Argument

Întrebat fiind Părintele Ilarie de către un biped:
– De ce trebuie să mergi la biserică, dacă Dumnezeu este pretutindeni? – răspunse el aceluia, zicând:
– Într-adevăr… De ce să mergi la closet, când poţi să faci pe tine?

.

Recomandări: Carmen, Colţul cu muzică, Dispecer, Ela Roseni, Lilli, Mirela Pete, Napocel, Rokssana, Shayna, Teo Negură.

Boala

Raul arăta livid şi începuse să ofteze. Dacă ne-ar fi interesat, starea sa n-ar fi putut decât să ne îngrijoreze. Totuşi, din lipsă de alt subiect, domnul plutonier-major Onici îl întrebă:

- Ce dracu ai? Arăţi ca… – şi-i spuse ca ce anume arată.

- Iubesc! – mărturisi într-un târziu nefericitul coleg. De două zile, sufăr ca Werther, tânjesc ca Tristan după Isolda, mă terifiază gândul că aş putea s-o pierd, precum Orfeu pe Euridice, am înclinaţii morbide, asemenea lui Romeo…

- Romeo Georgescu? – îl întrerupse Caius.

- Nu, Montague.

- Aaa! – exclamarăm noi -, ăla da!…

- Ieri am recitit toată ziua Dafnis şi Chloe şi mi-am pus Ruslan şi Ludmila de Glinka…

„Adică, ai stat toată ziua pe Google” – ne ziserăm noi, miraţi oricum că amicul reţinuse atâtea nume străine.

- Şi cine-i tipa? – dori să afle Marcel.

Adevărul este că toţi devenirăm curioşi, dar am mizat pe lipsa de tact a altuia.

- Ramona…

- Aia de la voi, de la scara B? – întrebă domnul Onici.

- Da.

- O ştiu, e faină. Ştiam c-o frige cu un taximetrist. Febră ai?

- Nu, nu cred… – ezită Raul.

- O să faci! Apoi, vor veni migrenele, insomniile, alergii… Vei alterna perioadele de blegeală cu momente de impulsivitate şi, în general, te vei comporta ca un psihopat. Poţi să dai search, vorbesc cei de la OMS despre asta…

- Şi nu-i nimic de făcut? – se interesă Tudose, speriat la gândul că suferindul ne va strica tuturor cheful.

- Nu prea. De regulă, trece în patru ani… – îl lămuri, doct, domnul plutonier.

- Poate, cu ţuică de caise din Serbia, scapă mai repede – încercă Sandu să ajute.

- Poate… – admiserăm noi, mai mult ca să ne facem curaj, iar Sandu şi porni să aducă un pahar.

Cum tot nu se iviră alte subiecte în acea zi, prinserăm să-i dăm lui Raul tot felul de sfaturi, cele mai multe fantasmagorice.

Senza parole

Nataşa susţine că, fiind miercuri, nu vede niciun motiv pentru care-ar încerca să fie comunicativă.

.

Destul de taciturni: Abbilbal, Adriana, Alexandru, Alina, Ana, Anastasia, Aniela, Carmen, Cămăraş, Colţul cu muzică, Coolnewz, Cornelia, Cristi Milla, Dana Diaconu, Dani, Different, Digodana, Dispecer,  Diverse, Ela Roseni, Elena, Gabriela Elena, Geanina, Gingasia, Grişka, Imagini, Iulisa, Kadia, Lilli, Lukluk, Lumi, Lunabeteluna, Max Peter,  Mădălin, Melly, Mircea Florescu, Mirela Pete, Mona,  Neuroanchilozat, Ninu, Ofz, Pandhoraa, Pegas, Perspective, Photographis, Popa Ţeapă, Robert, Rokssana, Rontziki, Roxana,  Sara, Scorpio, Shayna, Sophie, Sorin, Teo Negură, Theodora Marinescu, Tiberiu, Tudor, Tu1074, Vaca Verde, Vultureşti, Zina.

