Samovar

A mai trecut o zi în care m-am umflat cu ceai. Că prin târg circulă alte zvonuri, cui îi pasă?
Nepoată-mea, după obiceiul ei, îmi spunea că trebuie să muncim, pentru a birui tristeţea, şi-şi exprima nădejdea într-o odihnă eshatologică. Ca de fiecare dată, am lăsat-o să îndruge ce doreşte…
Îmbunătăţindu-mi oarecum ceaiul, prin adaos de rom, tristeţea mea se disipa, uşor-uşor, şi fără muncă…

.

Au abordat subiecte similare: Mirela Pete, Gabriela Elena, Shayna, Sara, Gabi123, Lili, Max Peter, Lolita.

Alte recomandări: Adela, Androxa, Colţul cu muzică, Rokssana, Theodora Marinescu.

Noiembrie

Deşi se poate întâmpla în orice lună, noiembrie îmbie în mod predilect la stări aparte. Cam ca şi cum ai privi o vitrină cu gândurile-aiurea şi, pe neaşteptate, primeşti un picior în cur, la fel de intempestiv vine şi tristeţea în dimineţile însorite de toamnă, fără vreo cauză aparentă.

Precum un efect fără de cauză, domnul plutonier-major Onici era posomorât.

- Hai să discutăm politică! – îi propuse lui Aurel, încercând să-şi alunge disconfortul lăuntric.

- Nu mă pricep… – căută Aurel să se sustragă.

- Păi, nu trebuie să te pricepi! Eu zic ce trebuie şi tu-mi dai dreptate.

- Aşa, da! – admise nepriceputul.

Dar, oricât ar fi înjurat puterea, tristeţea tot nu se diminuă, decât pe la al optulea coniac.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Elisa, Gabi123, Gabriela Savitsky, Lili, Mirela Pete, Nicu Scutaru, Răzvan Rinder, Rokssana, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură, Theodora Marinescu, Tu1074.

Ghimpele

Chiar dacă n-ar fi fost noros, cred că oricum am fi murit de ciudă aflând că Aurel a câştigat cinci milioane de euro la loterie.

- Acum, va veni pe-aici să se dea fiţos! – prezumă Raul, căruia nici de coniac nu-i mai ardea.

Deodată, totul ne păru lipsit de sens. După ce ani buni ne-am străduit să-i destrămăm familia, făcând în aşa fel încât să piardă aproape totul la partaj, apoi i-am găsit cea mai insalubră garsonieră din oraş, contra unei chirii destul de pipărate, dintr-o dată un destin ingrat ne anula eforturile, plasându-l pe Aurel în poziţia de-a ne râde-n nas.

Pe nedrept îmbogăţitul nu întârzie să apară. Încă rufănos, era încălţat cu pantofi de sport noi, detaliu care ne spori tristeţea. Ca şi cum ar fi comandat întreaga viaţă prin localuri, pedelistul strigă către Sandu:

- Dă-mi o ciorbă de burtă!

Domnul plutonier-major Onici simţi că trebuie să intervină:

- Ce faci? După trei ani de langoşi, îţi iei direct ciorbă de burtă? O să te-mbolnăveşti!

Cum Aurel tăcu derutat, preluai ideea, spunându-i ospătarului:

- Pune-i o supă de chimion…

- Cu crutoane?

- Fără!

Pe moment, reuşirăm să-l oprim pe Aurel de la un act necugetat, însă ne dădeam seama că va fi imposibil să-l readucem la tradiţionalii langoşi fără să-l ajutăm să-şi facă banii praf. Apoi, anticipam destul de exact că, chiar de îl vom trimite din nou în cea mai mizerabilă chiţimie, amintirea zilei în care-a câştigat ne va rămâne permanent în inimi precum un ghimpe.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Dana Pătrănoiu, Elisa, Filumenie, Gabi123, Gabriela Savitsky, Imagini, Mirela Pete, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Sfârleaza

Se povesteşte că-n vremurile de demult, pe când pisicile se îndulceau la Poezie iar birurile erau arbitrare, colinda pe astă lume, fără vreun rost aparent, un voinic pe numele său Caius. Şi dacă acesta nu izbuti, până la o vârstă, altceva decât să se dezvolte armonios, într-o bună zi găsi el scormonind în praf o sfârlează şi mult i se însenină sufletul, bucurându-se cu bucurie mare foarte.

