Îmi  devenise evident că obiectul ce trona pe terenul de sport al Liceului de Informatică este o navetă extraterestră! Cum subiectul este unul delicat şi, în general, controversat, îl luai cu mine şi pe Teodosie, ca să nu se speculeze ulterior că aş fabula.

Ajunserăm amândoi când, din navetă, coborâră trei fiinţe bipede, ale căror trăsături mă abţin de a le descrie pentru a nu fi ulterior folosite în mod abuziv de cinematografia de peste ocean.

– Bine-aţi venit în frumosul nostru municipiu! – le urai, ca să spun ceva.

Cei trei se concentrară asupra unui aparat pulsator, care piui o vreme. Apoi se adresară aparatului în tonalităţi similare, iar acesta ne spuse:

– Ce înseamnă municipiu?

– Oraş mai mare – îi lămuri Teodosie. De regulă, este şi reşedinţă de judeţ…

Aici, îi făcui semn colegului să nu pluseze, prevăzând alte întrebări despre judeţ ori reşedinţă. În mod normal, aş fi răspuns cu amabilitate, însă era obositor să porţi conversaţia prin intermediul acelui traducător amintit. Oricum, ne păru că dă traduceri mai bune decât pe Google.

– Aţi venit atraşi de brandul de ţară? – dorii să aflu.

– Nu, este o simplă escală. De fapt, mergem în Scoţia, să facem cercuri…

– Dar, puteţi face cercuri şi aici, suntem grânarul Europei! – pledai eu pentru ţara de baştină.

– Mda… – sosi răspunsul, astfel că nu mai insistai.

Teodosie avu o altă curiozitate:

– Şi cercurile alea pentru ce le faceţi?

– Pur estetic, dezinteresat. Apoi, adunăm reacţiile din mass-media.

Ridicai din umeri şi-i făcui semn camaradului să ne întoarcem la Dinar. Ajunşi în local, acesta se comportă straniu, negând vehement întreaga întâmplare.

.

Înclinaţi să-mi dea crezare: Ziarul, Gabi123, Supravieţuitor, Elisa, Cristian Lisandru, Dispecer Blogosferă, Dumitru Agachi, Theodora Marinescu, Cristian Dima, Stropi de suflet, Mirela Pete, Melami, Ragnar.