Coincidenţa a făcut ca, de curând, să mă aflu în Paris în acelaşi timp cu Adriean Videanu. Dar, asemănările se opresc aici! În vreme ce eu m-am cazat, civilizat, la Ritz, Adriean a optat pentru un căcat de hotel de şapte stele. Apoi, în vreme ce el îşi lua un grătar, precum orice grobian, eu savuram cele douăsprezece rafinamente oferite de Ritz, însoţite de un vin din 1898 (anul de naştere al bunicii mele materne şi, din punct de vedere viticol, cel mai bun din ultimele veacuri!). Mai târziu, eu mă desfătam cu şapte zâne, olimpian, iar Adriean o frigea, teluric, cu secretara.

Pronia a dorit să ne şi întâlnim pe uliţă. Parisul, plictisitor precum îl ştiţi! Adriean, slugarnic, mă salută, înclinându-se greţos:

– Să ne trăiţi, Părintele şi Binefăcătorul nostru!

– Ceau – răspunsei sec, dornic să plec cât mai repede, deoarece ar fi fost nepotrivit să tragă cineva concluzia că ne cunoaştem.

Întorcându-mă spre casă, meditai: „Omul ăsta ori este prost, ori scârţar, ori calic! Oricum, e mult mai bine să fii agent FSB decât mafiot român! Ăştia, măcar de-ar devaliza şi Banca Naţională (aia a lor), tot nu-şi pot permite un sejur la Ritz, ca oamenii!”.

.

Au mai chefuit la Ritz:

Gabi 123, împreună cu Natalia Goncearova;

Simion Cristian, clamând continuu: Asta vreau, opulenţă, ce pana mea!

Cristian Lisandru, preocupat mereu să nu afle Geanina unde e, ca să nu se lase cu cucuie;

Theodora Marinescu, obsedată de ideea de a le spune parlamentarilor noşti cum să voteze la Moţiune;

Supravieţuitor, susţinând că ăia care nu-s cu noi la Ritz sunt oameni ori disperaţi ori speriaţi;

Elisa, care-a reuşit performanţa de-a vinde căpşuni clientelei ghiftuite;

Răzvanrc, lăudând ţigările Gauloises Caporal deoarece ucid de trei ori mai repede.