Poză găsită la Marius Cruceru

.

În decembrie 1989, Oana îşi începu vacanţa de iarnă mustind de iniţiative frumoase. Numită de curând şefa detaşamentului de pionieri din clasa a II-a A, propuse ca, la reluarea cursurilor, să se organizeze un concurs din cunoştinţele dobândite în urma lecturilor particulare indicate de către doamna învăţătoare. Propunerea fiind acceptată cu relativ entuziasm, micuţa pionieră se şi visa câştigătoare, dat fiind că ceilalţi copii din clasă nu se prea omorau cu cititul, singură Ramona întrecând-o la scrisul caligrafic, dar săvârşind mult mai multe greşeli.

„O să-mi fac program de lectură şi-o să-mi notez ideile principale într-un caiet!” – îşi mai alcătui Oana strategia, pregătindu-se de-o binemeritată odihnă activă.

Urmară trei săptămâni de lecturi asidue, cu scurte pauze pentru sărbătorirea Crăciunului şi a Anului Nou. Însă, nici chiar în acele zile nu neglijă lecturile cu totul, astfel încât prima zi a trimestrului al II-lea o găsi cu toate cărţile terminate. Îmbrăcată festiv, Oana se îndrepta către şcoală, sfiorată (neologism!) lăuntric de gândul iminentei victorii. Ajunsă în sala de clasă, îşi salută colegii zâmbind, după care-şi puse paltonul în cuier.

Destul de gălăgioşi până atunci, colegii amuţiră. Oana purta pantofiori negri, ciorapi trei-sferturi albi, fustă plisată bleumarin, cămaşă albă cu epoleţi, pe care se evidenţiau cele două trese – galbenă şi albastră -, şi cravata roşie cu tricolor. După momentele de stupoare, colegii izbucniră într-un râs nestăvilit, doar pe măsură ce mai intra vreunul nou  Raul reuşind să-l atenţioneze:

– Oana a venit îmbrăcată-n pionier!…

Acela, fireşte, se alătura curând veseliei generale.

Într-un târziu, apăru şi doamna învăţătoare. Măcar că-şi stăpânea greu zâmbetul, reuşi oarecum să-i domolească pe copii, după care începu să vorbească despre transformările majore prin care trece Ţara, de vreme ce, prin luptă eroică, poporul şi-a dobândit dreptul de a trăi într-o societate liberă, înlăturându-l pe odiosul tiran…

„Până acum, îl pupaţi toţi în cur!” – îşi zise şefa detaşamentului de pionieri cu obidă.

Elevii începură să povestească despre zilele fierbinţi ale Revoluţiei, zile mulcome doar pentru Oana, care se înfierbântase exclusiv cu frumuseţea scrierilor lecturate, nefiind la curent cu mersul evenimentelor.

– Frate-meu a arestat şaptesprezece securişti! – se lăuda Marcel.

„Şaptisprezece!” – îl corectă Oana în gând.

– Peste tata a trecut tancul! – plusă Viorica. Da’ a făcut el nu ştiu ce şi-a sărit tancu-n aer…

– La mine era venit un unchi – intră în joc şi Marius – şi l-a prins pe-un miliţian şi l-a băgat cu capul în chiuvetă…

„Ghiuvetă!” – făcu Oana din nou corectura.

În vreme ce colegii continuară să se laude, născocind isprăvi prea puţin probabile şi defel credibile, şefa detaşamentului de pionieri medita cu tristeţe: „Dacă-i întrebai în trimestrul trecut, toţi ziceau că vor să se facă, atunci când vor fi mari, miliţieni sau securişti! Şi acum… Oare chiar aşa gunoaie suntem?”.

Pe la a treia oră de curs, când spiritele se mai potoliră, Oana ridică două degete şi îndrăzni:

– Astăzi trebuia să facem concurs din lecturile pentru vacanţă…

– Păi, aia era o acţiune pionierească… – răspunse doamna învăţătoare uluită.

– Da – confirmă eleva cea studioasă, scăpându-i legătura.

– Oana dragă, acum nu mai există pionieri! Acum suntem liberi!…

– Liberi să ce?…

– Să facem ce vrem noi!

– Şi concursul? – insistă fosta – deja intuise acest detaliu! – şefă a detaşamentului de pionieri.

– S-a anulat, normal! – clarifică problema doamna învăţătoare.

– Şi eu acum ce sunt? – încercă micuţa să-şi clarifice statutul.

– Acum eşti obraznică, dacă nu te potoleşti!

În săptămânile următoare, Oana se adaptă întrucâtva noilor realităţi, propunând să se întemeieze Organizaţia Micilor Democraţi (OMD), însă corpul profesoral fu rezervat, neexistând niciun fel de directivă în acest sens de la vreun for central.

Cu sufletul tot mai cătrănit, Oana îşi făgădui:

„Dacă vreodată se vor organiza alegeri pe 20 mai, de ziua mea, nu doar că n-o să merg la vot, dar nu-mi voi ţine nici ziua!”. Oricum, fetiţa-şi dădu seama că aceasta ar fi o palidă răzbunare faţă de toate distincţiile care i-au fost răpite într-un context nefericit, măcar că ea fusese aleasă în fruntea pionierilor pentru propriile-i merite şi însuşiri pozitive, fără vreo legătură cu vremelnica orânduire politică.

.

Îngrijoraţi de apucăturile Oanei: Basarica, Ziarul, Theodora Marinescu, Cristian Lisandru, Gabi123.