Foto: Alex Mazilu

Fiind mai în etate, el avea calviţie frontală, tupeu multidirecţional, plus alte câteva însuşiri şi atribute. Părăsit de prieteni şi de consilieri, personajul căută un remediu împotriva singurătăţii, dedicându-se bloggeritului, spre disperarea puţinilor fideli rămaşi în preajmă-i.

– Pierde atâtea ceasuri pe comp – şuşoteau apropiaţii -, în loc să se preocupe de atribuţiunile care-i revin în mod firesc: să îmbârlige, să mai condamne ceva, să mai dea câte-o muie, să diminueze lefurile şi pensiile nesimţite, să-l ţină-n şah pe boc…

– L-a subjugat tehnologia… – ofta câte unul, neputincios.

Serviciile abilitate căutau să-l scoată din această stare de nefiresc entuziasm faţă de internet, dublată de-o vădită apatie în raport cu orice altceva. Degeaba-i sugerau să frunzărească dosare, să audieze convorbiri telefonice ori să privească instantanee abil surprinse. Singura modalitate rămase aceea ca, în loc să i le înmâneze direct, să le posteze pe internet…

Stratagema Serviciilor ar fi putut părea abilă, dar, personajul despre care vorbim era captivat doar de un bine determinat segment al bloggerelii, urmărind în mod predilect o anume autoare de al cărei condei era fascinat. Cum o porecli Şeherazada, îi vom spune şi personajului nostru Şahriar, cu toate că acesta este doar un pseudonim (nume de cod, între altele).

Dacă oarecând băile de mulţime erau o dulce savoare pentru Şahriar, acum ajunse să le urască, deoarece îl ţineau departe de Şeherazada sa. În plus, era tot mai des înjurat, ba chiar tratat cu ouă clocite, azvârlite cu dexteritate. Totuşi, nu putea să le evite cu desăvârşire, acestea intrând în protocol. Întors de la astfel de cazne, bombănea:

– ‘Tu-i în gură de figuranţi! Barem dacă s-ar mai spăla… Ce dracu’, nu găsiţi şi voi aplaudaci mai igienici?…

– Ăştia sunt… – murmura câte unul din suită. Şi pe ăştia abia-i mai adunăm…

– Mă rog… Să lăsăm asta… A mai postat ceva? – întrebă pe o secretară, chipul înseninându-i-se brusc, briza speranţei iluminându-l.

Femeia avea sarcina ca, pe timpul cât şeful ei lipseşte de la computer, să monitorizeze blogul Şeherazadei, prezentând un scurt rezumat.

– Are două posturi noi, primul cu şaisprezece comentarii, al doilea doar cu patru, da-i pus de curând…

– Azi mă înjură?

– Puţin, în primul post, dar, mai mult aluziv…

– Lasă-mă să văd! – rosti Şahriar emoţionat şi aşezându-se în locul secretarei.

În timp ce i se aducea un pahar cu oarece tărie, îmbloggeritul deja făcu o lectură sumară:

– Hă, hă, hă, ce i-o trage neurino! Hai, să văd şi ce zice tipa de mine…

Dacă, oarecând, legendarul Şahriar renunţă să mai ucidă tinerele fete, vrăjit fiind de poveştile Şeherazadei (sau Şeherezadei, cum prefera aceea să-şi spună), acest Şahriar contemporan, momit de condeiul inegalabil al noii Şeherazade, dacă nu se opri cu totul din prostii, le diminuă în mare măsură, fiind mai toată vremea ocupat. Doar uneori, după câte-o băută crâncenă, îi mai venea gust să apară seara la televizor, pentru a mai debita dobitocii şi măscărale, analizate ulterior pe feluritele posturi.

.

Martori: Cristian Lisandru, Theodora Marinescu, Nea Costache, Nataşa, Gabi123, Supravieţuitor, World of Solitaire, Gând licitat.

Anunțuri