De Mărţişor

172 comentarii

În Dinar se lăsă tăcerea, cu toţii privind indignaţi la Caius care se scobea în nas.

– Oare, când se apropie 1 Martie, care-ar trebui să fie preocuparea unui blogger? – întrebă domnul plutonier-major Onici, când liniştea deveni apăsătoare.

Într-un târziu, Caius reacţionă:

– O să cumpăr mărţişoare la toate tipele din blogroll şi le trimit…

– Mda, bună idee! Şi, cu Poşta, le vor primi de 8 Martie… Mai bine, banii pe care-i ai de prisos îi bem, şi te învăţ eu cum să faci!

Caius înţelese aluzia, cerând încă un rând de coniac la toată lumea, apoi dezvoltă un gând doar parţial rostit:

– Sau să le pun, mai bine, un mesaj cu copy/paste la toate? Cu prilejul zilei de 1 Martie, vă ofer un gând bun şi vă urez…

– Bun, bun! – îl întrerupse domnul Onici. Ai fi potrivit să scrii discursuri pentru Congresul PD-L… Le dai un ping, să fie cu folos, şi intitulezi postarea Mărţişor. Faci şi trafic de la search, că va căuta puştimea, şi le faci şi fetelor un bine! Plus că pui o poză cu vreun pisoi. Toate-s topite după pisoi!

– Da’ pe alea cu blogspot nu le pun, că ele nu dau pinguri.

– Nu le vezi tu, că nu se afişează, dar sunt bune şi alea! Dai la tot blogrollul!

– Şi dacă n-o să-mi dea link înapoi?

– Atunci, la anul, salut mărţişor!

– Aşa da! – admise Caius, şi se apucă să-şi alcătuiască lista: Aby, Ada Rus, Adeline, Adi Verona, Adia, Adina Cristinela Ghinescu, Adina Huţanu, Alexandra Chiorean, Alice Drogoreanu, Alle Oancea, Amnesiacgirl, Ana Pauper, Ana Peride, Ana Usca, Ana Veronica, Anamaria Deleanu, Anca, Andi Bob, Andra Agachi, Corina, Antoaneta, Piperusha, Asaseya, Belle de Jour, Bianca Dan, Caramea, Bucharestish, Carmen, Cârtiţoiu, Alexandra, Cella, Chiarnucontează, Ciocolata cu Piper, Constandina, Corina Creţu, Crina Dunca, Cristal, Cristina Airinei, Daciana, Dama de te Pică, Delliana, Dielda, Dramoleta, Ela Roseni, Elena Agachi, Elisa, Evergreen, Fleurdulys, Gabi123, Gabi, Gabitzu, Gabriela Savitsky, Joujou, Geanina Lisandru, Gloria Cioloca, Ilana, Incasha, Ioana Dudulean, Isabelle, Iulia Diana Mihai, Jamilla, Joy, Khaliana, Klara Incze, Laddy A, Lady Allia, Lalyada, Laura Iancu, Gala, Leo, Lilick, Lisabeth, Madelin, Madi, Maminineta, Mana Ciutacu, Manole, Maria, Maria Barbu, Matilda, Melami, Metemorfoze, Michaela, Micile Mizerii, Mihaela Anghel, Mihaella, Mioara, Mirela Pete, Nicole, Iguana, Oana Stoica-Mujea, Oceania, Orianda, Pandora, Pete de culoare, Petra, Petronela, Poşeta cu Idei, Primadona, Pucca, Ralu, Rodica, Roxxxybel, Roxy, Sebra, Simona Ionescu, Stropi de Suflet, Tasha, Tatiana Tolici, Teo Rusu, Teodora, Tequilawinter, Teroare, Theodora, Theodora Marinescu, Uanadela, Ummma, Vaca Verde, Exergy, Zoe Petre.

Indicii anatomice – 27

4 comentarii

Desen de Gabriel Pacheco

XXVII

– A sunat colonelul Munteanu, zice să-l aşteptăm aici, căci are să ne spună o chestie… – spuse locotenentul Petrescu, mai mult către cei doi colegi din Poliţie, Onici şi Verestoy.

– Păi, îl aşteptăm, că stăm bine! – încuviinţă Onici. Taman putem să mai băgăm un rând de ceva şi o poveste. George…

După ce se încasă taxa de la ascultători şi comandarăm ţuică veche, pe lângă o brânză ţinută în butoiul cu untdelemn de măsline, începui un alt basm:

Albă ca Zăpada

Nu se mai ştie astăzi dacă Ama[1] şi-a spus singură Albă ca Zăpada ori a poreclit-o cineva astfel, dar este cert că, într-o măsură, istoria ei s-a asemănat cu cea a eroinei din basm. Adevărat, nu a fost gonită de vreo mamă vitregă, nici vânătorul oarecum milostiv nu apare în naraţiune, ci Ama şi-a impus o perioadă de recluziune într-o căsuţă din pădure, de unde nu a fost smulsă de vreun prinţ, plecând de bunăvoie când şi-a simţit împlinită misiunea.

Sunt opinii divergente atunci când se caută motivul pentru care Ama s-a retras din zbuciumul lumii. Unii susţin că era prea adeseori ţinta unor glume cu caracter etnic, alţii cred că angoasa i s-a tras din faptul că nu a absolvit Liceul C. D. Loga, ci unul anodin, iar alţii socotesc că pur şi simplu aşa i-a venit ei gust.

Cum la câte-o cabană se retrag destui, asemănarea crâmpeiului biografic al Amei cu basmul evocat în titlu ar fi părut oricui forţată, dacă noua Snegurocika (aşa-i zicea Vania, da’ tot Albă ca Zăpada înseamnă) n-ar fi nimerit într-o căsuţă locuită de şapte pitici. Aceştia se ocupau ziua cu mineritul, căci acţiunea se desfăşoară pe undeva prin Valea Jiului, iar seara se reîntorceau acasă, după o prealabilă oprire la birt. Deşi cei şapte nu erau întru totul pitici, dar nici cine ştie ce găligani, şi cu toate că purtau nume ca toţi oamenii, influenţa livrescă o făcu pe Ama să le găsească porecle noilor colocatari (căci se instală la ei fără multe întrebări), unele mai izbutite, altele purtând pecetea improvizaţiei, astfel că le zise: Oniricul, Ipohondrul, Acribistul, Tehnocratul, Infatigabilul, Dubitativul şi Evanescentul. Cei şapte o lăsară să-şi facă damblaua, neavând prea mare chef de dispute filologice, însă e drept că nici nu s-au prea ostenit să-şi înveţe noile etichete, astfel că erau, cel mai adesea, trataţi oarecum în grup.

