sale. Şi, fie că se îndurau românii să importe, fie îţi aducea vreun prieten din Rusia ori Ungaria, când te vedeai cu discul de vinil te bucurai cu adevărat, cosmosul se aromea dimprejurul tău şi-ţi puneai discul zile-n şir, până învăţai pe de rost concerte întregi!…

Simţirăm cu toţii, ajunşi aici, că-i vremea pentru al cincilea coniac. Domnul Onici se reculese o vreme, apoi continuă:

- Azi, în schimb, afli de pe Mezzo, să spunem, de Philippe Jaroussky, dai search pe YouTube, pui Emule la lucru şi, până pe seară, ai procurat toată discografia tipului, başca-ţi mai tragi şi integrala Monteverdi. Ăsta-i consumism, nu mai apuci să te bucuri de nimic!

- Dar – observă Caius -, poţi şi acum să înveţi concertele pe de rost!

- Lasă-mă, dom’le, cu concertele tale! – izbucni plutonierul. N-auzi că nu-i tot aia?

.

Marcaţi la rându-le: Cristian Lisandru, My Life in Few Words, Supravieţuitor, Theodora Marinescu, Cosmin Ştefănescu, Gabi123, Haicăsepoate, Mirela Pete, Cristian Dima, Teo Negură, Răzvan Rinder, Adele Onete, Victor Bucur.

Repercusiuni

Ilustraţie de Nighty

.

În definitiv, petrecerile organizate n-ar fi tocmai cel mai rău lucru de pe lume, dacă n-ar avea mai întotdeauna repercusiuni, ca un fel de nedorită anexă. Altfel, ai spune că ai bifat o îndatorire, de a doua zi totul urmând a reintra în normal. Însă, nu este aşa!

După ultimul revelion, Raul începu să ne plictisească. Cunoscând-o la petrecere pe Lavinia, nu mai reuşi ulterior să şi-o scoată din minte, chiar dacă noi, camarazii din Dinar, îi sugerarăm cocteiluri care-ar fi eliminat din creieri până şi tabla înmulţirii.

- Cât fac şapte ori opt? – îl testă domnul plutonier-major Onici pe Raul.

- Nu ştiu… – gemu acela, iar noi prinserăm curaj.

Nu trecu însă prea mult şi nefericitul oftă a nu ştiu câta oară.

- Bă, futu-i mama mă-si, tabla-nmulţirii ai uitat-o, da’ de târâtură tot îţi mai aminteşti! – răbufnirăm câţiva.

- Nu-i târâtură! – protestă obsedatul.

- Nu, bineînţeles! – făcu ironic Teodosie. O fi vreo zână…

- O iubesc! – se încăpăţână camaradul.

- N-o iubeşti! – interveni din nou domnul plutonier, căutând să pună accentele în mod potrivit. E doar o preocupare maladivă şi, nădăjduim cu toţii, temporară, pricinuită mai mult de ingerarea de alcooluri, protide şi glucide în exces, feluritele irizaţii din sală şi alte detalii secundare, iar nicidecum de aceea care, fără vreo însuşire notabilă, a devenit obiectul tău de pretins interes. Dacă n-ar fi aşa cum spun, ai căuta-o, n-ai sta pe capul nostru să ne plictiseşti…

- S-a întors la Braşov! – se apără nechibzuitul.

- Atunci, stai acasă şi-o toci la cap pe mess, nu vii în Dinar să ne clopoţeşti pe noi!

Discuţia, fireşte, s-a lungit, cu argumente şi – să le numim astfel – contraargumente, însă ştim din anii trecuţi cu numai timpul rezolvă astfel de crize, uneori acestea putând dura chiar şi zece zile.

.

Ar fi putut aduce viguroase argumente: Ziarul, Supravieţuitor, Andi Bob, Caius, Adele Onete, Melami, Cristian Lisandru, Theodora Marinescu, Haicăsepoate, Gabriela Elena, Carmen, Munteanul, Răzvanrc şi Onu.

 

Penalti

Foto: Alex Mazilu

.