Dihotomie

Domnul Romeo Georgescu ştie prea bine că nu suntem toţi de-o vârstă şi că, mergând cu fiul său, Mobutu, la cinematograf, va fi nevoit să-i explice mereu câte ceva. Totuşi, săvârşeşte uneori această jertfă, renunţând la câteva ceasuri de Dinar pentru a-şi ispăşi cine ştie ce păcate mai vechi. Poate părea că băiatul are un nume oarecum exotic, însă explicaţia este simplă: când a fost să-i pună numele, domnul Romeo Georgescu era beat. După cum, într-o zi de praznic, nimeni nu poate garanta că nu se va stârni vreo furtună, la fel, întâmplarea a făcut ca domnul Georgescu să fie mangă în ziua botezului. Săvârşitorul, părintele Ilarie, nu se afla într-o stare mult diferită, astfel că numele rămase neschimbat.

Excesele bahice din tinereţe au şi efecte văzute, astfel că nu ne vom mira să-l ştim pe domnul Georgescu destul de obosit, iar pe fiul său, uşor retardat. În vârstă de doisprezece ani, Mobutu pune întrebări nefireşti:

- Eu cu cine trebuie să ţin?

- Cu cei buni.

- Şi care-s cei răi?

- Hitleriştii!

- Şi de ce-s hitleriştii răi?

- Fiindcă aşa zice toată lumea.

- Da’ cum îi recunosc?

- Uite, au chestia aia pe uniformă…

- Şi cei buni?

- Ăia-s americanii, cei care clefăie gumă şi au mutre de tâmpiţi.

- Şi hitleriştii nu clefăie gumă?

- Nu, că ei au cei şapte ani de-acasă!

Expresia era destul de abstractă pentru Mobutu, dar pricepu, în linii generale, cu cine trebuie să ţină. Ulterior, la un film cu cowboy şi indieni, căută să aplice reţeta:

- Ăia cu păr lung sunt hitleriştii?

- Nu, ăia-s indieni.

- Da’ are chestia aia pe haină…

- Ăla-i Winnetou, şi-i altceva, are el tot felul de desene.

- Şi-atunci, care-s hitleriştii?

- Cei nebărbieriţi şi cu cămăşi negre!

- Da’ clefăie!

- Păi, sunt şi hitlerişti care clefăie…

- Da’ n-ai zis că hitleriştii au cei şapte ani de-acasă?…

- Ei, nu chiar toţi! – găsi domnul Romeo o ieşire din impas şi mulţumi în gând Cerului că nu trebuie să explice un film erotic. 

.

Recomandări: Androxa, Colţul cu muzică, Ela Roseni, Imagini, Lilli, Schtiel, Shayna, Simion Cristian, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Empiric

Majoritatea consumatorilor au observat, în mod empiric, că între al patrulea şi-al şaselea coniac mulţi se abat de la subiect, purtând discuţia către hăţişuri tenebroase, cărora reuşesc să se sustragă abia la sosirea celui de-al optulea pahar. Fără a fi preocupat de o numerologie a crâşmelor, Raul părăsi firul discuţiei de până atunci, care viza criza mondială, deîndată ce sorbi din al cincilea coniac.

- Voi aţi băgat de seamă că ăştia fac tot felul de flacoane, ba cu şampon, ba cu gel de duş, ba cu nu ştiu ce naiba de loţiune hidratantă pentru corp? Ca şi cum, în vană, de hidratare ai duce lipsă…

- Şi care-i problema? – întrebă domnul plutonier-major Onici.

- Păi, este, că toate-s la fel! Ce rost are să pui altceva în afară de şampon, când tot nu le foloseşti decât ca să te speli pe cap şi atunci îl iei pe primul care-ţi vine la mână? Şi-aşa, te trezeşti că te-ai spălat cu naiba ştie ce!

- Cumpără-ţi numai şampon şi n-o să le mai încurci… – îl sfătuirăm.

- Da’ nu le cumpăr, le primesc! – protestă Raul. Le vezi că-s flacoane, le pui pe marginea vanei, şi dă-i…! Sigur, n-ar fi problemă, dar uneori n-am chef să ies imediat din apă şi atunci mai citesc etichetele, şi văd că m-am spălat cu nu ştiu ce tâmpenie… Poate de aia fac şi mătreaţă.

- S-au plâns gagicile de mătreaţă? – se interesă domnul plutonier.

- Nu. Oricum, până să ajungă ele la mătreaţă, faptu-i consumat…

- Atunci, nu vedem de ce te plângi… – opinarăm câţiva.