Ca întotdeauna când apare o femeie, aceasta răvăşeşte vieţile celor cu care vine în contact, dar apar şi unele avantaje. Astfel, în căsuţa celor şapte dispăru mizeria de nedescris de odinioară, dar, în mod complementar, se insinuă şi un anume regulament, impus persuasiv, astfel că nu mai puteai chiar să-ţi faci de cap.

O primă regulă, absolut neplăcută, a fost aceea ca cei şapte să se spele la venirea de la lucru, de acest detaliu fiind condiţionată servirea mesei. Piticilor, ca să le spunem aşa, le convenea să se spele cam cât ne convine şi nouă, dar se jertfeau, pentru că-i mai bine să haleşti fripturi savante decât clisă cu ceapă… Apoi, cu toţii ştim că, până ce vrăjim o tipă, mai facem şi noi pe igienicii. Pornind de la aceeaşi logică, cei şapte nu ţineau să-şi arate grobianismul în mod plenar, iluzionându-se că… pricepeţi dumneavoastră!

Într-o seară, pe când speranţele piticilor erau mai accentuate, din pricina unui nou sortiment de vinars aromatizat cu dracu’ ştie ce, Snegurocika avu o idee în totală contradicţie cu imboldurile lor. După cină, le spuse:

– Am o surpriză pentru voi! Vă voi da, fiecăruia, câte o carte…

– Şi ce naiba să facem cu ele? – întrebă Dubitativul.

– Să le citiţi şi, apoi, să faceţi schimb de cărţi…

O tăcere gravă se lăsă în odaie, iar atitudinea micilor mineri contrasta vădit cu mina veselă a Albinoasei (cum era numită eroina în timpul ieşirilor la cârciumă). Infatigabilul izbucni primul:

– Băga-mi-aş…

Dar, o palmă peste ceafă primită de la Tehnocrat îl împiedică de-a-şi finaliza ideea.

Oniricul susţinu că, în ce-l priveşte, a mai încercat să citească, adormind de fiecare dată aproape instantaneu. Albă ca Zăpada îl încurajă:

– Acum eşti mai matur şi, în plus, te voi stropi eu cu apă rece de câte ori va fi necesar.

Evanescentul spuse că trebuie să meargă până la closet, dar, noua stăpână a casei având o presimţire, nu-l lăsă nesupravegheat, astfel că acela nu obţinu decât o mică amânare.

– Putem sări peste descrieri? – căută Acribistul să mai salveze ce se putea.

– Citiţi tot! – zise cu cruzime Snegurocika. Descrierile sunt, de multe ori, cele mai interesante părţi dintr-o carte.

– Eu nu prea mă simt bine… – riscă Ipohondrul.

– Atunci, tu vei primi o doctorie înainte să te apuci de citit… – rezolvă Ama şi această nouă problemă ivită.

Nemaiexistând obiecţii, cei şapte se apucară de lectură, fiind dificil de apreciat, după mimicile feţelor lor, ce stări lăuntrice îi încercară în vreme ce sufletele li se înnobilau.

Cu timpul, sumedenie de cărţi trecu prin mâinile piticilor şi apărură o serie de recenzii, publicate parţial pe un blog. Dar, cum se întâmplă uneori, acţiunea avu şi efecte nescontate în faza incipientă: Piticii îşi formară propriile gusturi literare, începură s-o contrazică pe Ama tot mai des, ba chiar să-i conteste autoritatea. Primind Dubitativul o carte de Rushdie, acesta-şi exprimă dorinţa de a citi Cartea de dragoste a Gabrielei Savitsky.

Albă ca Zăpada deveni, brusc, roşie ca Tomata şi începu un şir de imprecaţii:

– Care Gabriela Savitsky? Nu ştiu nici o Gabriela Savitsky! Numai tâmpenii aveţi în cap!… Eu am încercat să fac oameni din voi! De la cârciuma aia a voastră vă vin toate ideile astea! Cu ce beţivan v-aţi mai înhăitat?…

Ama spuse mai multe, însă n-am dori să obosim cititorul. După o criză asemănătoare cu cea a Alisei Frendlih din filmul Stalker, îşi strânse catrafusele şi decise să revină în lume, la fel de imprevizibil ca şi atunci când hotărî s-o părăsească. Curând, piticii îşi reluară vechile apucături, mania lecturilor căzând în desuetudine.

Ajunsă în Timişoara, Ama îşi procură de la talcioc o oglindă de o construcţie aparte, pe care-o întreba uneori:

– Oglindă, oglinjoară,

Care-i cea mai naşpa poetă din ţară?

Oglinda răspundea, funcţie de dispoziţie, cam aşa:

– E dificil să mă pronunţ, aici intervine şi gustul personal al fiecăruia…

– Care eu nu le înţeleg pe femeile astea închipuite, care se crede nu ştiu ce şi vrea ele să pice toţi înaintea lor! – filosofă Marieta asupra naraţiunii.

– Normal că nu le înţelegi! – conchise şefa sa.


[1] Anamaria Petniţan, bloggeriţă din Timişoara.

Ei au înţeles

97 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

Nimic nu putea fi mai potrivit, la sfârşit de februarie, decât să premiem bloggerii care, în perioada 27 ianuarie – 27 februarie a. c., au înţeles că, la fel precum o iubire moare de n-o hrăneşti cu sărutări, un blog se sufocă dacă nu este periodic ping-uit. Ni s-ar putea reproşa că avem carenţe în acest clasament, deoarece nu am inclus şi pe cei care au link-uit de pe blogspot. Dar, acele link-uri nu devin ping-uri, astfel că sunt mai greu de contabilizat şi, în definitiv, nu suntem noi responsabili pentru că unii se încăpăţânează să folosească platforme vetuste! Lipsesc şi aceia care, precum Maminineta, nu se asigură că au bifat tot ce trebuie înainte de a da publicare. În sfârşit, mai lipsesc şi aceia care dau link pe pagina principală [https://ivanuska.wordpress.com/] şi nu pe un articol (o postare) [https://ivanuska.wordpress.com/2010/02/26/studiu-exhaustiv-despre-femei/]

Nădăjduim ca pilda celor nominalizaţi astăzi să nu rămână fără ecou, stârnind adânci mustrări de conştiinţă precum şi decizia de a linkui pe viitor mai mult, mai repede, mai bine!

