1 Aprilie

32 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

Cu toate că renunţarăm demult la farsele de întâi aprilie, Caius parcă se preta. Profitând că, în acest an, prima zi a lunii a căzut joi, adică odată cu actualizarea ZeList, îl aşteptarăm pe camarad în Dinar cu laptopurile pornite. Nu trecu prea mult până ce să-i facem lui Caius o primire triumfală:

– Oooo, să ne trăieşti, Maestre! Într-o singură săptămână, un salt de 750 de locuri! Şi Page Rank 4!…

– Pe bune? – întrebă el, pe trei sferturi fericit, o pătrime rezervând-o îndoielii.

– Pe bune! – plusă Marcel. Te-au trecut în blogroll Mazilu, Ciutacu şi Chinezu

Poanta se stricase deja! Sperarăm ca lui Caius să-i scape amănuntul, însă pricepu pe dată:

– A, e fentă de întâi aprilie. Da’ ce, Chinezu are blogroll?…

Înciudaţi, îi făgăduirăm lui Marcel că o să-i mai dăm exact atâtea ping-uri câte vom trimite şi la voxpublica.

Anunțuri

Poimâine

32 comentarii

Pentru bucureşteni, programul se găseşte aici sau aici.

Link-exchange

42 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

Chiar şi unui ochi neformat i-ar fi fost evident că Marcel este tulburat, ca să ne exprimăm eufemistic. De fapt, era întors pe dos. Domnul plutonier-major Onici îl abordă cu tact:

– Ce-ai, bă? Ai o figură de zici că te-a scos Cabral din blogroll

– Păi, m-a scos… – îngăimă nefericitul, gata să izbucnească în plâns.

– De ce? – ne interesarăm.

– Nu ştiu…

– I-ai zis ceva nasol?

– Nu!

– În blogroll îl aveai? – căutarăm alte piste.

– Da! La link-exchange

– Adică, cum, la link-exchange? – se minună domnul plutonier.

– Păi, nu mă interesează ce scrie, în ţineam doar pentru ZeList

– Bine, omule, eu n-am zis să te intereseze! Da’ nu-l pui tu, un nimeni, pe Cabral la link-exchange! Îl treci în blogroll normal, indiferent că-l citeşti sau nu! Chiar nu-ţi dai seama ce-ai făcut? Păi, e cam ca şi cum Mary l-ar pune pe Vania la rubrica link-exchange!…

– Acolo m-a şi pus – intervenii.

– Du-te!… – exclamară toţi, socotind că mă ţin de poante.

– Serios – întării.

Convivii verificară pe dată, apoi Caius rosti, negăsind alte cuvinte:

Aşa-i!

Link-Ping

25 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

Marcel era indispus:

Tot dau ping, da’ nu apare!

Să vedem interveni domnul plutoniermajor Onici. Ţiai verificat setările?

Da, sunt în regulă!

Păi, cui iai dat ping?

La Link-Ping

Domnul plutonier clickui cu atenţie, apoi spuse:

Păi, ceai fi vrut să apară, că tu ai dat link simplu, nu ping

Adică?

Adică ai linkuit pagina principală, http://linkping.wordpress.com/ nu un articol, cum ar fi: http://linkping.wordpress.com/2010/03/29/celebritate/ !

Şi de aia numi apare ?

De aia. Şi să fii atent la punctuaţie!

Comentarii pertinente

44 comentarii

Foto: Alex Mazilu

Privindu-şi ultimele postări, Caius avu aproape o ieşire nervoasă:

– M-am săturat de ping-uri, mi s-a făcut dor de comentarii pertinente!

Domnul plutonier-major Onici îl privi pe sub sprâncene, să se asigure că bloggerul vorbeşte serios, apoi îl întrebă:

– Care comentarii pertinente?

Reculegându-se, Caius concluzionă:

– De fapt, aşa este! Mai bine cu ping-uri…

Blogroll ascuns

63 comentarii

Foto: Grişka

Blogger de puţină vreme, Marcel se dovedeşte deseori şovăielnic, neînţelegând profunzimile mecanismului. Deşi râvnitor, blogul său a cam trecut neobservat. Acest detaliu l-a determinat, într-adevăr, să caute soluţii, însă, din nefericire, nu le nimerea niciodată pe cele mai inspirate.

– Mi-am făcut rubrici interesante – se lamenta el -, Ce-mi place, Ce mă enervează, Viaţa cu Teodora, Dedicaţii muzicale şi… canci! Până-n patruzeci de unici pe zi…

– Mă mir! – replică domnul plutonier-major Onici. De vreme ce ai şi Ce mă enervează… Eu sunt întotdeauna curios ce-i enervează pe ceilalţi!

