Basm indian

Foto: Alice Drogoreanu

.

E greu de spus ce-a căutat Caius în India, însă este de netăgăduit că a bulversat multe conştiinţe în scurtul răstimp al şederii sale. Trebuind să-şi treacă vremea cu ceva, alese să bea cu tinerii şi, implicit, să trăncănească, astfel că, pe neobservate, le inoculă sumedenie de idei occidentale, prilej pentru cei mai vârstnici să clatine din cap şi să remarce: „Aşa-i de fiecare dată când trece câte-un neamţ pe aici!”

Dacă pentru noi este destul de evidentă diferenţa dintre români şi nemţi, pentru orice hindus aceste neamuri par otova, cu limbi de neînţeles şi-o înclinaţie maladivă către igienă, plus alte tare, mai mult sau mai puţin vizibile.

– Tata, îmi spui o poveste? – îl rugă tânărul Bharata pe tatăl său.

– Ţi le-am spus pe toate. Şi pe cea cu maimuţa, şi pe aia cu covorul… Apoi, ai deja o vârstă, cât să-ţi mai spun poveşti?

– Chiar! – făcu Bharata – eu câţi ani am?

Tatăl păru stânjenit:

– De unde vrei să ştiu?

– Păi, eu când m-am născut?

Bătrânul se gândi destul de mult, apoi ezită încă:

– Cred că era toamna…

– Dar, în ce zi?

– O zi de toamnă, fireşte! Îmi amintesc că nu se vedea prea bine ce eşti, şi-am crezut iniţial că-i o fată. Tocmai mă pregăteam să te arunc…

– Auzi! De ce se omoară la noi fetele?

Tatăl rămase din nou uluit:

– Păi, noi suntem kshatriya, ce să facem cu ele?

– Caius zice că la ei sunt mai multe fete decât băieţi…

– Mda, neamţ! La ce să te aştepţi?

– Nu-i neamţ, e valah…

– Tot aia! Precis că are baie-n casă şi că la ei se mătură străzile…

– Da, că ei n-au muson.

– Vezi? Nişte nespălaţi!

De la sine înţeles, nu doar în casa lui Bharata se purtară astfel de discuţii incomode, însă, venind mai apoi musonul de iarnă, Caius căzu treptat în uitare, viaţa revenind la normal, dacă n-o fi ajuns vreun alt neamţ pe acolo.

.

Privaţi de muson: Ziarul, Gabi123, Ana Veronica, Elisa, Gabriela Savitsky, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Teo Negură, Adele Onete, Gabitzu, Melami, Madi, Mirela Pete, Cristian Lisandru, Cristian Dima, Theodora Marinescu, Supravieţuitor, Carmen, Ana Usca, Vania, Orfiv şi Nataşa.

 

Recordul

După ce-şi deschise blogul Protuberanţe, Aurel înregistră un oarecare succes, ajungând la un page rank de 2. Această stare de lucruri a durat până ce Caius dezvălui despre autorul Protuberanţelor că scoate din nas şi bagă-n gură. Evident, Aurel a ripostat, nereuşind decât să-şi agraveze astfel situaţia, deoarece Caius a revenit, postând în plus şi dovada irefutabilă că avusese dreptate, anume o poză mai mult decât sugestivă. Nu doar că Aurel fusese pe dată exclus din toate blogrollurile, dar Caius înregistră şi un record absolut, având peste 800 de comentarii la articolul său, comentarii din care am ales pe cele mai sugestive:

 

Orfiv: De la bun început mi-am pus întrebări asupra originii acelor protuberanţe. Acum îmi dau seama că erau provocate de modul sălbatic în care-şi îndesa copitele-n nări…

Nataşa: Pffuai, ce scârboşenie!

Consiliul Naţional al Blogosferei: Am pus poza şi pe Facebook, asta trebuie văzută în toată lumea.

Ana Usca: Acum îmi explic de unde au elevii din clasele primare astfel de apucături!

Alex Mazilu: Dacă zici că-i poza mea – adică făcută de mine -, îţi dau pinguri zilnic!