Anunţăm că Premiul I este de 50.000 Euro, Premiul al II-lea de 30.000 Euro, Premiul al III-lea constă într-un set complet al cărţilor mele publicate, iar Menţiunea, într-o bere belgiană.

Premiul I: Cristian Lisandru – 16

Premiul II: Gabriela Savitsky – 14

Premiul III: Lady A – 8

Noaptea Iguanei – 8

Menţiune: Paul G. Sandu – 6

Au mai punctat, fiind loc de mai bine:

Sebra – 3

Băiatul Ciudat – 3

DSN – 3

Mika – 3

Mirela Pete – 3

Nea Costache – 3

Cella – 2

Dan Pătraşcu – 2

Daurel – 2

Elisa – 2

Flavius Obeadă – 2

Geanina Lisandru – 2

Manole – 2

Oana Stoica – 2

Petra – 2

Răzvan Şerbu – 2

Theodora Marinescu – 2

Ada Rus – 1

Anamaria Deleanu – 1

Anavero – 1

Caius – 1

Caramea – 1

Cel Mare – 1

Chat Noir – 1

Dionis – 1

Dispecer Blogosferă – 1

Dramoleta – 1

Dumitru Agachi – 1

Elena Agachi – 1

Gabi123 – 1

Madi – 1

Melami – 1

Neliniştitu’ – 1

Raulito – 1

Sfântu’ Simon – 1

Simion Cristian – 1

Teo Negură – 1

Urban – 1

Indicii anatomice – 26

27 comentarii

Desen de Gabriel Pacheco

XXVI

Cum băuturile continuau să sosească, fără a zăbovi excesiv pe mese ori în carafe, socotii potrivit să continui seria basmelor cu personaje absente, pentru a evita ironiile deplasate şi inerentele certuri:

Cenuşăreasa

Socotesc povestea Cenuşăresei ca fiind îndeobşte cunoscută, astfel că nu voi mai plictisi cu redundanţe. Foarte pe scurt, în basm se arată cât de bine te poţi simţi când ai pe cine persecuta, dar şi aceea că, uneori, lucrurile pot scăpa de sub control şi lua o întorsătură nasoală…

Dar, dacă oarecând, până să se precipite evenimentele, a mai fost, totuşi, puţin amuzament, sunt şi persoane care, prin construcţia lor, fac aproape imposibilă orice jubilare în ceea ce le priveşte. Astfel sunt vărsătorii de februarie pe care, măcar că ai vrea să-i persecuţi, îţi cam lipsesc mijloacele practice prin care să realizezi acest nobil deziderat.
Între vărsătorii de februarie cei mai cunoscuţi se numără (nu, nu Gică Hagi!) Rebecca[1]. Aceasta şi-a torturat, prin firea sa liberă şi limba cel puţin ascuţită, dacă nu chiar spurcată, încă din copilărie bunica, mama şi sora. Când într-o familie sunt toţi componenţii cât de cât normali, recalcitrantrul este sancţionat fiind repartizat la feluritele corvezi casnice, până-i vine mintea la loc. Cu vărsătorii de februarie, însă, chestiunea e mai dificilă deoarece, fără să le-o ceri, se apucă să gătească, să dezinfecteze, să măture ori să aspire, să lustruiască, să brodeze, să facă cumpărături şi multe, multe altele… Când zici că or fi ostenit, o iau de la-nceput, iar în răstimpuri te mai gratulează cu câte-o vorbă. Nu-ţi mai rămâne decât să-i suporţi aşa cum sunt şi, din când în când, să mai zici şi tu, mai mult ca să te autoamăgeşti, câte ceva:

– Da’, mai taci odată din gură!

Ori:

– Bine că le ştii tu pe toate!…

Şi alte stereotipuri din astea care, oricum, nu rezolvă fondul problemei.

Ajunşi adulţi, vărsătorii de februarie, asemeni multor semeni aparţinând şi altor zodii, încearcă să socializeze sau, ca să nu deformăm realitatea, ies în lume.
După acest şablon, a ajuns şi Rebecca la o petrecere la care un voinic se băgă imediat în seamă, recomandându-se:

– Domniţă, permiteţi să mă prezint. Amorăriţei. Flavius Amorăriţei. Numele meu vine de la Amor…

– Vine de la dracu’! – punctă Rebecca. Vine de acolo că o morăriţă a tras cândva un bastard… În fine, nu cred c-o fi fost chiar mă-ta…

Cavalerul înghiţi în sec şi se gândi să schimbe subiectul:

– Nu ieşim puţin afară? Aici, iată, e şi fum, plus muzica asta… E ceva tâmpit să ţopăi pe astfel de muzică!

Rebecca simţi că i se face milă, astfel că replică:

– Dintre două tâmpenii posibile, îmi pare mai raţional să ţopăi…

Flăcăul, după două rateuri, decise să treacă la terapia de şoc:

– Sunteţi foarte, foarte frumoasă!…

– Mulţumesc. Păcat că nu-ţi pot răspunde cu acelaşi compliment… – răspunse vărsătoarea, privind rece în odaie, după vreun cunoscut rătăcit.

– Dar, frumuseţea-i trecătoare… – continuă individul meditaţiile.

– Asta ai constatat-o pe mă-ta, ori pe doamna? – întrebă noua Cenuşăreasă oarecum mecanic, căci nu părea dornică de a primi un răspuns.

– Totuşi – insistă nărodul -, constat la dumneavoastră anumite lacune comportamentale şi logice…

– Logic că le constaţi, nu eşti primul… – spuse ea, privind la ceas, după care continuă: E miezul nopţii, trebuie să plec.