Tocmai gândea el să-şi găsească şi-o scândurică, ca să aibă pe ce roti sfârleaza, punând laolaltă sumedenie de factori, precum frecarea, atracţia gravitaţională, forţa centrifugă, cea centripetă, acceleraţia şi alte fleacuri similare, când zmeul Pogan se aprinse de invidie asupra flăcăului. Vezi că zmeul avea un cal năzdrăvan, care-i zise:

- Umbli teleleu, în vreme ce Caius a găsit o sfârlează! Acum, el se amuză, iar tu freci menta…

Adevărul este că murgul se exprimase mult mai licenţios, însă am adus unele ajustări stilistice, în ideea că basmele sunt destinate în mod predilect minorilor.

O vreme, zmeul căută să se împace cu ideea că un altul găsise sfârleaza, dar mai apoi, tocmai pe când Caius aflase scândurica şi se gândea cum s-o rindeluiască mai bine, zmeul Pogan îl găsi, se dădu peste cap preschimbându-se în lup, îi arse vreo două flăcăului, îl sodomiză şi-i luă sfârleaza.

Oarecând, Caius făcuse în mod preventiv unele fapte bune, ajutând un corb, un uliu şi-un vultur în împrejurări dificile pentru aceia, gândind că poate binele i s-o întoarce cândva, iar dacă nu, tot aia. Iată că abia ce-l lăsă zmeul, că se şi ivi corbul cu o alifie, care-l refăcu pe băiat în bună măsură, ba îi şi spuse unde şade zmeul, într-un luminiş, de-o voi să-i ceară sfârleaza înapoi.

Caius dădu îndată buzna-n luminiş, strigându-i lui Pogan:

- Adă napoi sfârleaza, că eu am găsit-o!

- Şi eu ţi-am luat-o… – completă zmeul, dându-se peste cap şi preschimbându-se în urs.

Îi aplică două peste ceafă voinicului, îl sodomiză, şi-l lăsă plângând de usturime şi de ciudă că nu-şi căpătase jucărioara. Uliul apăru pe dată, aducând în plisc o altă alifie, Caius se unse cu atenţie şi, refăcut şi strâmt la loc, se aşeză lângă fântână, aşteptându-l pe zmeu să vie după apă. „L-oi bate la cap până s-o plictisi şi mi-o da sfârleaza!” – plănui băiatul.

Peste câteva ceasuri veni şi zmeul. Zărindu-l pe tânăr, îşi zise cu mirare: „Ăstuia a început să-i placă!” Acum se preschimbă în leu dar, înainte de-a-l ghiontui pe flăcău, observă că acesta are cruciuliţă la gât.

- Tu nu eşti albanez? – îl întrebă zmeul uimit.

- Nu!

- Păi, de ce te cheamă Kaster?

- Caius – îl corectă flăcăul.

- Aaa, scuză-mă! A fost o neînţelegere. Uite-aici sfârleaza…

Veni pe dată şi vulturul cu o nouă alifie în gheare, însă aceasta nu mai fu de trebuinţă.

Caius îşi luă jucăria şi, ajutat de vultur, ca să facă şi acela ceva util, veni în Dinar, unde domnul plutonier-major Onici observă:

- Ai o mutră de zici că eşti futut în cur!

.

Recomandări: Androxa, Colţul cu muzică, Coolnewz, Elisa, Florina, Gabi123, Gabriela Elena, Lili, Perspective, Popa Ţeapă, Profunzimi, Ragnar, Rokssana, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură, Theodora Marinescu, Ulise.

