Stridiile stăteau înghesuite ca stridiile, mai cu seamă că marea era învolburată.

- Important este să rămânem împreună, altfel cine ştie pe unde ne vor mâna vicisitudinile talazurilor!… – opină una. Ar fi trist să nimerim una la Viena, alta la Milano, iar alta în vreo conservă thailandeză…

- Chiar! Voi unde-aţi vrea să ajungem? – întrebă o stridie mai neexperimentată.

Ca să nu înceapă toate să-şi dea cu presupusul, propunând felurite excentricităţi, cea mai matură interveni ferm:

- La Sabres, normal!

- Asta unde vine? – se interesară suratele.

- În Timişoara. E singurul loc unde îţi cântă, la ultimul festin, muzică clasică.

- Mişto! Mişto! – se bucurară moluştele.

- Fetelor, voi faceţi perle? – reveni cea care părea a avea cea mai mare autoritate. Că domnul Vania nu acceptă scoici fără perlă…

- Facem, facem!

- Eu fac una neagră! – se lăudă o stridie mai sfrijită.

- Faci pe naiba! Pe tine nici nu te pune-n farfurie, că n-ai dimensiunea standard. Cred că te va da la pisică…

- Care pisică, Nataşa?

- Probabil.

Cum s-a putut observa, vietăţile din Marea Mediterană erau la curent cu faptele Nataşei. Cu toate acestea, nu pisica era grija lor.

- Hai, înfăşuraţi nisipul în sidef, că azi-mâine ajungem la Sabres şi voi nici măcar nu v-aţi apucat de muncă!

Redevenind tăcute, scoicile se concentrară să elimine naiba ştie ce, conturând viitoarele perle.

- Le facem sferice? – mai întrebă una.

- Fă cum poţi, dar apucă-te odată! – o potoli şefa.

.

Recomandări: Adela Onete, Colţul cu muzică, Gabi123, Lecturi recenzate, Lili, Răzvan Cătălin Rinder, Shayna, Simion Cristian, Supravieţuitor, Teo Negură, Theodora Marinescu.