Şi, în parfumul nopţii de primăvară, Rebecca porni către casă, ca să ceruiască parchetul şi să mai pună-n rânduială una-alta…

Profitând de scurta absenţă a noii Cenuşărese (numită astfel în mod oarecum impropriu), bunica, mama şi sora se mai uşurau, imaginând o lume mai bună:

– Ei, dacă lumea ar fi un blog, am mai avea ce să-i facem şi ăsteia. Pe blog, totuşi, mai poţi să banezi, mai scoţi din blogroll, mai tragi o vorbă de dulce… Da’ aşa?…

Oftând, concluzionară:

– Ce să-i faci? N-ai ce-i face…

Imitând vorbirea subalternei, Crina găsi o posibilă aplicaţie basmului, adresându-se Marietei:

– Care dacă ai fi şi tu Vărsătoare de Februarie poate te-ai achita mai conştiincios de sarcini…

„Care să mă pupi undeva, cotoroanţo!” – gândi femeia de serviciu.

– Aaa! Gândeşti necuviinţe? 5%… – conchise directoarea.


[1] Rebecca Mohl, bloggeriţă din Timişoara.

Studiu exhaustiv despre femei

146 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu


Cum, de curând, cititoarele – ori cel puţin vizitatoarele – blogului şi-au expus opiniile despre bărbaţi, este rândul domnilor să participe la un studiu exhaustiv asupra femeilor, exprimându-şi dorinţele, aşteptările, visele ori angoasele. Iată răspunsurile primite:

Achilianu – Să mă facă să mă amuz teribil, asta aştept de la ele.

Adrian Bărbat – Sunt bărbat şi nu pot spune tot ce-mi trece-acum prin minte! Tocmai vin de la ski…

Adrian Voicu – Le apreciez pe acelea care-s ca nişte chestii galbene, da’ tare bune.

Al2lea – Dacă spun ce gândesc, zbor şi din casă şi din blogosferă! Am mai mâncat eu la cantină trei luni, în 1992…

Albenegre – Punctualitatea-i esenţială! Dacă spune că vine la o oră, atunci să sosească la fix!

Alexandru Marin -Ca să conteze, o femeie trebuie să fi absolvit cel puţin şcoala de iarnă Octavian Paler.

Alin Farcaş – Mă mulţumesc cu puţin, o urare de Dragobete îmi este îndeajuns.

Alistar – Să se rotească precum balerinele, în ambele sensuri.

Atitudini – Concep femeia ca pe un fragment de irealitate.

Black Angel – Să fie precum un înger luminos şi să vieze în linişte.

Dan Chichernea – Să nu judece pe cei care râvnesc linkuri şi să participe la orice concursuri, nominalizări, lepşe, link exchange-uri… Nu pretind să aibă cine ştie ce poziţie în ZeList!

Blogolumea – Hotărâtoare este glezna! Celelalte-s detalii…

Boghi – Să fie precum un cod galben de joacă. Într-un cuvânt, ludică.

Băiatul Ciudat – Am doar şaptesprezece ani, nu răspund la astfel de întrebări!

Caius – Nu ştiu/nu răspund.

Cinabru – Să tragă din pipă ca Eliade, ca Noica, ca băieţii de la Trafalgar

Conea – Ei, dacă ar fi!… [răspuns abscons]

Cristian – Să aibă un al şaselea simţ, deşi n-aş putea să-l definesc…

Cristian Lisandru – Eu sunt un clovn, ce-aş putea răspunde?…

Curtescu – Când vorbim despre femei, daţi-mi, vă rog, o batistă!

Călin Hera – Să fie câştigătoarea unui concurs de poveşti!

Călătorul – Femeia trebuie să conştientizeze că dragostea trece prin stomac!

Dan Brad – Să fie ca apariţia unui bol cu fructe pe o plajă…

Dan Pătraşcu – Să aibă cunoştinţe despre Stat cel puţin la nivelul lui Edith Stein.

Daurel – Ah, prea repede s-a adeverit ce-am presupus despre ele!

Diferitu – Să stea-n banca lor, nu să alcătuiască teste pentru bărbaţi!

Dionis – La modul general mi-e greu să vorbesc, acum sunt acaparat de-o solomonară…

Geotax – Pe scurt, ce semeni, aia culegi!

Dreacu – Sunt şofer, ce crezi că aş putea spune?…

Dumitru Agachi – Să însumeze gânduri, ceasuri, statui…

Eftimie – Mă aştept să-mi acorde reduceri de 50% la manglă [?!].

Lord D’If A bovi maiori discat arare minor [sic!]

Flavius Obeadă – Legătura cu ea să fie o întâmplare neîntâmplătoare, să cunoască blogosfera şi să avem prieteni comuni.

Gabriel Ursan – Să aibă un Renault Megane. Şi-o leafă nesimţită…

Geeo – Să accepte viaţa la sat!

George Şerban – Mi-e greu să mă concentrez, printre gonflabile, asupra subiectului propus!

George Valah – Văd femeia precum energia electrică într-o casă.

Gigel – Să fie ca un Valentine’s Blogmeet.

Ion Dascălu – O femeie trebuie să te facă să uiţi că-i ger afară sau ce e!

Ionuţu – Femeia ar trebui să fie o tribună a exprimării libere.

Kidu – Despre femei? Azi nu!

Măce Job-ul ei să fie food-ul meu!

Marcus – Să nu fie băsescianistă sau băşinistă!

Marius Ola – Nu pot răspunde, fac o leapşă cu Udrea…

Mercu – Să-mi alunge plictiseala, atunci când îmi vine…

Mihnea Chirilă – Să cunoască Înger, îngeraşul meu şi alte rugăciuni creştin-ortodoxe.

Mikael Eon Este mulţumitor dacă e precum vecina noastră ce tocmai iese la fereastră…

Mirko – Am o poză edificatoare în acest sens. Urmaţi linkul…

Narcis – Da! [opinie rămasă neclară, deşi răspicat afirmativă]

Nea Costache – Femeia trebuie să fie proaspătă precum o nouă apariţie editorială.

Nicu – Femeia e un joc celest.

Nuclearrr – Să fie ca o zi de Dragobetty, sau cum se zice la romaneşte…

Octav Pelin Have you ever really love a women?

Otto Pop – Despre femei? Vreau să-mi fac o echipă!

Ovidiu It’s complicated!…

Pan – Să citească Pelerinul rus, apoi să mi-l rezume.

Paul G. Sandu – O femeie trebuie, în primul rând, să disipeze orice melancolie culinară…

Paul Gabor – Sunt mereu ludic cu prejudecăţile voastre, cu visele şi cu îngenuncheatul în faţa doamnelor!…

Pitikul Jenikă – Să nu neglijeze preludiul de joi!

