Foto: Alice Drogoreanu

.

II

Domnul Radu avea nu doar o bună percepţie a realităţii, ci şi-un accentuat simţ al nuanţelor. „Voi concepe anunţul astfel încât să fie, pe de-o parte, atractiv, însă, pe de altă parte, şi veridic. Şi nu mai zic nimic despre miştocăreala publică! În definitiv, unul ajuns într-o asemenea postură, s-ar putea să nici nu se prindă, astfel că l-am alerta inutil…”

Cu toate că în epocă nu se prea obişnuia ca oamenii să scrie, artele în general aflându-se doar în stadiu larvar, Radu vădi unele înclinaţii către literatură, ca şi spre studiul ştiinţific. Observând, în rând cu toată lumea, că doamna Raveca luase proporţii după naştere, concepu în gând titlul unui articol: Obezitatea, o problemă a secolului IV. Mai apoi, se reculese: „De fapt, este problema mea, secolul cred că prea puţin se sinchiseşte de obezitate! Titlul, însă, e fain adus din condei!”

De data aceasta, după ce chibzui, domnul formulă următorul anunţ: „Acela care va găti oareşce păsăret într-un mod care s-o mulţumească pe fiica mea, va primi mâna acesteia, în sensul cununiei, şi s-ar putea alege cu anumite foloase! Doritorii se vor prezenta la castel pentru înscrieri, proba decisivă urmând a se disputa în zintâi a lui Prier”.

– Adică, cum, s-ar putea alege cu anumite foloase? – spumegă Raluca, auzind anunţul. Oare nu i-aş fi chiar eu comoara cea de mare preţ?…

– Nu toţi au discernământul necesar… – improviză tatăl fetei, dar consimţi să modifice finalul în: se vor alege cu anumite foloase, îmbunându-şi moştenitoarea.

„Ce foloase?” – se întrebară flăcăii în târg, după ce se dădu citire veştii în cetate. „Dacă se face şi asta o balenă ca mă-sa, am pus-o! Perspective sunt, de vreme ce criteriul unic este mâncarea…”

Raisa şi Raul ascultară amândoi vestea de pe prispa hanului.

– Tu nu te bagi? – îl întrebă femeia pe flăcău.

– Ştiu eu?… N-ai fi geloasă?

– Poate, puţin. Dar, dacă ai fi ginerele domnului, n-ai mai veni la mine doar cu boţul de brânză şi trei cepe…

Raul simţi nevoia s-o întărâte:

– Poate, alături de domniţă, nici n-aş mai da pe la tine…

Raisa pufni în râs:

– De asta nu-mi fac eu griji!

Tânărul nu înţelese: „Adică, cum nu-şi face griji? E sigură că voi veni în continuare, ori îi este tot aia?…”

– Ştiu eu o reţetă la care nu rezistă nicio bulimică… – continuă femeia. Ai nevoie de o raţă, o varză, roşii, foi de dafin, o portocală, ulei, condimente după gust… Sarcina ta ar fi să procuri raţa, restu-ţi dau eu. Dacă vrei, ţi-o şi gătesc!

„Normal că vreau, că eu cine ştie ce năzdrăvănie aş scoate! Sunt sudist, îţi scot porcăria maximă din cele mai bune materii prime!…”

Fără a rosti aceste gânduri, Raul promise să meargă a doua zi la baltă, în căutarea unei raţe.

– S-o prinzi vie – îl sfătui femeia, că până-n zintâi din Prier e cam mult s-o laşi la fezandat!…

.

Au mai propus reţete: Ziarul, Supravieţuitor, Elisa, Deea, Flavius Obeadă, Andi Bob, Cosmin Ştefănescu, Gabi123, Ana Usca, ISU, Caius, Cristian Lisandru, Mika, Melami, Simion Cristian.

Anunțuri