IV. Piţi

 

Crescut într-o casă plină de cărţi şi moştenind o genă mai cu seamă pe linie maternă, Piţi adeseori îmbracă în forme literare sentimentele ce-l animă, folosindu-se mai cu seamă de laptop pentru aceasta. De curând, a conceput deja vestita Lamento di Pizzi (Lamentaţia lui Piţi), operă de care nu ne îndoim că va face carieră şi, în urma reformei învăţământului, va fi introdusă în programele şcolare. Imboldul scriitoricesc credem că a venit, în cazul bucăţii în discuţie, în urma unor trăiri intense, situate undeva la graniţa dintre angoasă şi deprimare.

 

„Am împlinit şase ani! Şase! Nu unul, nu doi, nu trei… Ci şase! Cu toate acestea, măcar că am acumulat toată ştiinţa lumii, aproape întreaga mea experienţă este una teoretică sau, ca să mă exprim mai exact, virtuală. Tot ce cunosc în afara apartamentului meu se datorează internetului. Iar maică-mea, abuzând de neuronul pe care-l poartă la limita infracţionalităţii, mă ţine tot pe pastile. Pentru mâncărimi de ţumburuş, zice. Ea, în schimb, nu ia pastile. De altfel, la ce i-ar folosi? Când ai un singur neuron – firav şi ăla, fie că te doare, fie că te mănâncă, stimulul – folosesc intenţionat singularul, pentru a sublinia o idee! – e mult prea slab ca să necesite tratament.

Fireşte, internetul mi-a facilitat multe cunoştinţe, pisici celebre contactându-mă pe messenger. Cel mai frecvent îmi scriu Nataşa şi Serafina, dezbatem despre muzică, literatură, Whiskas… Dar, în toate astea e doar un simulacru de trăire, e ca şi cum ai încerca un parfum printr-o sticlă ori ai savura o mâncare citind doar eticheta. Am zis de-atâtea ori să mă ducă şi pe mine la Cluj ori la Timişoara, însă nu m-au lăsat nici măcar să scormonesc în mormanul de nisip din curte. Cică: sunt câini… Da’ pentru ei nu-s câini? Maică-mea umblă vandra, producând cine ştie câte accidente rutiere – motiv pentru care nici nu mă lasă să mă uit la Ştirile de la ora 17, a parolat postul -, însă pe mine nu m-ar lua o dată, cel mult dacă mă mai duce, uneori, la veterinar!

Astfel, îmi târşesc anii în meditaţii sterile, ideile mele sunt lipsite de concreteţe, privirea-mi nu mai desluşeşte limpede-n zare, iar ghearele nici nu mai am chef să mi le înfig, ajungând să ignor până şi tapiseriile. Băga-mi-aş coada-n ea, viaţă!”

.

Recomandări: Gabriela Elena, Supravieţuitor, Caius, Mirela Pete, Melami, Rokssana, Răzvan Cătălin Rinder, Ragnar, Schtiel, Sophie, Bogdan Onin.