– Salut! Băi, voi l-aţi văzut pe Marcel? – ne întrebă domnul plutonier-major Onici de cum intră în Dinar.

– Astăzi, nu. De ce, are ceva?

– L-am văzut înainte şi era galben la faţă…

– Cum, galben? – fu Caius nedumerit.

– Galben. Ca lămâia sau, ca să fiu mai exact, galben ca facla de galbenă ceară… Dar, ce zic eu? Era mai galben decât Ada când îi ceri să comenteze, mai galben ca Adi Hădean după ce-şi îngurgitează experimentele culinare, mai galben decât bannerele lui Alexandru Marin, mai galben ca Domniţa Anei Pauper, mai galben ca blana motanului Leo al Corinei, mai galben decât Ardeiul zilei atunci când e galben, mai galben ca Belle de Jour când îi ignori o leapşă, mai galben ca Carameaua galbenă, mai galben ca Chinezu când îl scoţi din blogroll, mai galben decât Lady A când nu-i dai ping, mai galben ca Băiatul Ciudat când scade-n ZeList, mai galben decât Cristian Lisandru când este gelos pe vreun poem al Geaninei, mai galben decât Cristian când bloggereşte până către ziuă, mai galben ca Gabriela când găseşte-n zori treizeci de comentarii spam, mai galben decât Theodora când îi scrie mihai pop, mai galben decât e Madi după o noapte aglomerată la urgenţe, mai galben ca Lilick după ce s-a trezit cu băsescu preşedinte, mai galben decât e Oana când mai scoate Vania un volum nou, mai galben decât Rusu Gigi când nu intră-n topul comentatorilor, mai galben ca Teodora când îi ignori bijuteriile, mai galben ca Andrei Pavel când se tatuează galben, mai galben ca Simion blocat în trafic, mai galben ca Petra după un coşmar, mai galben ca Ana Peride după… mi-e ruşine să spun!… Era galben de tot!

Fireşte, dezbăturăm acest caz, concluzionând că s-o fi petrecut ceva cu colegul nostru.