Ca în fiecare dimineaţă, am ieşit şi astăzi să prind răsăritul. Însă, amintindu-mi că este joi, am trecut să văd dacă nu cumva s-au deschis chioşcurile de ziare. Cele mai multe deschiseră.
– Bună dimineaţa! – salutai pe vânzătoare. Aveţi Cutezătorii?
– Nu.
– Jóbarát… – precizai.
– Eu înţeleg şi româneşte – replică -, nu-i necesar să-mi traduceţi. V-am spus că nu am, azi e joi!
– Şi nu apare joia?
– Ba da, la Bucureşti! Dar, la noi, vine sâmbăta…
– Dar, Sportul cum de vine zilnic?
– Pentru că Sportul este Sportul, iar Cutezătorii e Cutezătorii şi vine sâmbătă. O trimite cu trenul.
– Şi Sportul?
– Ăla, cu avionul. Da’ nici Sportul nu vine la şase dimineaţa, ci pe la unsprezece…
Ridicai din umeri. „În definitiv, sunt aproape patruzeci de ani de când nu mai citesc Cutezătorii. Da’, nu ştiu ce-mi veni. Asta e!…”
Oricum, stropul de parfum de odinioară se strecură naiba ştie unde, dimineaţa făgăduind un mileniu tern.
.
Lipseau din dreptul chioşcului: Dan Pătraşcu, Link-Ping, Gabriela Elena, Cristian, Dispecer, Cristian, Cosmin şi mulţi alţii.
mai 27, 2010 @ 13:31:03
Robotelul! Ce amintiri imi evoca poza asta!
mai 27, 2010 @ 13:32:12
Da, era celebru în epocă!
mai 27, 2010 @ 13:57:02
eu sunt prea tanar
mai 27, 2010 @ 14:03:17
Asta e…
mai 27, 2010 @ 14:31:07
mai 27, 2010 @ 14:40:51
Deci ştii ungureşte… Eşti salvat.
mai 27, 2010 @ 14:42:34
Eu sper să trebuiască să ştiu ruseşte!…
mai 27, 2010 @ 14:44:48
Din păcate, cutezătorii de ieri sunt umiliţii de azi!
mai 27, 2010 @ 14:48:16
E greu să mă umilească ăştia, de vreme ce sunt aristocrat iar ei, paria!…
mai 27, 2010 @ 15:21:21
Deci, mai exista „Cutezatorii”? Sau vanzatoarea aia e ca astea de pe la noi. Daca le intrebi de ceva ce nu au, iti raspund invariabi: „Deocamdatu nu, dar trebuie sa ne bage!” 😀
mai 27, 2010 @ 15:39:05
Vreme de câteva minute, trecuse tot oraşul la începutul anilor ’70, aşa se explică dialogul. Apoi, am revenit în economia de piaţă.
mai 27, 2010 @ 16:33:33
mai 27, 2010 @ 17:32:44
Şi eu citeam Cutezătorii. 🙂 Asta era pentru pionieri. Şoimii se delectau cu… Arici-Pogonici, dacă ţin eu minte bine…
mai 27, 2010 @ 17:40:18
Eu n-am prins epoca Şoimilor, dar era Arici Pogonici şi înainte de ea. Plus Luminiţa. Avid de Cultură, le luam pe toate, încă din clasa I, şi le ştiu şi azi, că le reciteam până la memorare.
mai 27, 2010 @ 18:24:11
mai 27, 2010 @ 18:28:20
Ce postare faină!!!
mai 27, 2010 @ 18:33:37
Aham, imi aduc aminte – uitasem…
Soim n-am apucat sa fiu nici eu dar citeam si eu Ariciul…
Eu mai vanam si „almanahele” Magazinului, Minitehnicus si mai era ceva SF – nu mai stiu cum ii zice – Revista SF parca…
Vania, la inceputul anilor ’70, nu era asa de rau ca acum… 😦
mai 27, 2010 @ 18:34:02
P.S. Am uitat: Urzica 🙂
mai 27, 2010 @ 18:34:53
Călin:
Inspirată de plimbarea de dimineaţă.
mai 27, 2010 @ 18:35:38
Corina:
Nu-i nici acum rău, mie-mi place vărsarea de sânge, că sunt cazac.
mai 27, 2010 @ 18:44:02
Vania – care varsare de sange?