 

Toţi au fost de acord că Aurel a greşit când, pe toată perioada Sărbătorilor de iarnă, n-a intrat pe blogul domnului plutonier-major Onici ca să-i aprecieze prozele şi să-i ureze la mulţi ani! Adevărat, personajul a trebuit să-şi vândă până şi compul, din pricina crizei, însă cel puţin de Sărbători putea să intre într-un internet-caffe ori să roage pe cineva să-l lase puţin pe laptop. Întotdeauna, când există bunăvoinţă, se găsesc soluţii, astfel că dezinteresul lui Aurel faţă de Cultură devenise manifest, ca să nu mai adăugăm lipsa lui de respect faţă de valorile contemporane.

Ca şi cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, individul cuteză să mai intre în Dinar, cerând o ţuică de pere.

- Ia vino tu până-aici! – îl abordă domnul plutonier, făcându-i obişnuitul gest de convocare, cu două degete. De ce nu mi-ai urat la mulţi ani pe blog?

- Pe care blog? – încercă acela să tragă de timp, ori poate chiar era căzut în cap.

- Pe-al meu, fireşte, doar nu pe-al lui Silviu Georgescu!

- Cine-i Silviu Georgescu? – insistă creatura.

Cu toţii ne privirăm semnificativ, cu înţelesul: „E clar, e un bou!” Însă domnul plutonier avu răbdare:

- Am dat doar un exemplu, nu despre Silviu Georgescu era vorba. De ce nu mi-ai urat la mulţi ani?

- Păi, vă zic acum… – încercă retardatul s-o dea cotită.

- Zăăău? Şi asta cu ce-mi ajută la trafic? Câţi unici îmi aduce? Pe blog trebuia s-o faci!

- Dar, nici nu ştiu ce blog aveţi! Că dau toată ziua la search Onici, adică domnul plutonier-major Onici, da’ nu v-am găsit…

Mânat de disperare, Aurel mai încercă şi alte tertipuri, dar nimic nu-l scuti de lovitura de pedeapsă, penalti – cum îi ziceam noi -, pe care i-o administră domnul plutonier, după care trebui să plătească un rând şi să cureţe trotuarul. Până acela mânui lopata, ne sfătuirăm dacă să-i spunem că domnul plutonier nici nu are blog, însă deciserăm s-o lăsăm aşa, tipul meritându-şi-o oricum, fiind ştiut cu cine-a votat în 2009.

.

Preventiv, au dat şi ping: Ziarul, Geeo, Teo Negură, Gabi123, Melami, Adele Onete, Supravieţuitor, Cristian Lisandru, Theodora Marinescu, Andi Bob, Umograf, Mirela Pete, Ana Veronica, Grişka, Cristian Dima, Carmen Negoiţă.

 

Un om cu har

Foto: Alexander

.

Era odată un flăcău pe numele său Caius. Măcar că originea sa era una simplă, acesta avea atâtea bune însuşiri încât cele mai strălucite feţe ajunseră să-i caute tovărăşia. Ba, ca să spunem adevărul adevărat, mai cu seamă una dintre calităţile voinicului îl recomanda: cu uşurinţa cu care un acrobat face tumbe şi figuri complicate, cu dezinvoltura cu care-un matematician descoperă o teoremă nouă, cu simplitatea cu care-un alchimist preschimbă plumbul în aur, cu naturaleţea cu care-o pasăre se înalţă-n văzduh, flăcăul nostru reuşea să rostească trivialităţi meşteşugit alese şi să le plaseze în cele mai fericite conjuncturi, dând întrunirilor ritm, savoare, sclipire şi – într-un cuvânt – sens.

De la sine înţeles că oricine, de la oamenii simpli la boiernaşi ori dregători, şi-l dorea alături, mai cu seamă în praznice, când rostirile sale făceau petrecerile fărmecate, cât nu te-ai mai fi dat dus ascultându-l. Un peşte, să zicem, de-ar fi fost pe masă, şi Caius îndată găsea cinci-şase necuviinţe pe care să le sugereze, la care nimeni n-ar fi gândit ori visat.

O dată, fiind chemat tocmai de împărat, îi încântă pe meseni născocind despre mezina aceluia lucruri într-atât de uluitoare şi scandaloase încât toţi simţiră dezgust faţă de prinţesă, însoţit de-o uşoară mâncărime mai jos de pântece.