Doi tineri din Vereşti

Între tânărul Romeo şi minora Iulia ar fi putut înflori o minunată poveste de iubire, dacă familiile lor nu s-ar fi duşmănit atât de intens. Familia Capotescu ura familia Munteanu cu o ură mai presus de ură, bucurându-se de reciprocitate. Azi, nimeni nu şi-ar mai putea imagina că în urmă cu doar şapte ani cele două neamuri petreceau împreună, într-o armonie ce putea părea hărăzită a fi una veşnică. Apoi, Muntenii din Vereşti au trecut în tabăra pedeleului, în vreme ce Capoteştii rămaseră liberali.

Deşi tânărul Romeo Munteanu era la curent cu aceste amănunte, hormonii stimulaţi de Red Bull îi aboliră raţiunea şi-aşa puţină şi, cu prilejul unei discoteci, o invită pe Iulia la dans, stimulat şi de bluza destul de transparentă pe care-o purta fata. Pe atunci, Iulia Capotescu încă se chinuia cu şcoala, având probleme în special cu Matematica şi Fizica.

Verii fetei, observând mişcarea, alertară urgent pe liberalii din căminul cultural. Acestora li se alătură şi pesedistul Tudose care, preventiv, îşi luase cu el şi nunceagul. Plăcerea lui Romeo fu astfel scurtă, el urmând a fi transportat în aceeaşi seară la Spitalul Judeţean de Urgenţă Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, unde se bucură de grija unui personal calificat, în pofida tăierilor de la buget. În doar trei săptămâni, Romeo se putu afla sub fereastra Iuliei, chemând-o:

- Iulia! Iulia! Hai să-ţi arăt ceva!…

Avu ghinion şi, în locul Iuliei, fu auzit de către verii fetei, care tocmai jucau cărţi cu Tudose. De data aceasta, Romeo ajunse la Spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi, secţia de terapie intensivă. Cam tot atunci, Iulia reuşi să obţină nota 6 în teza la Matematică, părând că va promova clasa a X-a.

Revenit în Vereşti, Romeo îi mărturisi părintelui Ilarie patima ce-l mistuia, rugându-l să găsească o soluţie. Preotul ceru un timp de gândire, apoi socoti ca fiind cel mai potrivit să-l vestească pe domnul Capotescu că pedelistul n-a înţeles aluzia.

Tânărul îndrăgostit, constatând că rezolvarea întârzie, gândi să-şi pună capăt zilelor, întrebându-l pe Tudose în uliţă:

- Ce te uiţi urât?

Avu noroc şi de data aceasta, ajungând la Spitalul Colţea din capitală. Aici îi plăcu cel mai mult şi, în urma discuţiilor cu colegii de salon, deveni monarhist. Iulia, în tot acest timp, se încurcă cu proful de sport într-o excursie, aventura lor fiind ulterior destul de mediatizată.

.

Recomandări: Androxa, Colţul cu muzică, Gabi123, Gabriela Elena, Lili, Mirela Pete, Nea Costache, Ragnar, Rokssana, Shayna, Teo Negură.

Cheia

Caius devenise ca un fiu pentru Împăratul Oranj, acela nemaiputându-se lipsi de el.

- Uitaţi ce socoteli ştie să facă! – le zicea celorlalţi dregători. Din: x+4-6 = 3 – el a stabilit imediat că x = 5. Şi asta, fără să numere pe degete ori să ceară abacul! În vreme ce voi…

- Aşa-i! – admiseră curtenii, chiar dacă gândurile lor erau potopite de necuviinţe.

- Apoi, uitaţi ce frumos scrie despre mine: Împăratul Oranj este fondatorul optimismului contemporan. Asta-n vreme ce voi mă bârfiţi pe unde apucaţi!

- Nu facem noi aşa ceva, slăvite! – negară toţi.

