Se întâmplă rareori, însă câteodată mai jucăm şi cărţi în Dinar. Fără a reuşi să-şi mascheze bucuria, Caius plusă:

– Un milion.

– Plus cinci… – ridică miza domnul plutonier-major Onici.

– Cinci, plus încă zece!

Domnul plutonier se gândi o vreme, apoi plăti cu sec.

– Patru valeţi! – jubilă Caius.

– Slab! Popi cu optari…

– Păi, de ce sunt slab? – se miră Caius.

– Nu te-ai uitat la valeţi ce meclă au? Ăia nu-s valeţi, sunt slugi netrebnice!

Caius îşi privi cărţile şi recunoscu, într-un târziu, că aşa este. Apoi făcu cărţile, însetat de revanşă.

– Ful de dame! – exclamă într-un târziu.

– Chintă spartă. Te-am luat!

– De ce?

– Păi, alea-s dame? Impertinente, neruşinate, hoaţe, tupeiste, obraznice…

– Mda… – admise Caius şi se retrase din joc.

…………………

Autor cărţi de joc: Băsescul.

Chibiţi:

Elisa, susţinând că în iunie ar trebui să ne bucurăm de flori, nu să frecăm cărţile în Dinar;

Cristian Lisandru, apologetul ideii că, pentru poker, nu-i suficient să ai doar mâinile în buzunare;

Melami, autoarea aforismului: Eram pe când nu existam, azi existăm şi UE (n-a zis chiar aşa, însă am modificat din decenţă);

Daurel care, privind la jocul lui Caius, a tras unele concluzii asupra vitezei de reacţie a dezamăgiţilor:

Dan Pătraşcu, opinând că popii ar trebui să reprezinte cel puţin un reprezentant al Vaticanului;

Flavius Obeadă, sugerând Refugii, de pe la 12 şi ceva;

Theodora Marinescu, recomandând pokerul doar cetăţenilor cu drept de vot;

Madi care, fără legătură cu jocul, recită Lacul de Mihai Eminescu;

Gabitzu, insinuând că jocul de cărţi este, în fapt, o Parabolă.