Rebusache – Să aibă puncte de vedere ferme!

Richie – Dintre femei, le aleg pe cele mai bune, chiar dacă, conform unei tradiţii, la sfârşit fug cu blonda…

Rusu Gigi – Auzind subiectul propus am rămas suspendat!

Cicălete – Ce să aştept de la femei? Doar să vină, că-i criză mare în turismul braşovean!

Răzvan Şerbu – Sunt mulţumit dacă nu fuge cu Baiazid…

Sfântu’ Simon – Râvnesc femeia pudibondă, însă nu pudică. Şi să nu-mi vină cu liste!

Simion Cristian – Să spună măcar joia câte-un banc!

Son of the Earth – Văd femeia ca pe un moment de acalmie…

Andrei Pavel – Să fie precum o constelaţie, asemenea unei poezii în weekend…

Student pe role – Să aibă atracţie către omul frumos. Din smerenie, n-aş spune mai multe…

Să ne citim – Sunt încă în pat, vorbim după…

Darius Filip – Să fiu iubit!

Paul – Cisnădie – Cel puţin miercurea să fie fără cuvinte!

Teo Negură – Să nu-mi inspire stări de coitus interruptus.

Urban – Să fie-n top ZeList, altfel nu există!

Vladimir Ionaş – Să posede un Audi. Sau un BMW. Şi să aibă carnet…

Zamfir Pop – Să nu facă niciun comentariu la replica comentariului!

Indicii anatomice – 25

33 comentarii

Desen de Gabriel Pacheco

XXV

Poate şi din pricina băuturilor consumate, următorul basm stârni cele mai multe obiecţii:

– De ce să spui povestea cu Tomata? Aia nu ne are pe niciunu-n blogroll!

– Ei, asta e… – făcui. Oamenii nu-s perfecţi. Alta nu-mi vine acum…

Cum tocmai sosiră platourile cu sushi, fructe de mare şi tot felul de alge, însoţite de vin alb şi sec, toţi se arătară dornici să asculte basmul, animozităţile pierind:

Scufiţa Roşie

După obiceiul fetelor care poartă scufiţă, Tomata cu scufiţă[1] porni, într-o amiază de vară, prin pădure, ducând pe braţ coşuleţul necesar oricărei tinere purtătoare de scufiţă care se respectă. Pădurea, ca orice pădure… Presupun că nimeni nu şi-ar dori aici o descriere plictisitoare (măcar că aş putea, prin procedeul copy/paste, să bag din Sadoveanu un pasaj gata scris), când toată lumea aşteaptă dialogurile.

Mergând astfel Tomata prin pădurea deasă, fiind lipsită de importanţă conjunctura în care a ajuns acolo, se întâlni, conform unei logici intrinseci, cu Lupul. Acesta avea o mină obosită, dar, apariţia unui chip nou păru să-l binedispună într-o oarecare măsură… Nu ne vom mira, aşadar, dacă el fu acela care deschise conversaţia, vădind o relativă bună-creştere:

– Bun venit, Scufiţă roşie!

Adevărul este acela că scufiţa Tomatei nu era roşie, ba chiar şi ea roşeşte arareori, însă numele său, deşi nerostit, ca şi prezenţa scufiţei, indiferent de coloratura sa, induseră la modul subliminal în mintea Lupului curioase asocieri de idei.

– Nu-s Scufiţa roşie, sunt Tomata cu scufiţă!… – răspunse Tomata, nu tocmai amabil.

– Mi-am permis să vă numesc astfel – socoti Lupul a fi nimerit să-i câştige interlocutoarei bunăvoinţa – inspirat de lumina difuză a acestei după-amieze de basm…

– E fenomenul de refracţie a luminii, datorat frunzişului, des în acest anotimp… – aduse Tomata unele precizări de ordin ştiinţific, atrasă foarte puţin de lumea basmului.

Codindu-se oarecum, Lupul înţelese că tentativele sale de a poetiza discuţia au sorţi de izbândă minimali. Mută dialogul, în consecinţă, pe un tărâm mai concret:

– Vă duceţi la bunicuţa dumneavostră?

Tomata făcu în mod reflex o cută deasupra nasului:

– Ce dracu’ să caute bunică-mea în pădure?

Lupul, tot mai încolţit, riscă totuşi:

– V-am văzut cu coşuleţul şi mă gândeam că… Aveţi merinde-n coşuleţ, nu-i aşa?…

– Normal, ceva haleală! – răspunse tânăra, menţinând un timbru metalic.

– Îmi daţi şi mie o muşcă’?…

– Auzi! Du-te, bă, să speli parbrize!… Vrei să rabd eu de foame pentru toate lighioanele?…

Categoric, nimic nu avea să se lege din toate aceste tatonări! În pragul disperării, Lupul îşi încercă ultima şansă:

– V-aş invita să bem câte-o vodka… La Birtuţul din pădure… Nu-i departe…

Brusc, Tomata se însenină, însă nu într-un mod exagerat:

– E cu suc de roşii?

– Nu, nu cred! – replică Lupul, posomorât. Pe aici vin mai mult pălmaşi, nu ţin ăştia nu ştiu ce rafinamente…

– Şi-ai vrea să mă vezi pe mine în birt de pălmaşi? – se răsti Tomata, adăugând şi-o vorbă care nu se auzi foarte clar, după care-şi văzu de drum.

– Nu vrei să-ţi spun un banc? – aproape urlă Lupul, dar rezulta din ton că era pe punctul de-a-şi accepta înfrângerea.

– Nu, că oricum nu mă prind… – sosi răspunsul.

Lupul rămase singur şi-şi căină soarta:

– Bine, o să halesc iarăşi vreun hodorog de iepure! Futu-i…

– Te-am auzit! – răsună glasul Tomatei din inima codrului.

Evident, pentru Lup a fost o zi proastă. Mai aşteptă o vreme şi, convins că nu-l mai poate auzi nimeni, rosti, asemenea oricăruia dintre noi aflat în posturi similare, unul dintre poemele sale preferate (măcar că nu era tocmai de sezon, ci hibernal):

Eu, lupul de stepă, umblu întruna,

Lumea zace sub neaua uşoară,

Din mesteacăn se-nalţă corbii şi luna,

Dar nicăieri vreun iepure, ori căprioară!

De căprioare sunt îndrăgostit!

Măcar una de mi-ar apare!