- Gălăgia! Ştiu eu ce spun!…

Una peste alta, Caius ajunse cel mai bogat şi – inevitabil – cel mai detestat om din împărăţie, însă aceasta conta prea puţin pentru el, câtă vreme însuşi împăratul îl socotea indispensabil, iar toţi erau siliţi să făţărească entuziasmul de faţă cu flăcăul.

Plecând într-o zi la Hanul Cireşica, Oranj Împărat îi lăsă tânărului protejat cheile palatului, sfătuindu-l ca nu care cumva să descuie uşa la care se potriveşte cheia cea de aur.

- De nu mă vei asculta, bine n-a fi de tine! În rest, mă cunoşti doar, ce-i al meu e şi al tău! – mai zise suveranul şi se cam duse.

Caius cunoştea bine palatul, iar de furat mai mult decât o făcea de obicei nu simţi nevoia, fiind om cu simţul măsurii. Astfel că nu se simţi tentat a hălădui prin palat, însă parcă-l încerca curiozitatea să vază ce-o fi în odaia cea cu cheia de aur. Astfel că, după o scurtă luptă cu sine, descuie.

Înăuntru zăcea lăbărţată mezina împăratului, iar Caius murmură:

- Scuze! – şi se grăbi să iasă şi să încuie la loc.

Rareori îi fu dat să vadă fată mai balcâză, emanând prin orice por trândăvia şi agramatismul. Tot restul zilei, tânărul fu indispus.

Către seară, împăratul se întoarse şi-l chemă la cină.

- Avem caviar, antricot de cerb cu citrice, dropie cu coacăze, coniac franţuzesc, vinuri vechi, brânzeturi, pere murate…

Dar, cu toate bunătăţile înainte-i, tânărul părea trist şi doar crompăţea bucatele, astfel că împăratul prinse a bănui ceva:

- Intrat-ai în odaia cea cu cheia de aur şi-o văzuşi pe balcâză! Vezi? Acum ţi-ai stricat pofta de mâncare!…

.

Recomandări: Androxa, Colţul cu muzică, Elisa, Gabriela Elena, Lili, Mirela Pete, Ragnar, Rokssana, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură, Theodora Marinescu, Tu1074, Zinaida.

Aniversară

Pornind noaptea către benzinărie, nu m-am aşteptat să-l întâlnesc din nou pe preşedinte. Zăcea la o masă, ignorat atât de personal cât şi de fauna aflată în trecere.

- Stai pe uscat? – întrebai.

- U or să ă eveacă… – reuşi să îngaime.

- Nu vor să te servească? – încercai să traduc.

- Eee! – confirmă.

- Las’că iau eu! Dă nişte bani!

Cu gesturi de handicapat locomotor, şeful statului reuşi să înşface un teanc de bancnote, astfel că luai o sticlă de Rémy Martin şi ţigări de foi Camacho pentru mine şi-un lichior de vişine pentru el, având grijă să păstrez restul.

- Dar, să nu-l lăsaţi la toaletă! – mă atenţionă băiatul. Ieri ne-a făcut o porcărie, de-a trebuit să-l punem să cureţe!…      

Ridicai din umeri, ca unul prea puţin dispus s-o facă pe gardianul, şi mersei în salonul pentru fumători. Pentru ca preşedintele să nu observe că beau coniac bun în vreme ce lui i-am luat o poşircă, căutai un subiect de conversaţie, mai cu seamă că şi limba convivului se dezlegă după o duşcă:

- Te faci mangă şi de ziua ta?

- De ce nu? Azi am liber!

- Dar, nu petreci cu… apropiaţii? – întrebai, cât mai delicat cu putinţă.

- Care apropiaţi? Ei pozează pentru Tabu! Dă-o-n…!

Era primejdios să continui pe această pistă, astfel că schimbai subiectul:

- Ştiai că, în China, sunt peste trei sute de milioane de pensionari?

- Du-te! – făcu aniversatul uimit. Au pus-o ăia!

- Şi-n India – continuai -, au cam patru sute de milioane de şomeri…

- Şi ce fac toată ziua?