– Pe bune? – întrebă Marcel, moment în care pufnirăm toţi în râs.

Dumirit că era o ironie, colegul nostru ceru un coniac şi, cu o figură gravă, începu să-şi verifice Panoul de control şi statisticile de pe Statcounter. După o vreme, izbucni:

– Gata, ştiu! Îmi fac blogroll ascuns, îl mut pe o pagină separată…

– De ce? – se minună sincer plutonierul.

– Când accesează cineva blogul, aspectul devine mai aerisit!…

– Păi, dacă ţi-ai scoate postările, ar fi şi mai aerisit! – opinarăm câţiva.

– Adică, cum, să-mi scot postările? – păru Marcel a nu pricepe.

– Adică, cum, să-ţi faci blogroll ascuns? – continuă ideea domnul plutonier. La ce te uiţi pe un blog? Dacă are blogroll! Nu ai? La revedere! Cum zici că te cheamă? Tolstoi? Bine! Câte puncte-mi livrezi în ZeList? Zero? Perfect, respectele mele, n-ai decât să-ţi citeşti blogul! Partea cea mai interesantă am văzut că n-o ai!…

– Deci, să-mi las blogrollul pe prima pagină? – îşi reveni Marcel oarecum.

– Faci cum crezi! Dacă vrei să ajungi de miştocăreala blogosferei şi, de pe 2451, să ajungi pe 43.200, fă-ţi blogroll ascuns…

– Îl las pe prima pagină! – decise novicele. Da’ ce să mai postez?

– Pune şi tu o poză… – îl sfătuirăm cu amabilitate.

Mirii mileniului III

39 comentarii

Desen de Gabriel Pacheco

Viorel o cunoscuse pe Marcela, cum s-ar zice, fortuit. De aici, fiecare a înţeles după puteri. Unii presupuneau că ar fi dat buzna peste ea, alţii, că i-ar fi surprins undeva o furtună şi, până când intemperiile să se domolească, petrecutu-s-a totul, şi în sfârşit, alţii au văzut în întâmplare un joc al hazardului. Trebuie să menţionăm că, spre cinstea lor, cei mai mulţi nici nu s-au sinchisit de legătura celor doi, milioanele de cititori aflând doar acum că Viorel şi Marcela sunt combinaţi.

Şi azi, cei doi îşi amintesc de prima lor şedere împreună într-un spaţiu închis şi fără asistenţă. El venise când se îngemăna ziua cu noaptea la apartamentul Marcelei, aducând trei fire de narcisă şi două peturi cu bere.

– Pune astea undeva – îi spuse întinzându-i florile – şi berile la rece!

Femeia gândi mai apoi să facă o atmosferă cât mai plăcută:

– Vrei să pun Wagner, Şostakovici, Musorgski?…

– Manele n-ai?

– Ba da…

Ceva mai târziu, Marcela gândi că ar fi potrivit un film pe DVD:

– Să nu pun ceva? Am Mihalkov, Koncealovski, Tarkovski, Şukşin…

– Bagă unu’ porno! – alese el.

Filmul, fiind o capodoperă a genului, îşi făcu în curând efectul, astfel că cei doi deveniră una, deşi Marcela îl întrerupse:

– Nu vrei să faci puţină pauză şi să-ţi bagi ciorapii în pantofi? Ştii, e neplăcut!…

Fără prea mult chef, bărbatul se supuse. Mai apoi, partenera avu alte doleanţe:

– Mi-ar place să mă săruţi şi să râgâi în momente diferite!

– De la bere… – se scuză Viorel.

Timpul netezi asperităţile, Viorel căpătând obiceiul de-a se spăla, iar Marcela deprinzându-se cu manelele. Astfel, ceea ce iniţial putu să treacă drept o simplă aventură, se prefăcu într-o dragoste mare. Unirea celor doi prin Taina Cununiei fu o urmare logică, iar nunta lor una vrednică de pomenit nepoţilor. Fără a ţine socoteala baloanelor cu heliu ori a mai aminti de saleurile care ţi se topeau în gură, spunem doar că au fost peste trei sute de nuntaşi, nicăieri nemaivăzându-se atâtea decolteuri ispititoare zvâcnind în vâltoarea dansului! Cam pe când se aduceau sarmalele şi nuntaşii erau încinşi, aroma celor mai bune antiperspirante se contopi într-un buchet unic. Manelişti vestiţi creară antrenul, şi-or mai fi cântând şi astăzi, dacă genul n-a căzut în desuetudine…

Older Entries