P. S. – Şterge comentariul după ce îl citeşti!…

Vladimir Ionaş: Super size!

Ada Pavel: Good bye, Aurel, te credeam altfel!

Oana Stoica-Mujea: Bună ziua! Urmăresc de ceva timp blogul dumneavoastră şi-l găsesc foarte interesant. Nu doriţi să facem link-exchange? Dacă da, vă rog să-mi trimiteţi un mail, precizând cu ce nume doriţi să vă trec.

Gabriela Savitsky: Ueecs! Şi ăsta zicea că-i blogger?

Ziarul: Am preluat ştirea!

Gabi123: O dată eram pe punctual să greşesc şi eu, însă m-am corectat la vreme.

Anavero: Poate-şi înghesuia ideile…

Elisa: Aici, unde mă aflu acum, nici cangurii nu-s aşa bădărani!

Chat Noir: Uau, ce bucălat e!

Theodora Marinescu: Nu-i publici IP-ul şi adresa de mail, ca să-l putem trece toţi la spam?

Vania: Poate-i poza trucată, a mai fost un caz astă-iarnă…

Cristian Lisandru: Tipul denotă o stare de profundă anormalitate, poate-i schizofrenic!

Simion Cristian: Din cauza unor astfel de specimene am ajuns să fim văzuţi în Europa aşa cum suntem!…

Cati Lupaşcu: Nu am să vorbesc despre aşa ceva, e prea hidos!

Onu: Ăsta precis a votat cu băsescu!

Dispecer Blogosferă: Vai de scurta noastră democraţie!

Ivona Boitan: Viaţa bate literatura! În Negru de fum imaginasem un astfel de mitocan, însă nu mi-am imaginat vreun moment că l-aş putea zări aievea…

Cristian Dima: Când te gândeşti că alţii se frământă pentru dezvoltarea Artelor, iar ăsta uite ce face!…

Adele Onete: Pffui, mai bine nu mă uitam! Zici că-i dintr-un trib de canibali…

Supravieţuitor: Cu astfel de oameni, nu ne mai redresăm noi PIB-ul nici în 2020!

Mirela Pete: Mda, viaţa în culori maronii…

Teo Negură: Eu sunt de modă veche, folosesc batista.

Gând licitat: Scuze de offtopic, participă şi tu la concurs!

Joy: Mai bine ne-am muta toţi în Fututa decât să avem de lucru cu astfel de indivizi!

Gabriela Elena: Mi-a plăcut în mod special această imagine sugestivă.

Vlady: Asta-i poză de Top 5!!

 

De la sine înţeles, Aurel şi-a şters blogul.

 

Ştire şocantă

Foto: Alex Mazilu

.

Vestea bulversă urbea: Aurel a adormit la Hovanşcina!

Dacă până la acel moment Aurel fusese pretutindeni ignorat, acum toţi râdeau pe seama sa. Cum fac aproape toţi, individul căută întâi să nege, însă-l văzuseră peste o mie de oameni, astfel că tertipurile n-au ţinut.

– Eram obosit… – încercă apoi, tardiv, să se scuze cumva.

– Zăău? – făcea interlocutorul. De la ce? Ai ascultat manele până târziu?

Orice-ar fi zis, era şi mai rău!

Fetele, care nu se-nghesuiseră niciodată în jurul său, acum fugeau de personaj ca de dracu. Cui i-ar fi convenit să fie poreclită Madam Hovanşcina ori, mai grav, Marfa (căci Aurel adormise la aria Marfei)?

– Noroc cu aplauzele – observă domnul plutonier-major Onici -, că altfel dormeai până azi!

Întâmplarea avu şi urmări pozitive, pe lângă faptul că aveam toţi de cine râde: turismul local se dezvoltă miraculos, curioşi de pe tot mapamondul dorind să vadă Timişoara şi, implicit, pe Aurel. Vă daţi seama, să adormi la Hovanşcina!

.

Şocaţi de întâmplare: Ziarul, Elisa, Orfiv, Caius, Gabi123, Chat Noir, Tanya, Theodora Marinescu, Cristian Dima, Gând licitat, Vlady, Ana Usca, Vania şi Nataşa.