- Ce să facă? Prind muşte, fac baie-n Gange, stau la taclale…

- Păi, noi cu şase milioane de pensionari şi vreo două milioane de şomeri stăm excelent!

- Eu ce zic? Başca, mai trimit şi ăia din occident parte din ce fură pe-acolo…

- Exact! Da’ Badea tot nemulţumit e!

- Ei, aşa-s unii oameni, n-ai ce să le mai faci! – îl consolai. Dacă ne-am lua după ei, unde-am ajunge?

Din fericire, lichiorul ieftin îşi făcu efectul şi preşedintelui îi căzu capul pe masă, oarecum independent de restul trupului ce părea a sta încă de veghe. Profitai de prilej ca să-i scriu, la ceas aniversar, cu dermatograf pe chelie: Primum bibere deinde philosophare, fără legătură cu ceva anume, ci doar ca un simplu gest de politeţe.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Gabi123, Mirela Pete, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Fiul Ploii

Fost-a oarecând, că altfel zadarnic ne-am mai munci noi condeiul, fost-a aşadar un flăcău pe numele său Caius. Şi acesta era nalt şi ghizdav la făptură şi întrutotul fărmăcător privirii, de n-ar fi avut el nărav, plăcându-i să umble prin ploaie.

- Da’ mai stăi şi tu ici, sub streaşină! – îi ziceau oamenii.

- N-are nimică! – făcea flăcăul.

- Te udă, maică! – îşi mai bătea gura câte-o muiere.

- Nu mă udă! – răspundea el, văzându-şi de drum.

Măcar că flăcăul se grozăvea, era mai tot timpul ud leoarcă, în acele vremuri fiind şi ploile mai dese, aşa că soarele-l vedeai arare, dacă nu cumva îl ştiai doar din ce-şi mai aminteau bătrânii, ori poate şi aceia îl ştiau mai mult din poveşti. Dar, Caius nu se sinchisea de astfel de nimicuri şi nici gândea să se acopere cu piei meşteşugite, să mai strunească udătura. Văzându-l aşa în toată vremea, nici că-i mai ziseră ceilalţi pe numele său, ci-i spuseră Fiul Ploii, başca şi fiind o noapte ploioasă când s-a născut. Ba se lăsară şi de-a-l mai sfătui de bine, căci văzură ei că a vorbi flăcăului este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă.

Iată însă că Fiul Ploii se simţea pe zi ce trece mai neîmplinit, astfel că-şi puse-n gând să plece în cea lume, să-i colinde zările, spre a-şi schimba porecla în renume. Plecă el într-o dimineaţa fără a-şi lua rămas bun – vezi că gândi că s-ar găsi unii să cerce să-l reţie – şi ajunse la pădure.

„Să-mi încropesc o colibă, ceva…” – îşi spuse, dar câţi copaci cuprinse cu privirea toţi erau strâmbi, încât nici Antonio Gaudi n-ar fi scos din ei ceva să semene-a adăpost. „Măă, apoi asta-i încă una!” – mai murmură, şi se duse după nişte trosnituri mai în inima codrului. Acolo, o arătare hirsută părea a nu avea altă treabă decât a strâmba copacii.

- Hei, cine eşti tu?

- Strâmbă-Lemne, fabricant de mobilă – răspunse acela.

- Şi-o faci din lemne-nstrâmbate?

- Aş! Asta-i doar aşa, de hobby. Mobila o fac din rumeguş presat. Cumperi, te bucuri de ea o săptămână, apoi îţi iei alta. Şi uite-aşa, afacerea prosperă…

Se minună Fiul Ploii şi, după ce se însoţi cu acela, porniră să caute ceva udătură, alta decât apa de ploaie. Momiţi mai în adânc de scrâşnete seci, dădură peste-o namilă care, luând câte-un pietroi, îl fărâma apoi strângându-l în palme.

- Da’ tu ce arătare-ăi mai fi? – întrebă Fiul Ploii, nedumerit de această răsipă de energie.

