Poveste de dragoste

Foto: Alice Drogoreanu

Marcel şi Raluca s-au cunoscut pe messenger. Cam pe la a treia convorbire, ea a recunoscut prima:

ral47/91: sunt şleampătă, tristă şi obeză.

Marcel îi răspunse pe dată:

marc_888: eu sunt chel, vicios şi abulic.

Constatând că se potrivesc, cei doi şi-au dat întâlnire la Dinar, după cum era şi de aşteptat. Aici, s-au nimerit la aceeaşi masă, Raluca precum o zână din basmele nordice, iar Marcel asemenea lui Adonis, cu un uşor avantaj pentru Marcel. Bărbatul mărturisi după o vreme:

– Aştept o grăsană…

Având o minte ageră comparabilă cu frumuseţea sa suprapământească, Raluca înţelese pe dată cum stau lucrurile şi-i mărturisi adevărul. Aproape de la sine, între cei doi se înfiripă o minunată poveste de iubire, iubire ce-ar fi durat poate şi astăzi, dacă n-am fi băgat noi felurite bâze.

20 Mai

Aşa cum procedez în fiecare an de 20 mai, şi de data aceasta voi căuta pretext să-i urez Oanei una-alta, pe ideea că va fi o recoltă de prune în zona Piteştiului pe măsură şi că romanciera îşi va aminti de frumoasele mele urări. Cu astfel de nădejdi îmi trec an după an, consolându-mă în final cu gândul că tot mai sigur e să-ţi cumperi ţuica la Dinar, decât s-o aştepţi tocmai de la Piteşti. Insistăm, totuşi…

Cum Link-Ping m-a onorat cu Premiul bloggerului prietenos, afişat în capul postării, premiu creat de Gabriela Elena, îl ofer şi eu în continuare următorilor:

Oana Stoica-Mujea (logic!);

SgReader;

Elisa;

Şilavarăcald;

Gabriela Savitsky;

Consiliul Naţional al Blogosferei;

Madi;

Mirela Pete (chiar dacă mai are unul);

Răzvanrc;

Cristian Lisandru;

Supravieţuitor.

Casa Venezia

Foto: Mirela Pete

În trecere prin Bucureşti, am auzit că este în desfăşurare un mare miting, la care participă şi mineri. Prudent, măcar că nu-mi era foame, m-am refugiat în Casa Venezia. Aici, lume liniştită. Recunosc, printre alţii, pe Radu Comănescu, Virgil Ianţu, Florian Bichir şi doi domni pe care-am făgăduit să nu-i divulg. Ne salutăm cu tradiţionalul: „Te îmbrăţişez!”, după care-mi găsesc loc la o masă.

Caviarul şi ciorba de rechin, ca şi homarul şi vinurile, m-au binedispus. Când să achit nota, o mică problemă! Nu aveau să-mi dea rest la 500 de euro. Am raţionat scurt şi-am decis să mai comand câte ceva, să se împlinească suma. La un moment dat, peste măsură de plin, începui să mă simt un om josnic, însă un coniac de treizeci de ani îmi alungă asemenea simţăminte, socotind că: „Ei, şi? E plină lumea de din ăştia ca mine!”.

Pe la desert, din nou mă năpădiră gânduri negre. Am achitat, nota ajungând la 485 de euro, şi-am pornit-o fără ţintă prin oraş. Mă obseda o idee: „Acum, când guvernul se confruntă cu greutăţi insurmontabile, eu mă îmbuib ca un nesimţit!”

.

Au asistat la scenă: Gabi123, Elisa, Dispecer Blogosferă, Link-Ping, Gabitzu, Iguana, Atitudini, Cristian Lisandru, Cristian Dima, Şilavarăcald, Teo Negură, Gând licitat, Caius, Ana Usca, ISU, Simion Cristian, Gabriela Savitsky, Gabriela Elena, Supravieţuitor, Oana Stoica-Mujea, Theodora Marinescu.