S-o prind cu dinţii, s-o iau în gheare, –

Nimic nu-i pe lume mai de dorit.

Din toată inima aş iubi-o nebun,

I-aş muşca pulpele gingaşe cu frenezie,

I-aş sorbi sângele de-un roşu-brun,

Ca să pot urla apoi singur în noaptea târzie.

Dar, chiar şi-un iepure m-ar mulţumi,

Noaptea carnea lui caldă dulce-amiroase –

Ori poate că mi-e dat a mă despărţi

De singurele lucruri, din viaţă, frumoase?

Acum părul cozii mi-e nins,

Şi nu prea mai văd limpede-n zare;

De ani de zile scumpa mea soaţă s-a stins,

Iar eu umblu şi vânez căprioare,

Umblu şi visez neîncetat,

Ascult vântul de iarnă cum suflă turbat;

Mi-aş astâmpăra cu zăpadă aprinsul răsuflet,

Mi-aş vinde diavolului bietul meu suflet[2].

– Frumoasă poezie! – observă o doamnă din public. Şi eu scriu versuri. Doriţi să vă recit?

– Nu! – răspunserăm toţi, la unison.

Tot acum, se petrecu un mic incident. Caius îi strecură domnului Onici un bileţel găsit la closet. Plutonierul îl lectură discret: Eu l-am ucis pe Horaţiu Vidal. Stelian Munteanu. După un timp, întrebă cu aer absent:

– Nu este vreun scriitor Stelian Munteanu?

Romanciera Oana pufni a râde, apoi preciză:

– Stelian Munteanu este principalul personaj din romanele lui Bogdan şi, în plus, pseudonimul lui. Este un fel de alter ego

– Aha… Interesant! Un fel de schizofrenie… Adică, pot fi Bogdan Hrib, dar pot fi şi Stelian Munteanu, după cum victima poate fi Andrei Ababei, dar ar putea să fie şi Horaţiu Vidal…

– Adică, cum?… – întrebă scriitorul, pălind.

– Ei, făceam şi eu un exerciţiu literar! Poate, cândva, mă voi apuca de scris…


[1] Tomata cu Scufiţă, pseudonimul bloggeriţei timişorene Andreea Elena Ursu.

[2] Hermann Hesse, Lup de stepă, traducere de Ştefan Augustin Doinaş.

Primăvara (Compunere)

93 comentarii

A venit Primăvara. Pământul a îmbrăcat veşmânt verde, presărat pe-alocuri cu flori policrome. Păsările au început să revină din ţările calde, în special din Africa, unde-i cel mai cald. Primăria a început să monteze capace pe roţile maşinilor parcate neregulamentar şi să închidă bodegile insalubre. Tata e nervos. Zice că mai votează dracu cu ei. Mama spune că bine le face. Tata-i zice că-i o proastă. Eu îl întreb dacă-mi dă bani pentru fondul clasei. Tata a zis ceva foarte urât despre fondul clasei. În parcuri, gâzele şi-au reînceput zburdălniciile. Mama zice că acuşi o să apară iar ţânţarii. Ar trebui să reparăm plasa, căci a rupt-o pisica şi intră ţânţari. Eu iubesc primăvara pentru că avem cheltuieli mai mici la întreţinere şi apar urzicile!

Amănunte despre pisică la Maminineta.

Indicii anatomice – 24

22 comentarii

Desen de Gabriel Pacheco

XXIV

Sosise din nou vremea să cerem platouri cu cărnuri, bere nefiltrată şi votcă ieftină pentru George. Cât despre Caius şi Marieta, urma să vedem în prealabil cum s-au achitat de datorie.

– Să mai spunem ceva poveşti! – propuse Crina.

Preluând ideea din zbor, începui un nou basm:

Şeherezada

Fiind mai în etate, el avea calviţie frontală, tupeu multidirecţional, plus alte câteva însuşiri şi atribute. Părăsit de prieteni şi de consilieri, personajul căută un remediu împotriva singurătăţii, dedicându-se bloggeritului, spre disperarea puţinilor fideli rămaşi în preajmă-i.

– Pierde atâtea ceasuri pe comp – şuşoteau apropiaţii -, în loc să se preocupe de atribuţiunile care-i revin în mod firesc: să îmbârlige, să mai condamne ceva, să mai dea câte-o muie…

– L-a subjugat tehnologia… – ofta câte unul, neputincios.

Serviciile abilitate căutau să-l scoată din această stare de nefiresc entuziasm faţă de internet, dublată de-o vădită apatie în raport cu orice altceva. Degeaba-i sugerau să frunzărească dosare, să audieze convorbiri telefonice ori să privească instantanee abil surprinse. Singura modalitate rămase aceea ca, în loc să i le înmâneze direct, să le posteze pe internet…

Stratagema Serviciilor ar fi putut părea abilă, dar, personajul despre care vorbim era captivat doar de un bine determinat segment al bloggerelii, urmărind în mod predilect o anume autoare de al cărei condei era fascinat. Cum o porecli Şeherazada[1], îi vom spune şi personajului nostru Şahriar, cu toate că acesta este doar un pseudonim (nume de cod).

Dacă oarecând băile de mulţime erau o dulce savoare pentru Şahriar, acum ajunse să le urască, deoarece îl ţineau departe de Şeherazada sa. Totuşi, nu putea să le evite cu desăvârşire, acestea intrând în protocol. Întors de la astfel de cazne, bombănea:

– Tu-i în gură de figuranţi! Barem dacă s-ar mai spăla… Ce dracu’, nu găsiţi şi voi aplaudaci mai igienici?…

– Ăştia sunt… – murmura câte unul din suită. Şi pe ăştia abia-i mai adunăm…

– Mă rog… Să lăsăm asta… A mai postat ceva? – întrebă pe o secretară, chipul înseninându-i-se brusc.

Femeia avea sarcina ca, pe timpul cât şeful ei lipseşte de la computer, să monitorizeze blogul Şeherazadei, prezentând un scurt rezumat.

– Are două posturi noi, primul cu şaisprezece comentarii, al doilea doar cu patru, da-i pus de curând…

– Azi mă înjură?

– Puţin, în primul post, dar, mai mult aluziv…

– Lasă-mă să văd! – rosti Şahriar emoţionat şi aşezându-se în locul secretarei.

