Dacă deja m-am familiarizat cu criza, am socotit de folos ca măcar recesiunii să mă sustrag, astfel că deschisei o editură, destinată a edita texte. Asemenea oricărui român, îmi propusei să fac evaziune fiscală cât cuprinde, astfel că nici n-am mai înregistrat firma, rezumându-mă la a plasa câteva afişe cu anunţul: Editura Vania, edităm texte pentru troglodiţi, zilnic între orele 8-22. Urma numărul de telefon.

În curând, un domn m-a apelat:

- Editaţi şi fraze?

- Chiar şi fraze complexe, stimate domn, fie ele şi alcătuite din trei-patru propoziţii împănate cu tot felul de adaosuri sintactice! – mă împăunai, fără a pricepe nici eu prea bine ce spun, deoarece gramatica o rezolv după ureche, fiind cam golan în clasa a opta.

Primul text primit pentru editare suna astfel: Duşmanii-mi poartă pică, dar n-au valoarea mea. Aflat la început, mă gândii vreun ceas, apoi formulai: Neavând valoarea mea, duşmanii începură să nutrească sentimente de pizmă.

Clientul fu mulţumit, dar mă rugă să înlocuiesc pizmă cu invidie, deoarece primul cuvânt îi păru licenţios. Achită apoi taxa de treizeci de lei, nechitanţabilă şi, pe cale de consecinţă, neimpozabilă.

Curând, sosi un alt doritor de exprimări elevate, oferindu-mi textul brut: băsescu e jucător, da-i aproape de popor.  A mers ceva mai repede, şi editai astfel: Obişnuind să se joace cu focul, derbedeul băsescu a ales să facă o baie de mulţime. Acum ar regreta, poate, apropierea de popor, dacă n-ar fi tardiv.

.

Recomandări: Almanahe, Dana Pătrănoiu, Ela Roseni, Gabi123, Rokssana.