- Eu sunt Sfarmă-Piatră şi mă ocup de borduri. Mărginesc frumos drumurile, să ştie lămurit căruţaşii pe unde s-o ia fără să calce lumea-n copitele cailor, dar fiind piatra sfărmicioasă repet lunar operaţiunea, ceea ce n-ar fi tocmai un dezavantaj…

Îl luară şi pe acesta cu ei şi merseră până se termină pădurea şi dădură de-un munte destul de obosit, cam ca o măsea stricată, însă ceva mai mare. Aici, numai ce se zgudui o dată pământul, încât toţi mulţumiră în gând Cerului că nu se aflau la etajul nouă.

Apăru, cum se cuvine basmului, şi Scutură-Munţii, cel ce se recomandă a administra carierele de marmură, declarându-se mulţumit de demers.

Văzând-o şi pe aceasta, Caius gândi cu obidă: „Măcar că par şi ei a fi nişte vântură-lume, toţi şi-au făcut un rost! Numai eu am rămas Fiul Ploii!…”

.

Recomandări: Alex Mazilu, Carmen Amza, Colţul cu muzică, Elisa, Gabi123, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Motanul Încălţat

Amu se povesteşte că era odată-ntr-un sat o femeie care avea un motan. Şi femeia aceea îi învăţase o vreme pe copiii satului Socoata şi Citirea, dară făcându-se reforma şcoalei, astfel ca să nu mai scoată ea tâmpiţi, ci văcari şi argaţi, femeia fu trimisă acasă. Cum se numea dăscăliţa aceea nu mai ştie nimeni, căci dracii de copii o porecliră Vaca Încălţată, însă fără jigniri, şi aşa-i ziseră ei toţi, astfel că numele i se uită. Motanul femeii umbla, asemenea oricărei feline, desculţ, însă, printr-un transfer semantic, ajunse să i se spună şi lui Motanul Încălţat.

„Cel puţin, bine că nu-mi spun Bou Încălţat!” – gândea motanul, care era năzdrăvan. Femeia, în schimb, nu avea niciun dram de aptitudini către paranormal, aşa că se lăsă în grija pisicii.

- Bine-ar fi de-am avea şi noi ceva bun să mâncăm! – oftă ea într-o seară, căci nivelul de trai li se cam diminuase.

- Chiar! – făcu motanul şi, scoţând o mărgică, îi porunci aceleia să aducă ce-o fi mai bun de mâncare.

Mărgica umplu pe dată un blid cu Whiskas suculent ş-un altul cu granule de somon, astfel că motanul se apucă să toarcă şi să înfulece cu poftă. Femeia-l privi cât îl privi, apoi întrebă:

- Oare n-ar putea aduce mărgica aceea ceva şi pentru mine?

- Ba, cred că da! – zise mârtanul, mediind ca şi femeia să primească niscaiva scoici, pastă de creveţi în panadă, murături greceşti, brânzeturi fine, vinuri vechi şi alte nimicuri.

Mai trecu ceva vreme şi fosta dăscăliţă zise că tare s-ar bucura de-ar putea renova casa. Receptiv, motanul scoase el ştie de unde un mosoraş, iar acela zidi pe dată un cuptor în care duduia focul, astfel că îmblănitul se şi tolăni la căldură. Abia la insistenţele femeii se gândi să-i spună mosoraşului să mai ridice două odăi, să pună gresie, termopane şi să tragă o canalizare.

Dar, casa nouă şi frumoasă cere cumpărături, şi mult s-ar mai fi dus femeia la târg, însă vezi că nu prea avea cu ce. Motanul Încălţat, numit astfel în mod oarecum impropriu, înţelese aluzia într-un târziu, dându-i femeii două pungi cu galbeni.

- Da’ fii atentă, îmi iei litieră şi grifoar, nu strici toţi banii pe prostii! – o atenţionă la plecare.

.

