Foto: Alice Drogoreanu


XXX

Lui Serghei îi reveni ingrata sarcină de-a-i autopsia pe cei cinci sălbateci, precum şi ce-a mai rămas din domnul Horaţiu Vidal. Dacă în cazul lui Vidal nu erau prea multe de spus, confirmându-se prezumţia infarctului, ceilalţi fură cercetaţi mai atent, iar constatările nu întârziară.

– Cauza decesului este aceeaşi la toţi cinci – îi explică colonelului Munteanu. Victimele au mâncat portocalele cu tot cu coajă, evident, nerespectând normele de igienă, omiţând a spăla coaja în prealabil, astfel că au făcut indigestie…

Diagnosticul fiind plauzibil şi, totodată, mulţumitor, bestiile fură uitate curând, fiind aruncate într-o groapă comună.

Spre seară, ne adunarăm la Perla pentru un ultim dineu. Deşi Caius şi-ar fi dorit să mai zăbovim în Satu-Mare, domnul Onici îl readuse la realitate:

– În zori, am întins-o!

– Dar, eu aş putea să mai rămân…

– Zău? Şi, dacă se întâmplă ceva cu maşina, împing eu cu domnul Vania la ea?…

Deşi se posomorî, Caius cedă în faţa acestui argument, mai cu seamă că nu avea nici bani la el, cum, de altfel, nu prea avea nicăieri.

Deşi mesele erau din nou pline, parcă niciunul dintre noi nu mai avu aplombul din ajun. Mai mult, Xreader apăru livid:

– Se pare că Oana a fost răpită!

– Ei, apare ea… – încercă să-l liniştească maiorul Petrescu.

Bogdan, cum o mai făcuse şi altădată, ne spuse că simte vibraţiile unei femei frumoase la etaj, pornind într-acolo. Reveni destul de curând, obrazul fiindu-i mai palid decât cel al lui Xreader.

– Ei, e frumoasă? – se interesă Darius.

– Mda… Dar, e moartă. Cred că a fost strangulată. Stătea aşezată pe scări şi se holba la mine…

Cum se lăsă o tăcere grea, izbucnirea lui Caius răsună în toată sala:

Yes! Yes!! Yess!!! Mai rămânem!…

Anunțuri