Pe plan local este cunoscut detaliul că, fără intervenţia mea, primarul n-ar mai fi fost în veci reales. Aflând de la apropiaţii săi că nu are nici cea mai mică şansă şi că, în plus, odată învins în alegeri va avea şi de răspuns penal pentru felurite fapte din trecut, a recurs la ultima soluţie viabilă: să mă conjure cu cerul şi pământul să-l ajut!

O vreme, îl mai fiersei, prefăcându-mă neinteresat de chestiune. Dar, după ce l-am perpelit şi umilit îndeajuns, intervenii în campanie, susţinând că-i preferabil un hoţ care şi-a făcut plinul în locul unuia dornic să recupereze, şi că-i mai bine să ai un agramat în fruntea urbei decât pe cineva care să te facă din vorbe. Una peste alta, primarul fu reales – la mustaţă, ce-i drept, şi cu puţin ajutor la două secţii de votare.

De la sine înţeles că edilul îmi rămase profund îndatorat, astfel că mă omeni la rându-i cu o sinecură, desemnându-mă să coordonez comisia pentru redenumirea străzilor. Astfel, în curând dispărură antipaticii Cehov, Hugo, Eminescu ori Cervantes, concitadinii având a se obişnui cu denumiri care să mă reprezinte, precum Aleea Chintesenţei, Strada Ambiguităţii ori Bulevardul Mnemotehnicii.

Această din urmă arteră tocmai fusese căutată de curând de către un provincial. Întâlnindu-l pe domnul plutonier-major Onici, îl abordă:

– Domnu’ agent, care nu ştiţi unde vine Bulevardul Meno…, Mne…?…

– Menopauzei? Nu există! – îl completă domnul plutonier.

– Nu! Meno…

Cum acela nu izbuti să spună clar ce anume doreşte, domnul Onici se irită:

– Păi, dumneata nu eşti capabil nici măcar să reţii numele străzii pe care-o cauţi! Trebuia să foloseşti metode mnemotehnice!…

– Aşa, aşa, aia! – se bucură individul.

– Păi, aia! Da’ trebuia s-o fi făcut din vreme! – mai zise domnul Onici, îndepărtându-se.

Interesant este că discuţia se purtă tocmai pe bulevardul cu pricina, însă indicatoarele nu fuseseră actualizate, astfel că pretutindeni te puteai crede încă pe vetustul Alexandru Vlahuţă.

„Oricum, bine că nu m-a întrebat de Fundătura băsescu, că-i mai împuşcam şi-o amendă!” – îşi mai zise domnul plutonier, îndreptându-se către Dinar. Aiuritul turist, se spune, se declară bătut retrăgându-se să se refrişeze în Parcul Irecognoscibilităţii.

.

Au mai căutat adrese:

Cristian Lisandru, interesat de Splaiul Amintirii;

Gabi123, dorind să ajungă în Piaţa Jiuzhagou;

Atitudini, cu treabă pe Şoseaua Inboxului;

Supravieţuitor, căutând Calea Răcoritoarelor;

Gabitzu, întrebând de Strada Lilies;

Cosmin Ştefănescu, nedumerit dacă Efectul Fluture e nume de stradă sau nu;

Flavius Obeadă, grăbit să ajungă pe Strada Prostraţiei;

Gabriela Elena, întrebând de Intrarea Good Old Days, dar asta sigur nu-i de la noi.


Anunțuri