Recomandări: Clipe de Cluj, Colţul cu muzică, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Imagini, Lili, Mirela Pete, Rokssana, Schtiel, Scutaru, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Moştenitorul

Se zice că fost-a oarecând un împărat ce avea două fete, una fiind încă în uz la ora cestor întâmplări de le vom spune aici. Aceluia îi zicea Oranj Împărat, din pricina culorii pielii, urmare a cirozei combinate cu dereglări tiroidiene. Dară se lăţi zvonul cum că zmeul Pogan umblă s-o răpească pe mezină, aşa că sufletul împăratului se scârbi, obrazul său devenind şi mai colorat, către verzui.

Toţi se temeau de Pogan, căci zmeul avea două capete, unul aşa cum îl are toată lumea, şi încă unul. Măcar că împăratul făgădui mâna fiicei sale şi tronul împărăţiei – de îndată ce-şi va încheia cel de-al doilea mandat – aceluia care va birui pe zmeu, voinici nu se prea înghesuiră, afară de doi aventurieri care şi-o luară-n freză de la Pogan, lăsându-se  păgubaşi.

Prinţesa, rujată şi cu ochii cât cepele de plâns, petrecea în toată vremea închisă într-un foişor, căci zmeul o dată te fură! Fata era încă tânără, ar fi ieşit la Bamboo, însă puteai?

Pe când aproape toţi deznădăjduiră, iată Aurel cel viteaz veni şi se legă să-l înfrunte pe zmeu. Pogan, dând ochi cu voinicul, se cam cutremură, zicându-i:

- Ce-ai cu mine, viteazule, că niciun neajuns nu ţi-am pricinuit?

- Ăi vedea tu ce am cu tine, câne de zmău! Amu, găteşte-te de luptă!

Şi unde începu voinicul a mi-l tăvăli pe Pogan, ai trage şuturi acolo unde-i sfârşea coada şi ciuble peste capul cela aflat la vedere, încât zmeul se rugă de iertare, făgăduind că n-o mai face.

- Ca să ştii cum e când dai peste om! – îi mai zise viteazul, poruncindu-i zmeului să nu se mai arate prin preajma palatului.

Mult se bucură Oranj Împărat, căpătând chiar o culoare mai sănătoasă, iară prinţesa se însenină pe dată, gândind că poate merge iarăşi la Bamboo, dar şi-n alte locuri.

Spre seară, viteazul Aurel se întâlni cu Pogan la han.

- Auzi, poţi să mă mai aştepţi cu banii? – întrebă flăcăul.

- Ce să aştept? – făcu Pogan. Ori mi-i dai acum pe toţi douăzeci de mii, ori te fac de rahat în toată cetatea! Doar ne-am înţeles…

Oftând, tânărul îi numără zmeului banii, apoi îşi luă un vin ieftin.

.

Pinguri de 1 noiembrie: Al2lea, Alex Mazilu, Almanahe, Amalgammax, Anamaria Deleanu, Ana Pauper, Andera, Androxa, Augustin Rădescu, Bogdan Onin, Carmen Amza, Carmen, Cella, Cleo, Clipe de Cluj, Colţul cu muzică, Cornelius, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Dan Văideanu, Diana Alzner, Dispecer, Dragoş Sorin Nicula, Ela Roseni, Elisa, Filumenie, Florina, Gabi123, Gabi Rus, Gabitzu, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Gânguritu, Imagini, Ivona Boitan, Lili, Liliana, Link-Ping, Matilda, Mihai, Mircea Suman, Mirela Pete, Mona, Monica Iacobov, Nea Costache, Nicu, Octavia Sandu, Onu, Ovidiu, Peter, Pisicaru, Primadona, Ragnar, Răzvan Cătălin Rinder, Răzvan Şerbu, Rokssana, Schtiel, Scutaru, Shayna, Silvia, Stropi de suflet, Supravieţuitor, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu, Tu1074, Ulise, Umograf, Verovers, Viorica Munteanu, X, Zamfir Pop, Zina, Zinaida.