Foto: Alice Drogoreanu

.

– Tu cât timp pierzi zilnic la toaletă? – întrebă abrupt Marcel, fără legătură cu ceva anume.

– Eu, la closet, nu pierd timpul! – replică pe dată Caius. Mi-am făcut o etajeră şi am acolo permanet cafeaua, scrumiera şi-un vraf de cărţi. Dacă stau mai mult, pot citi din Gogol, Rilke, Cehov…

– Interesant! – aprecie domnul plutonier-major Onici. Nouă, când eram mici, ne-a pus maică-mea coperta unui caiet cu tabla înmulţirii la closet. Am ajuns să ştim până şi înmulţirea cu 7…

– M-am tot gândit cum Rilke – îşi reluă Caius ideea – obţine efecte emoţionale maxime din cuvinte comune. Azi, poeţii caută tot felul de găselniţe. De pildă, apelează la pilaştri. Sigur, dacă stai să te gândeşti, îţi aduci aminte ce-s ăia, dar în limbajul comun vorbim despre poartă, cu tot ce include aceasta… Astfel, e greu ca, introducând pilaştrii într-o metaforă, să impresionezi cititorul! Să spunem că-i foloseşti ca imagine într-un poem de dragoste, ori eshatologic… Până prinzi înţelesul brut al termenului, ţi-a scăpat toată figura de stil. Am încercat şi eu cândva…

Presupunând, cu destulă îndreptăţire, că acest excurs ne plictiseşte, domnul plutonier avu o intervenţie de bun-simţ:

– Mai taci, dracului, din gură!

.

Obosiţi de divagaţie: Gabi123, Cristian Lisandru, Ziarul, Dispecer, Flavius Obeadă, Nataşa, Elisa, Theodora Marinescu.

Reclame