Aproape ca în fiecare zi, dimineaţa ne găsi adunaţi în Dinar. Ca întotdeauna, îl înjuram pe băsescu şi, pe cale de consecinţă, pe boc cu trupa. Tocmai găsirăm să spunem despre clica cu pricina că ar fi un summum de gunoaie, avortoni concepuţi în solitudine şi azvârliţi în locul cel nefast, creaturi lipsite de mădularele fireşti dar sugătoare ale aceloraşi mădulare, precum şi alte vorbe de bun simţ, când un domn nou venit în local interveni, stimulat – probabil – de cea de-a patra ţuică de caise:

– Domniile voastre puneţi prea multă patimă! Ar trebui să priviţi lucrurile cu mai multă detaşare… De pildă, dacă pluteşti în cosmos şi cauţi înspre pământ, totul este învăluit în tăcere, plin de armonie, iar România îţi apare precum un scuipat.

Domnul plutonier-major Onici nu fu convins de viziune:

– De ce-aş merge-n cosmos? Şi de-aici, tot la fel se vede.

.

Au mai refuzat să meargă în cosmos:

Adele, pe ideea că, dacă e să împlineşti 36 de ani, îi faci şi-acolo;

Gabi123, argumentând că nici Thomas Sully n-a fost;

Onu, doritor să plece doar cu o navetă asigurată;

Theodora03, socotind că, la tupeul lui videanu, s-ar putea să-l întâlnească şi acolo;

Gabriela Elena, conform căreia orice uşă duce spre aceeaşi lume;

Elisa, sugerând că nişte flori răcoritoare s-or găsi şi-n cosmos;

Anunțuri