Eu nu vad decat resemnare…
mai 27, 2010 @ 18:56:49
Vreau ” Cutezatorii” , ii vreau si azi!
mai 27, 2010 @ 19:00:37
Corina:
deocamdată… Valahul trebuie atins la stomac, stă mai rău cu imaginaţia.
mai 27, 2010 @ 19:01:15
Primadona:
Cred că mai apare revista, dar nu ştiu cum se prezintă azi.
mai 27, 2010 @ 19:24:32
De Aşchiuţa îşi mai aminteste cineva?
Sau de Cireşarii?
Sau de capitanul Val-Vârtej?
Sunt multe – ce vemuri – eram copil şi aveam vise mari… 😦
Totul mi se parea posibil…
mai 27, 2010 @ 19:25:07
mai 27, 2010 @ 19:30:56
Îmi amintesc de toate.
Pe atunci, eram mai posac, că eram ateu în copilărie. Totuşi, azi, îmi doresc adeseori mireasma de odinioară…
mai 27, 2010 @ 19:45:45
Marele meu regret este ca am prins doar un an din epoca „aialalta”. Ar fi fost interesanti macar 5-7 ani ca sa imi pot aminti macar atmosfera.
mai 27, 2010 @ 20:27:43
Vania de Birkenau iti amintesti,asa traim acum in acel lagar,o zi linistita !
mai 27, 2010 @ 20:42:18
Octav:
Aşa s-ar dori, eu mă simt bine însă…
mai 27, 2010 @ 20:44:01
Spiritul timpului:
Am prins 29 de ani de epocă. Îşi avea metehnele ei, însă şi câteva avantaje, între care esenţial era cel al vârstei…
mai 27, 2010 @ 21:17:53
mai 27, 2010 @ 22:36:10
Cumparam revista si o miroseam. De atunci, de cate ori ninge cu amintiri , simt, asa, un miros de cerneala tipografica in aer…
mai 27, 2010 @ 23:04:19
Mai cuteză cineva, ceva?
mai 27, 2010 @ 23:10:42
Auzeam astăzi că unii dintre sindicalişti nu mai vor să citească Cutezătorii…
mai 27, 2010 @ 23:12:15
Ar fi păcat, e o revistă bună de citit în aceste vremuri!
mai 27, 2010 @ 23:12:53
Karina:
Da, avea şi-un parfum al ei…
mai 27, 2010 @ 23:13:26
Dispecer:
Azi, aş edita revista Răzbunătorii.
mai 27, 2010 @ 23:14:00
Adele:
Da, trebuie răbdare. Mă irită defetismul!
mai 27, 2010 @ 23:23:53
Nu cred că răbdarea ne lipseşte. Dimpotrivă, cred că am avut şi avem prea multă. Cât priveşte defetismul, ştii tu ceva de bine, care să-l contrazică?
Bancuri cu politicieni « Elisa-gradina mea de vis
mai 27, 2010 @ 23:32:09
mai 27, 2010 @ 23:58:12
Ştiu că toate vin la vremea lor. Dacă era după mine, scăpam de Ceauşescu din 1975 şi de băsescu din 2004. Dar m-am învăţat că lumea nu merge după cum vreau eu, ci-şi are propriul ritm. Şi-am devenit răbdător, că asta-i virtute, nu defect.
La vremea potrivită se declanşează toate. Adică, în 2010, pentru cazul în discuţie…
mai 28, 2010 @ 00:12:43
Oare?
Ca poate fi si peste alti 50 de ani… 😦
mai 28, 2010 @ 02:05:58
mai 28, 2010 @ 03:16:03
Eu citeam mai întâi Arici Pogonici şi Luminiţa . Nu cea de la capătul tunelului .
mai 28, 2010 @ 03:47:49
Eu le-am citit şi-n paralel. În clasa întâi, mai puţin din Cutezătorii, că avea prea mult text, dar avea Terra II, cu desene.
mai 28, 2010 @ 05:02:09
mai 28, 2010 @ 08:09:24
mai 28, 2010 @ 20:47:58
Buna ideea cu revista „razbunatorii” ..ar cam fi timpul…
Articolul 53 din Constitutie sau intoarcerea spre dictatura
dec. 15, 2010 @ 00:06:22