Siniteana (fragment)

63 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

.

Siniteana

(Operă în patru acte. Muzica și Libretul: Ivan I. Uska)

Actul I

Scena 1

(Sintea Mică. În bucătăria de vară, trebăluiesc Bunica şi două Vecine. Pe poartă apare Ionel, monoclit bine)

BUNICA: Şie-i cu tinie?

IONEL: M-o bătut…

BUNICA: Şinie? Şiniie?!

IONEL: Un băiat mai mare.

BUNICA: Indie? Iindiie?!

IONEL: Colo, la Ştefan.

BUNICA: Da’ şie-ai căutat tu la Ştiefan? Ha? Spunie!

IONEL: Am fost să-mi iau o raderă.

BUNICA: Da’ n-ai tu raderă acasă? La ce-ţi trebuia raderă? Indie ţi-i radera?

IONEL: Mi-o furat-o băieţii la şcoală…

BUNICA: Ioi, că mă omoară copilul ăsta!

VECINELE: Aşa e! Îi creşti şi, într-o zi, te pomeneşti că te dau afară din casă…

.

Public:  Cati Lupaşcu, Gabriela Elena, Răzvanrc, Mirela Pete, Cristian Dima, Adele, Ioan Sorin Usca, Supravieţuitor, Ana Usca, Caius, Orfiv, Theodora Marinescu, Gabriela Savitsky, Şilavarăcald, Black Angel, Nataşa.

Facerea de bine

32 comentarii

Foto: Mirela Pete

Fiecare început de lună încerc să-l presar cu fapte bune, ca să am o oarecare rezervă şi să treacă mai uşor neobservate ulterioarele josnicii inerente.

Cu prilejul ultimului 1 Mai, băgând de seamă că, în blocul nostru, uşile se deschid spre interior, am legat cu o funie clanţele exterioare ale apartamentelor 11 şi 12, spre deliciul tuturor celorlalţi locatari. Astfel, am rezolvat mai multe aspiraţii: celor din apartamentele cu pricina le-am oferit ocazia de a prăznui şi Ziua Mondială a Libertăţii Presei, mutându-i din timpul profan într-unul – dacă nu sacru – cel puţin consacrat, iar celorlalţi le-am dăruit un neaşteptat prilej de a râde cu poftă. În plus, sechestraţii au constatat că, odată blocat într-un imobil, nimeni nu-ţi va deschide până nu adresezi calde rugăminţi, alcătuite din cele mai alese vorbe. Doamna Vlădeanu a învăţat astfel că vorba dulce mult aduce, iar doamna Cârlan va cunoaşte nemijlocit că cel mai bun dascăl e păţania. Deja au început să povestească prin cartier cum au petrecut, de 3 Mai, fortuit.

Astăzi am constatat cu bucurie că oraşul începe să revină la viaţă, redeschizându-se toate barurile. Înduioşat de câteva stacane cu coniac, am întâlnit mai apoi o fată care, din motive ce mi-au rămas necunoscute, era pe punctul de a se topi de fericire. Atâta mulţumire-i iradia întreagă fiinţa, încât ar fi putut contamina toată urbea! Nu, însă, şi pe mine… Pe dată am făcut un gest din mână, spunându-i printre dinţi:

– Când îţi trag una!…

Intervenţia mea a remontat-o pe dată, amintindu-i că viaţa nu este aşa cum pare câteodată. Cum spunea un distins contemporan, avem nevoie de echilibru! Generos, i-am oferit tinerei în discuţie echilibrul necesar…

Ştiu, însă, că momentele bune sunt urmate de căderi, astfel că nu mă iluzionez că aş fi păşit în cine ştie ce primăvară miraculoasă. Curând, zilele vor redeveni terne, Administraţia Financiară îşi va reintra în atribuţiuni, iar anotimpurile se vor perinda către nicăieri…

.

Trimitem spamuri către: Cristian Dima, Supravieţuitor, Orfiv, Gabriela Savitsky, Cristian Lisandru, World of Solitaire, Theodora Marinescu, Elisa, Adele, Link-Ping, Anavero, Natasha, Gând licitat, Caius, Ana Usca, Ioan Sorin Usca.