În timp ce i se aducea un pahar cu oarece tărie, îmbloggeritul deja făcu o lectură sumară:

– Hă, hă, hă, ce i-o trage Neinfectatu’[2]! Hai, să văd şi ce zice tipa de mine…

Dacă, oarecând, legendarul Şahriar renunţă să mai ucidă tinerele fete, vrăjit fiind de poveştile Şeherazadei, acest Şahriar contemporan, momit de condeiul inegalabil al noii Şeherazade, dacă nu se opri cu totul din prostii, le diminuă în mare măsură, fiind mai toată vremea ocupat…

– Eu m-am pozat cu domnul preşedinte! – mărturisi Chinezu. Mi-am zis ca, indiferent de context, prin comparaţie să mă pot simţi om…

– Aşa, da! – admise domnul Onici.

– Eu am un vecin care l-a votat! – completă Al2lea. Evident, l-am dat la spam, l-am scos din blogroll şi nici nu-l mai salut!…

Caius şi Marieta reveniră de la closet, garantând că totul este lună.

– Dar, de ce eşti desfăcut la pantaloni? – glumi Darius, iar cei doi roşiră, consolându-se apoi cu langoşi şi bere trezită.

Oricărui ochi avizat îi era, oricum, evident că între cei doi se închegase ceva.


[1] Gabriela Savitsky, scriitoare din Reşiţa, autoare a trei volume de poezie.

[2] Neinfectat de comunism, blogger din Olanda, obsedat de câteva personaje din spectrul politic.

Despre bărbaţi

172 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

Ştiut fiind că traficul se realizează cu postări uşor frivole, nu cu exegeze ori literatură elaborată, am lansat întrebarea: Ce aşteptări aveţi de la un bărbat? Cu puţine excepţii, cititoarele blogului au avut amabilitatea să răspundă:

Zoe Petre – Să citească Dilema veche, Observatorul cultural şi să nu-şi sugă dinţii la filarmonică.

Vaca Verde – Când îl trimiţi să facă ceva, să acţioneze, nu să stea ca vaca!

Ummma – Să nu fie beţiv! La necaz, e de-ajuns un Santal.

Uanadela – Când întârzie, să expună pe dată, în mod amănunţit, desfăşurătorul ultimelor două săptămâni.

Theodora Marinescu – Să fie pesedist şi linguşitor doar cu cei aleşi în mod democratic în funcţii de conducere.

Theodora Roxana – Să frecventeze biserica Stavropoleos şi să fi citit integrala Comentariilor lui Ioan Usca.

Teodora – Să nu cheltuie pe gablonţuri, că le am destul pe-ale mele!

Tatiana Tolici – Să simtă româneşte şi să nu voteze cu Voronin.

Stropi de Suflet – Să-i placă să îngrijească găinile, curcile, gâştele, raţele şi – evident! – pisicile.

Alexandra Chiorean – Cred că bărbaţii-s buni doar aşa… printre altele!

Simona Ionescu – Să fie capabil să facă rost de subiecte fierbinţi, că după aia le redactez eu. Şi să se spele!

Sebra – Să nu amestece cele ale blogului cu viaţa personală şi să se îmbrace cu ceva violet.

Roxy – Bărbatul trebuie să aibă un număr rezonabil de ciudăţenii, iar ca blogger să posteze consistent, nu doar lepşe! Cei fără blog, evident, nu se pot numi bărbaţi!

Roxxxybel – Cînd pleacă în oraş, să nu se tăvălească te miri unde şi cu cine!

Ana Peride – Ah! [pasaj cenzurat]

Amnesiacgirl – Să aibă o memorie bună şi să nu umble noaptea prin oraş.

Aby – Să ştie că nu atât mărimea postării contează, cât numărul de linkuri primite.

Adina Huţanu – Să posteze compuneri frumoase, pentru a avea un page rank pe măsură.

Alle – Să-mi facă cât mai multe dedicaţii, cu linkul aferent!

Ana Pauper – Să fie Vărsător şi să nu se dea la balerine!

Chiarnucontează – Chiar nu contează bărbaţii! Cel mult, ar putea să tacă, măcar temporar…

Carmen – Un bărbat adevărat este capabil să bea cocteil după cocteil fără să devină trivial şi să urineze pe el!

Cârtiţoiu – Să ştie când să facă un pic de pauză!

Bucarestish – Să aibă domiciliul în Bucureşti şi să nu urmărească OTV.

Cel Mare – Să fie ortodox practicant, solid catehizat, şi să nu-mi vină cu John Lennon că-i trag în cap cu el!

Ciocolata cu Piper – Să pună şi el mâna să gătească, că nu-s proasta lui!

Iguana – Măcar de ziua nopţii Iguanei să se poarte drăguţ! Şi să nu fie agramat…

Madelin – Să fie capabil de proiecţii şi să-mi aducă nasturi.

Leo – Să-l pipăi şi să urlu: Este!

Antoaneta – Să găsească echilibrul între siguranţă şi libertate.

Gabriela Savitsky – Să mă surprindă în mod plăcut în fiecare luni! Şi marţi… Şi miercuri… Adică, miercuri nu! sau, totuşi… Şi joi. Şi să pună un plic şi jumătate de zahăr în cafea. Sau, mai bine, două plicuri!…

Joujou – Să fie la curent cu moda, să afle mereu ce se poartă. Şi să aibă revolver şi baston paralizant, însă nu pentru mine!

Evergreen – Să mă trateze cu flori roşii – sau policromatice – şi vin alb sec. În plus, să fie mereu verde, că altfel îl schimb!

Elisa – Evident, să-i placă grădinăritul! Şi să ude zilnic florile…

Crina Dunca – Să fie un blogger activ, postându-mi şi mie câte ceva, că n-am vreme!

Ada Rus – Să nu gonească perpetuu ca un turbat, că n-o să afle el care-i sensul vieţii!

Adeline – Să fie lacto-vegetarian, ecologist, frumos, deştept, sincer şi extrem de bogat.

Delliana – Să se spele măcar minimal, cât să nu prindă izuri.

Asaseya – Dacă şi-a făcut blog, să se ţină de el! În plus [aici, autoarea adaugă lungimi obositoare].

Belle de Jour – Să deschidă zilnic fereastra, să prepare cafeaua şi să păstreze liniştea! Din când în când, poate să-mi paseze câte-o leapşă.