Recunoscător, împăratul îi dărui mâna fetei, Caius convingându-se curând că scornelile sale despre aceasta nu fură tocmai departe de realitate, însă flăcăul socoti neînsemnat acest amănunt.

.

Au apreciat înzestrarea flăcăului: Cristian Lisandru, Adele Onete, Gabi123, Andi Bob, Daniela Alexandrescu, Gabitzu, Carmen şi Ragnar.

Paleoastronautică

Foto: Alex Mazilu

.

 

Era-n noaptea de Anul Nou. Cum petrecerea lâncezea, cei mai mulţi bosuflându-se din cauză că, deja beat, impuneam doar muzica dorită de mine, mi-am zis să ies după ţigări la non-stop. De fapt, aveam mai multe motive: să respir aer curat, să-mi dezmorţesc fundul şi – nu în ultimul rând – să respect o tradiţie. Sunt ani buni de când, de Revelion, ies după ţigări, chiar şi atunci când am rezerve suficiente, pentru ca, la urarea la mulţi ani! să răspund cu o grosolănie, scornită ad-hoc. Nu trebuie înţeles de aici că aş avea înclinaţii negative, fiind vorba mai mult de-o superstiţie, spunându-se că aşa cum eşti de Anul Nou te vei afla tot anul. Acum, a mai fost ceva. Un joc de lumini stârnit din senin şi oprit la fel de brusc, însă la o oră nepotrivită – mai era un ceas până la trecerea dintre ani – şi fără pocniturile specifice artificiilor.

Straniu, dar vânzătoarea nu-mi mai ură nimic anul acesta, ci-mi întinse mecanic pachetele de ţigări şi mă întrebă:

- I-aţi văzut pe ăia?

Privii peste drum şi, alături de McDonald’s, văzui lăbărţată o măgăoaie metalică, aducând a tomberon din vremuri revolute, dacă n-ar fi fost dimensiunile impresionante. Din hardughie coborâră două fiinţe bipede, în mod cert ne-europene, care, neavând ce face, veniră către chioşc.

- Ce se dă aici? – întrebă una dintre arătări.

- Nu se dă, se vinde! – răspunse vânzătoarea prudent. Avem de toate, cafea filtru, ţigări, sucuri, chipsuri…

- Veniţi de departe? – mutai discuţia pe-un alt plan.

- Mda… – răspunse cealaltă vietate. Din, cum îi ziceţi voi, Antennae, da’ nu se cheamă aşa.

- Asta unde vine? – întrebă vânzătoarea.

- În spaţiu…

- Înseamnă că voi sunteţi…?

Se gândi, probabil, la extratereştri, însă cei doi i-o luară înainte:

- Paleoastronauţi.

- Adică?

- Adică, astronauţi – pentru că navigăm prin spaţiu şi paleo – fiindcă uitaţi cu ce gioarsă ne-au trimis!

- La voi este Anul Nou? – adusei discuţia la subiectul momentului.

- Înţeleg ce vreţi să spuneţi, dar la noi e altfel. Într-un fel, este. Însă, o zi ar avea 843 de ore de-ale voastre – noi am împărţit-o doar în 40, de unde şi expresia: Într-al patruzecilea ceas -, iar un an are fix o sută de zile. Plus că nu prea sărbătorim…

În final, cei doi optară pentru câte-o cafea, însă eu îi convinsei să luăm şi-o sticlă de coniac. Până băurăm, le povestii ce mai e nou prin galaxia noastră şi, evident, l-am înjurat pe băsescu, paleoastronauţii dându-mi dreptate şi confirmându-mi bănuiala că până şi-n galaxia lor, situată la vreo şase milioane de ani-lumină, s-a auzit că tipu-i un derbedeu.

.

Martori că aşa a fost: Ziarul, Adele Onete, My Life in Few Words, Gabriela Elena, Cristian Lisandru, Dramoleta, Caius, Carmen Negoiţă, Popa Ţeapă, Răzvan Rinder, Andi Bob, Grişka, Supravieţuitor.