- Da’ nu mă plâng, însă ziceam aşa… principial! Fă, dom’le, şampoane, nu ne mai prosti de cap!

- Deh, fleacuri! – aprecie domnul Onici. Dacă-s de căpătat şi zici că-i totuna pe care-l nimereşti, ce mai contează? Îţi zici că toate-s şampoane şi mergi înainte!…

- Da’ nu-s toate şampoane! – se încăpăţână Raul.

- Scârţ! E ca şi cum ar fi. Au miros frumos, curăţă, mătreaţa nu stă nimeni să ţi-o pună pe cântar…

- Asta n-o să rămână aşa! Am să lupt! – se aprinse colegul.

- Bine… – oftarăm noi.

Din fericire, al optulea coniac sosi fără să-l mai apuce şi pe altul dintre noi să bată câmpii. Curând, îşi reveni şi Raul.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Dumitru Agachi, Gabriela Elena, Imagini, Popa Ţeapă, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Capriciu

Zadarnic strălucirea rece a dimineţii încerca să trezească pofta de viaţă în inimi, căci sufletul domnului plutonier-major Onici era înnegurat.

- Azi am chef să amendez pe unu’… – zise pe la al treilea coniac.

- Pe cine? – întrebarăm noi.

- Indiferent, n-am treabă cu cineva anume.

- Păi, poate prinzi vreun contravenient – interveni Caius.

- Aş! Dacă omul a făcut ceva, nu mai are niciun haz să-l amendezi. Vreau să-l frig pe unul în mod absolut arbitrar!

Într-adevăr, procedeul ne păru cu mult mai viu faţă de aplicarea maşinală de amenzi pentru cine ştie ce nereguli de rutină.

- Îi tai şi chitanţă? – dorii să aflu.

- Draci! Să tai chitanţă în zilele astea ar însemna complicitate cu Statul! – tună domnul plutonier, după care plecă decis către Piaţa Bălcescu.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Ela Roseni, Grig, Imagini, Iulia Radu, Lecturi recenzate, Popa Ţeapă, Rokssana, Schtiel, Shayna, Theodora Marinescu.

Misiunea

Dacă şi o pisică ce stă doar în apartament îşi doreşte, din vreme-n vreme, să iasă pe casa scărilor, din cine ştie ce spirit de aventură, este de înţeles că omul, zărind ditamai hăul împrejurul său, visează uneori să dea o raită măcar până pe Marte, pentru a avea ulterior ce le povesti prietenilor, dar şi cu ideea ascunsă că poate-o ieşi ceva din asta.

Intenţionându-se prima misiune sută la sută românească în spaţiul cosmic, întreaga biografie mă recomanda să mă ocup de proiect. Absolvent de Teologie, sunt, în plus, Vărsător, astfel că priceperea în orice domeniu este una nativă în cazul meu. Mai mult, am câştigat şi licitaţia, alegându-mă şi cu ceva mărunţiş din demers.

Primul meu gând a fost ca misiunea să se realizeze sub un brand adecvat, astfel că alăturai textului From Romania to Andromeda un interesant desen înfăţişând o pereche de iţari – subliniind specificul naţional -, o banană – ce arăta deschiderea noastră către alte culturi – şi două caise – deoarece se potriveau.

Construcţia navei a decurs fără asperităţi. Ştiind din bucătărie că, dacă n-ai unt, poţi pune margarină, iar dulceaţa de gutui se poate înlocui perfect cu gemul de prune, rezolvai cu uşurinţă toate provocările tehnice, substituind azbestul cu aluminiu, oţelul inoxidabil cu plastic şi, în general, folosindu-ne de ce aveam, ca să nu risipim inutil fondurile alocate proiectului şi să ne rămână ceva şi nouă. În final, l-am recomandat pe Tudose spre a fi pionierul nostru spaţial, date fiind datoriile acestuia la întreţinere, astfel că pentru el era tot aia.

Lansarea trebuind să aibă loc pe 8 octombrie, la orele 11,35, întârziarăm puţin, deoarece Vali fusese la un chef. Spre seară, totul era în regulă, astfel că naveta porni.

