Foto: Alice Drogoreanu

.

VIII. Allwissend bin ich nicht, doch viel ist mir bewusst

 

 

            De la începutul acestor întâmplări, publicul nu află prea multe. Doar un post de televiziune a prezentat, în cadrul Ştirilor de la ora 17, pe super-agentul Ross, coborând pe coardă de pe blogul meu, explicând că era vorba de un protest disperat faţă de starea infrastructurii, în vreme ce moartea Maestrului Emilio fu prezentată drept gestul unui om fără căpătâi care, nereuşind să se realizeze în vreun fel, a ales să-şi pună capăt zilelor în clopotniţa din curtea Mitropoliei, adăugând că se impune re-târnosirea bisericuţei. Cele două ştiri au fost preluate şi de câteva ziare centrale, însă, desigur, nu avură niciun ecou.

            În pofida acestei discreţii, voite ori fortuite, SRI prinse un fir, dându-şi seama că pe teritoriul României se petrece ceva. Deşi agenţii autohtoni nu aflară ce anume s-a petrecut şi-n legătură cu ce ori cu cine, reuşiră, totuşi, să prindă doi indivizi periculoşi, unul transportând două butelii de aragaz în portbagajul maşinii, iar celălalt piratând manele, în scopul comercializării. Cum primul infractor mărturisi că este terorist UCK şi că urma să detoneze buteliile într-un loc aglomerat, pentru a pedepsi nepăsarea concetăţenilor faţă de problema albaneză, cazul fu socotit un succes.

            Pe când discutam în Papa-Caffe despre toate aceste amănunte, Igor de la FSB apucă chitara şi, pornind acordurile unei romanţe, lăcrimă şi porni să ne vorbească:

            – Mă roade o tristeţe colosală! Nimic nu are sens, pretutindeni e doar nimicnicie! Am patruzeci de ani… Şi? De două decenii tot neutralizez agenţi CIA, în special, ei trimit alţii, îi neutralizez şi pe ăia, iar vin alţii… Ca un mecanism conceput să macine în gol. Aş vrea să fac ceva important, care să rămână în Istorie! Munca agentului este cea mai perfidă! Oricâte succese ai avea, nu se vorbeşte niciodată despre ele… Totul se preschimbă într-o ştire banală, care nu are nicio legătură cu realitatea, sau, uneori, într-o ştire spectaculoasă, dar la fel de nerealistă…

            – Păi, ăsta-i mersul lumii, ce-ai vrea să faci? – observă şi, totodată, întrebă domnul plutonier-major Onici, muncit deseori de stări similare.

            – Nu ştiu… Poate, să cumpăr o echipă modestă de fotbal, să investesc şi, în doi ani, să cuceresc Champions League…

            – Hm, costă! – făcu, sceptic, Teodosie.

            – Dă-i dracului de bani! Cât poate să coste? Vreo şaizeci-şaptezeci de milioane… Scârţ! Nici nu simţi… Problema-i alta… Dacă eşti agent, nu prea-i bine să ieşi în faţă, ca Roman Abramovici. Apoi, aş vrea o echipă modestă, să fac vâlvă. Una cu un oarecare nume n-ar fi pentru mine. S-ar zice că am prins momentul oportun, că am beneficiat de pregătirea anterioară a jucătorilor şi că eu doar am cules laurii, prostii din astea…

            Intervenii, propunându-i să cumpere Laminorul Nădrag, echipă aflată în pragul desfiinţării, dar cu posibilitatea reînscrierii în Campionatul Judeţean. Fireşte, ar trebui vreo patru sezoane ca să ajungă-n Champions League, însă şi-ar putea cumpăra locul din al doilea an, în dauna vreunei echipe falimentate. Şi, continuai, ar putea ajuta Rapidul să falimenteze, infiltrându-i un cal troian, cu cele mai bune recomandări posibile. Problema e că nu prea mai sunt suporteri în Nădrag…

            – Ăsta n-ar fi un impediment! – zise Igor. Trag o fabrică de armament şi câteva cartiere de blocuri şi-am avea imediat un municipiu… Chestia e că n-aş ieşi în faţă. M-am gândit să-l pun pe Arhelau în vitrină, ca patron, dar tot mai poate răsufla câte ceva. Mi-ar trebui o diversiune, măcar până fac tranzacţia şi aduc jucătorii, pentru ca atenţia lumii să fie îndreptată în altă direcţie.

            – Nu s-ar putea, să zicem, ca un azil de bătrâni din Elveţia să sară în aer? – întrebai.

            – Ba da, s-ar putea, însă asta se uită după două zile… Eventual, dacă mai punem şi vreo şcoală şi două bănci…

            Deodată, Igor intui întreg scenariul:

            – Perfect! Se vor isca întrebări! Cine-a făcut-o? De ce într-o ţară renumită pentru neutralitatea sa? Şi toate indiciile vor duce către UCK! Se va face legătura cu psihopatul vostru cu buteliile… Obama va zice că câr, că mâr, dar analizându-se cu teste ADN rochia nu se ştie cărei dame de la Casa Albă, va rezulta că nu-i tocmai un înger… Încolţit, va ordona acţiunea de pedepsire a teroriştilor. În vreme ce NATO va bombarda Tirana, noi preluăm controlul în Irak şi Afganistan, Grecia ia în totalitate Insula Cipru, iar Serbia se raliază campaniei împotriva terorismului rezolvând problemele din Kosovo… Între timp, eu întăresc Laminorul – i-aş putea schimba şi denumirea, da-i mai mişto să umileşti Real Madrid, Barcelona şi Chelsea cu o echipă numită Laminorul -, şi poate mai cumpăr NBA şi Las Vegas. În final, cădem la pace cu americanii şi le cumpărăm cereale cu banii lor, spălaţi prin băncile controlate de noi… Excelent plan!

            – Şi lipsit de orice risc… – adăugai. După modelul Beslan.

            Igor îşi aminti cu nostalgie de Beslan, dar socoti că nu e cazul să dezvolte subiectul.

            – Iar în 2012, cupa va fi la Nădrag! – conchise domnul Onici.

            Entuziasmat de viziune, Caius prinse să aclame:

            – Ole, ole, ole, ole!…

            Dar domnul plutonier îi aplică o palmă peste ceafă şi-l domoli:

            – Taci, bă, din gură!

            În tot acest timp, Melatov purtă o discuţie cu cei doi prizonieri într-o încăpere anexă.

.

Recomandări: Aurora Georgescu, Rokssana, Gabriela Elena, Shayna, Michaela, Ragnar, Zalmoxys, Sophie, Schtiel, Mirela Pete, Theodora Marinescu, Gabi123, Onu, Teo Negură, Carmen, Nea Costache, Caius, Ilarie.