Ilustraţie de Marion Herrmann

.

XXIII. Codul lui Igor

 

Ahmed, specialistul în limbi semitice, privi îndelung biletul primit de la George Michael:

„και τη ημερα τη τριτη γαμος εγενετο εν κανα της γαλιλαιας και ην η μητηρ του ιησου εκει”

„Dacă-i spun că nu-i în arabă, iarăşi face crize şi-mi reproşează că-l fac tâmpit… Mai bine improvizez ceva. Cred că-i pe ruseşte…”

- Ce scrie? – îl presă George.

- Este un verset din Coran… – răspunse Ahmed la plezneală.

- Bun, şi ce zice?

La repezeală, specialistul în limbi semitice turnă primul verset ce-i dădu prin minte:

- Mărire Celui ce l-a purtat în noapte pe robul Său de la Moscheea cea Sfântă la Moscheea cea Îndepărtată cu împrejmuirea pe care am binecuvântat-o ca să-i arătăm din semnele Noastre. El este Auzitorul, Văzătorul[1].

- Nu pricep nimic! – se irită George.

- Da, aşa… scos din context, nu prea are înţeles… – căută Ahmed să-l liniştească. Poate e cu cifru, o să încerc să iau tot a doua literă, apoi a treia, a patra, diverse şiruri de numere…

George Michael acceptă, deşi Ahmed îşi dorise doar să câştige timp. „Dacă umblu pe la colegi să întreb ce limbă-i asta, pic eu de prost! Mai bine-l duc cu vorba pe ăsta vreo două zile, şi scornesc între timp vreun text sibilinic. Oricum, nu prea contează, că-n cincisprezece ani, de când îl ştiu, şi-a trimis agenţii doar la dezastre programate parcă…”

În vreme ce aştepta vreun rezultat, George se strădui să-şi umple mintea cu nimicuri, altfel ar fi răbufnit. În urmă cu douăzeci de ani, când încă nu coordona acţiunile din birou, avu parte de numeroase succese. Toate, însă, îi fuseseră umbrite de Igor care, cam după fiecare cinci reuşite, îi procura câte un eşec răsunător, astfel că tot ce acumulase până atunci se irosea înzecit. În plus, fiecare eşec era însoţit de-o umilinţă majoră, lustruitul bocancilor recruţilor FSB cu limba fiind amintirea care-i procura disconfortul minim. Acum, când din nou vrăjmaşul i se sustrase, era pe punctul să clacheze. Dacă specificul muncii îl făcuse, în timp, să-şi reprime orice sentiment, amintirea lui Igor îl umplea de fiecare dată de-o ură vulcanică, arsură lăuntrică ce-l putea face vulnerabil.

…

Ahmed avu şansa de partea sa, unul dintre colegi recunoscând alfabetul grecesc.

- Ştii şi ce spune? – plusă el, socotind că e ziua sa norocoasă.

- Aia nu ştiu, dar îţi pot scrie alfabetul, cu corespondentul fiecărei litere.

„E bine şi-atât!” – se consolă Ahmed. Răsucind mai târziu fragmentul codat, găsi cel mai nimerit să extragă un text scurt cu oarecare înţeles în engleză, pentru a scăpa de cicăleala lui George:

κιλλ αρ…

„Îl dau pe ăsta, şi să se spele pe cap! Fie ce-o fi!”

…

Aflând că a fost spart codul lui Igor, George redobândi oarecari nădejdi. Primind mesajul şi transliterat, conţinutul îi păru logic, astfel că nu mai iscodi asupra metodei folosite:

- Kill Ar.! Începutul lui Arhelau, dar şi al cuvântului Archbishop. De fapt, e una şi-aceeaşi… Sunt decişi să-l lichideze pe Arhelau! Şi o vor face la Viena… Îl trimit tot pe Ross, că el ştie croata. A fost localizată şi Elise aia… Elise Hegel… Ce nume! Ca pe cântăreţul ăla al lor…

Ahmed mulţumi în gând Cerului că a scăpat atât de uşor, fiind iluminat încă de la începutul tărăşeniei şi, contrar obiceiului, ieşi să bea ceva. Întâlnindu-i în primul bar pe agenţii Ross şi Charlie, simţi nevoia să le spună noutăţile:

- Nu ştiu dacă amândoi, dar Ross va pleca sigur la Viena.

Oricum, încercaţii agenţi se refăcuseră între timp, iar Viena suna mai promiţător decât Timişoara. Auziseră despre aceasta că ar fi o ţară destul de civilizată.

[1] Sura 17, 1. Verset reprodus după Coranul, traducere din limba arabă de George Grigore, Editura Herald, Bucureşti, 2006.

.

Recomandări: Schtiel, Rokssana, Ana Veronica, Shayna, Teo Negură, Jocuri cu cuvinte, Theodora Marinescu, Gabriela Elena, Ragnar, Ilarie, Caius, Clipe de Cluj, Mirela Pete, Melami.