- Cu bine, Tudose! – exclamară câţiva vecini de-ai cosmonautului. Ai fost un om de treabă!…

Deşi puţini se aşteptau, dat fiind că înlocuiserăm oxigenul lichid cu motorină, peste doar opt luni naveta revenea cu succes din misiune, cel puţin la reintrarea în atmosferă Tudose fiind în viaţă, deoarece a vorbit cu mine pe mobil.

- Aţi văzut, bă, că a mers şi aşa? – îi întrebai pe colegii care, în timpul pregătirii misiunii, se arătaseră sceptici.

.

Recomandări: Gabriela Elena, Imagini, Lilli, Mirela Pete, Ragnar, Schtiel, Shayna, Simion Cristian, Theodora Marinescu.

Mihal

Pentru ca Nataşa să nu stea singură de Sărbători, a trecut pe la ea Mihal (foto). Nu s-ar putea spune că între ei n-ar exista şi asperităţi, dar s-au înţeles într-o privinţă: să nu participe vreodată la concursuri la care organizatorii aşteaptă osanale!

Cum e decizia lor, nu-mi rămâne decât s-o respect, mai cu seamă că scap de corvoada de-a mai scrie…

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Ela Roseni, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Imagini, Iulia Radu, Lilli, Rokssana, Schtiel, Shayna, Simion Cristian, Teo Negură.

Aventura

Foto: Alice Drogoreanu

.

Ca aproape întotdeauna când merg cu troleibuzul, mă plictiseam. Este de înţeles, în atari împrejurări, că rămăsei impresionat pozitiv când o tânără îmi dezvălui un decolteu generos pentru luna Decembrie. Simţii pe dată nevoia de conversaţie:

- Ce manele-ţi plac?

- Orice fel de manele! – sosi răspunsul de bun-simţ.

- Cu cine-ai votat?

- N-am votat, că încă nu făcusem op’şpe…

- Ne potrivim! – concluzionai. Să votezi cu liberalii!

Nimic nu ne mai împiedică de-a merge împreună la Festivalul Vinului, sau ce-o fi fost. Oricum, totul s-a terminat cu un splendid foc de artificii. La despărţire, fata-mi promise că va vota cu liberalii.

Astfel de întâmplări sunt, totuşi, rare, aproape la fel de rare ca un ping primit pe ultima postare.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Imagini, Lilli, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Text magistral

Începusem să scriu un text magistral. Era ceva ce n-au reuşit Cehov, Gogol, Cervantes ori Caragiale, şi asta nu pentru că n-ar fi încercat. Cu fin umor şi sarcasm, exploram vremurile româneşti pe care le străbatem, fără a lipsi notele de-un dramatism dens, adresate cititorului atent.

- Mamăă! Când o s-o postez şi pe asta, o să priceapă şi Cărtărescu de ce iubeşte el femeile, iar ele, în schimb, mă iubesc pe mine… Sigur, vorbesc despre cele care mai şi lecturează ceva! Alealalte, de fapt, nici nu-s femei, sunt simple posesoare…

- Lasă-l încolo pe Cărtărescu! – mă întrerupse Nataşa. E miercuri, nu citeşte nimeni, astăzi toţi se uită după poze. N-are rost să scrii! Mai bine, pune o poză cu mine…

„Aşa-i, e miercuri!” – îmi amintii.

- Dar, de ce să pun cu tine poza? Cu tine-au mai fost, de ce n-aş pune o poză de-a mea?

- Păi, am presupus că vrei şi trafic! – explică pisica.

- Mda… Dar, am apucat să-i pun titlul. I-am zis Text magistral. Să nu schimb şi să-i zic Poză magistrală?

- Lasă aşa, n-auzi că nu citeşte nimeni? Oamenii intră, văd că-s eu, lasă comentarii mai mult sau mai puţin inspirate, îţi dau o tonă de pinguri, unele pe articole din septembrie, tu-mi dai Whiskas şi suntem cu toţii mulţumiţi!

Mă conformai în cele din urmă, zicându-mi că-i tot aia. De altfel, textul meu magistral era, la o analiză mai atentă, pură prostie.

.

Recomandări: Clipe de Cluj, Colţul cu muzică, Daurel, Dumitru Agachi, Gabriela Elena, Lili, Mirela Pete, Rokssana, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.