Foto: Enya Pete

Cum, în fiecare an, iepuroiul îşi face de lucru pe la noi de Paşti, Nataşa deveni agitată, ştiind din istorisirile noastre că specimenul are o conduită îndoielnică. În afara faptului că lasă pe covor o grămadă de păr, mişcă în permanenţă din buze şi nări, de parcă ar fi schizofren. Avertizată, pisica începu să-şi facă planuri:

– Dacă vine iepuroiul, îl întreb „tu ce vrei, bă?” şi, după aia, când îi trag o labă…

– Bine, Nataşa! – răspunsei. Acum, du-te şi curăţă litiera, să nu ne facem de rahat când vin musafirii!…

Fără un entuziasm deosebit, Nataşa merse în baie şi începu să râşchie, mai mult ca să auzim noi. Maică-sa îi strigă:

– Spală cum trebuie acolo, nu te juca cu mingea, că nu de aia te-am trimis noi la baie!…

La o oră încă matinală, se înfăţişă şi împăroşatul cel cu urechi prealungi, conform datinii. Nataşa îl luă în primire:

– A zis tati că să nu mai laşi atâta păr ca anul trecut, că el nu-i fraierul tău!

– Da’ tu ce cusur ai? – răspunse rozătoarea. Uită-te ce i-ai lăsat pe pantaloni…

Într-adevăr, pantalonii mei nu arătau tocmai impecabil, fiind din catifea reiată şi, în plus, de culoare neagră iniţial. Până şi Nataşa simţi nevoia să schimbe subiectul, astfel că bravă:

– Mie-mi dă mami pastile…

– Bine-ţi face! – replică iepuroiul. Că doar nu era să te… plimb eu în oraş!

Aici, specimenul se exprimă puţin diferit. Nataşa mai avu o curiozitate:

– Este adevărat că tu simbolizezi desfrâul şi lipsa de măsură?

– Nu-i grija ta ce simbolizez eu! – sosi răspunsul, răspuns căruia, din nou, i-am adus uşoare retuşuri.

Cum covorul începu să se umple nu doar de păr, ci şi de un soi de măslinuţe pe care Nataşa apucă a le alerga prin încăpere, socotii util să trecem la problemele noastre, în dorinţa scurtării vizitei:

– Ce-ai mai adus anul ăsta?

– Nataşei, o conservă foarte gustoasă, pentru mami am adus o tavă de inox şi-i mai citeşti tu scrieri de-ale tale, ca să nu spună că-i prea puţin, iar ţie ţi-am adus o scrumieră şi-o cameră web…

Ultimul articol, prin ineditul său, îmi stârni o nedumerire:

– Şi ce să fac cu camera web?

Rozătoarea, deşi trăită mai mult în sălbăticie, găsi totuşi o rezolvare:

– Să te dai rotund pe mess! Sau, dacă n-ai alte idei, poţi face cu ea ce-a făcut Marieta cu buchetul de lalele

Aici am adus corecţia că Marietei doar i s-a sugerat o posibilitate şi că, în afară de asta, deviem de la subiect, intrând într-o altă poveste. Suplimentar, i-am propus ca, pe viitor, să-şi introducă el un dop în locul cuvenit, căci este mai bine să introduci decât să scoţi, mai cu seamă când este vorba de covorul meu…

Într-un târziu, oaspetele a plecat, pretextând că mai are treabă, iar noi nu am depus prea mari eforturi pentru a-l reţine.

Nataşa opină că, anul viitor, am putea să-l gătim pe individ cu sos picant.

Anunțuri