Andi Bob – Să ştie că blogul e treabă serioasă, nu-l poţi trata doar aşa… de florile mărului!

Anca – Bărbatul ideal, când mănâncă seminţe pe tren, nu scuipă cojile în tot compartimentul şi nu pune manelele la un volum exagerat! De dorit să-şi îngrijească manichiura cu briceguţul, nu cu lama de barbierit.

Anamaria Deleanu – Să spună: iubesc! iubesc!! iubesc!!!

Piperusha – Să ştie totul despre ardei: când se numără, câte soiuri sunt etc.

Lilick – Să fie liberal şi să-şi pună banner cu link la No băsescu Day.

Ioana Dudulean – Să asculte doar manele autentice, nu din cele impure, mixate cu alte genuri de gust îndoielnic!

Andra Agachi – Să nu se teamă să fie om şi să se manifeste ca atare, că tot acolo ajunge!

Corina Creţu – Bărbatul politic – deoarece la el ne referim – va fi permanent pregătit sufleteşte să ia un nou start.

Dielda Dinu – Să nu se dea deştept, frumos şi talentat, că la mine nu ţin vrăjeli din astea!

Rodica – Să-i fie clar că unu şi cu unu fac doi!

Pucca – Să facă link exchange.

Adia – Să nu se dea la Elena, că-l sparg!

Adina Cristinela Ghinescu – Să fi apărut cel puţin în două antologii de poezie, străduindu-se să-şi scoată şi volum!

Cella – Am pretenţii minimale, suficient dacă descrie spirale ca un sfârşit de neînceput şi început de nesfârşit.

Fleurdulys – Să nu-i pese de părerea blogosferei şi să se îmbogăţească, indiferent de mijloace!

Oana Stoica-Mujea – Mno, ce aşteptări să am? Scrie tu ce vrei, mno!

Poşeta cu idei – Pe lîngă multiplele idei, bărbatul trebuie să refuze  voluptatea vreunui acord ontologic!

Ralu – Să fie doar soare şi zâmbete!

Primadona – Să meargă la teatru, nu prin crâşme sordide! Şi să vină cu banii acasă!

Petronela – Decât dus cu pluta, mai bine să fie plecat cu barca!

Petra – S-o termine cu Anca arhiscurt!

Pandora – Să-i intre-n cap că nu regret nimic!

Ana Veronica – Să nu mă toace la cap când traduc şi să aibă grijă de Grişka!

Constandina – Tot ce se cere sărbătorit să sărbătorim împreună!

Cristina Airinei – Să nu-şi facă de cap cât sunt la Paris, că oricum se află!

Ela Roseni – Să fie galben şi gras, ca să-l privesc îndeaproape şi cu poftă!

Elena Agachi – Să aibă cunoştinţe temeinice despre opera lui Mircea Eliade şi cât de cât despre Artă în general…

Dramoleta – Să reziste!

Incasha – Să ştie că cel mai de preţ lucru este familia şi să mă treacă-n blogroll şi el, şi prietenii lui cei trecători!

Orianda – Să fie bănăţean, blogger, rezonabil de ciudat şi să nu facă gură dacă-l mai scot din blogroll!

Maria Barbu – Să fie îndrăgostit de Poezie aproape ca de mine!

Oceania – Să aibă un oarecare orizont cultural şi-o atitudine cât de cât verticală…

Nicole – Să se priceapă la vinuri, că am luat Busuioacă de Bohotin la scoici şi mi-a venit greaţă!

Mirela Pete Să iubească pictura de excepţie, de pildă pe-a mea…

Michaela – Corpul său să prezinte cel puţin o sută douăzeci de curiozităţi ispititoare…

Matilda – Să respire mai altfel decât majoritatea bipezilor.

Geanina Lisandru – Să facă un pact spre a nu se compromite, căci, în afară de mine, nu se are decât pe el! Cum, care el? Secret!

Dama de te pică – Să pice jos când mă vede şi să le-o tragă-n freză la şefi!

Gabi123 – Să fie la curent cu opera lui Edgar Ende, că m-am săturat de cititorii de almanahe!

Melami – Bărbatul ideal este cel care poate citi texte lungi de pe monitor, texte pe care apoi să le preamărească în vorbe meşteşugite, de preferinţă în timpul cinei! Ar fi ca un fel de evadare…

Gabi – Să nu se lase paralizat de frică, că doar e bărbat, nu balegă!

Gabitzu – Să se priceapă să mâzgălească nişte versuri la nevoie…

Gloria Cioloca – Să nu fie unu’ care doarme unde-l pui!

Maria – Să mă aştepte cu vin fiert şi Nirvana, fără să-ntrebe: where did you sleep last night!

Manole – Să nu se îmbrace de la second hand.

Mana Ciutacu – Să nu-şi pună muzică sîrbească de sărbători, că la mine nu-i birtul Dinar!

Maminineta – Să plece-n călătorii iniţiatice şi, la revenire, să aducă întotdeauna ceva bun.

Madi – Mi-aş dori să cunosc un cosmonaut, da’ să nu bea pe-acolo pe unde umblă!

Lisabeth – Să citească bloguri cu poezii şi să le ignore pe cele cu ştiri sportive!

Lady Allia – Să-mi ofere surprize necurmate. Evident, dintre cele plăcute!

Lady A – Să aibă un astfel de blog încât blogosfera să nu mai poată spune decât: Da, dom’le, da!

Klara Incze – După patruzeci de ani, să lase naşterea pruncilor în seama părţii femeieşti!

Khaliana – Să aibă lecturi temeinice, din domenii cât mai variate!

Ilana – Să nu mă streseze în sesiune!

Iulia Diana Mihai – Să fie precum o noapte de sâmbătă de Octombrie!

Indicii anatomice – 23

28 comentarii

Desen de Gabriel Pacheco

XXIII

În pofida momentului tensionat, comandarăm încă un rând de băuturi serioase, plictisindu-ne să experiem bere după bere. Totodată, revenirăm la poveşti, deşi Crina avu, din motive neclare, unele obiecţii faţă de basmul ales, astfel că ieşi puţin până-n stradă. Dând din umeri, mă apucai să spun următoarea istorie:


– Băi, dar să nu crezi că primeşti şi tu bere! – preciză domnul plutonier-major Onici. Şi fii atent, curăţaţi doar de căcat, nu vă apucaţi să vă futeţi acolo!…

Older Entries