Geografie şi turism

Foto: Klara Incze

.

– Fuck! – zise Michael, nedumirit. De unde spuneai că vii?

– Romania.

– Fuck! Şi asta unde fuck vine?

– Europa.

– Fuck! Şi Europa?

– La nord de Africa…

– Fuck! Şi Romania fuck e capitala?

Aici, observând că vorba fuck e plasată între subiect şi predicat, m-am gândit că o fi însemnând virgulă.

– Nu, e o ţară.

– Fuck! N-am auzit…

– Aia cu frunza.

– Oh, fuck, păi spune-aşa fuck!

Astfel l-am stimulat pe Michael să viziteze Nicaragua, deşi legătura dintre ţara respectivă şi frunză mi-a scăpat.

.

Curioşi pe unde vine Nicaragua:  Simion Cristian, Ziarul, Gabriela Savitsky, Gabi123, Elisa, Cati Lupaşcu, Tanya, Onu, Dispecer Blogosferă, Adele Onete, Theodora Marinescu,  Supravieţuitor, Ana Usca, Vania.

Dezvăluiri

Foto: Dependent de fotografie

.

Zorii zilei de joi m-au găsit în Old Boys, aşezământ în care intrasem încă din ajun. Printr-un straniu concurs de împrejurări, eram beat. Unii colegi au opinat că starea mea s-ar datora alternanţei dintre berea nefiltrată şi absint, alţii o puseră pe seama fatalităţii. Oricum, devenisem irascibil, mai cu seamă când Tudose căută pe laptop actualizările Zelist:

– Ştii că Alex Mazilu este înaintea ta?

Brusc, totul se împâclise în lăuntrul meu, invidia vitriolându-mă, astfel că improvizai:

– Voi credeţi că blogul lui e ceea ce pare? De fapt, este doar o vitrină, şi-n spatele său se ascund Voiculescu, Vântu, Patriciu, Iliescu, Hrebenciuc…

Textul a prins, astfel că Tudose, Marcel şi Caius l-au scos din blogroll pe dată.

.

Presupun că-mi vor aprecia inspiraţia Cristian Lisandru, Ana Usca, Vania, Supravieţuitor, Ziarul, Teo Negură, Theodora Marinescu, Gabriela Savitsky, Călin Hera şi Mirela Pete.

 

Un fleac, i-am ciuruit!

Foto: Cristian Botez

.

218-0 pentru noi!…

.

Presupun că sărbătoresc, în oarecare măsură: Ziarul, Cristian Lisandru, Elisa, Oana Stoica-Mujea, Tanya, Chat Noir, Gabriela Savitsky, Dispecer Blogosferă, Gând licitat, Joy, Theodora Marinescu, Gabi123, Cristian Dima, Gabriela Elena, Raulito, Vania, Ana Usca, Nataşa.

Deratizare

Socotesc că astăzi şi mâine nu mai este vreme de poveşti, căci vom fi puţin ocupaţi. Fie că scăpăm acum de şobolanii oranj, fie mai în iarnă, este un bun prilej să le urăm de bine.

Presupun că-şi ocupă timpul cu dorinţe similare: Achilianu, Ada Pavel, Adina Huţanu, Adrian Popa, Adrian Voicu, Al2lea, Sophia, Alexandru Marin, Alianţa Dreptei, Amalgammax, Ana Pauper, Ana Veronica, Anamaria Deleanu, Andi Bob, Ana Usca, Ardeiul Zilei, Augustin Rădescu, Mişcarea Violet, Gabi123, Cristian Lisandru, Supravieţuitor, Simon, Adele Onete, Chat Noir, Mirela Pete, Simion Cristian, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu, Onu, Cristian Dima, Vania, În colţ de lume, Black Angel, Blog de Prost, Athe, Boghi, Carmen Negoiţă, Caius, Cati Lupaşcu, Alexandra Cel Mare, Cella, Corina Creţu, Crina Dunca, Călin Hera, Dan Brad, Dan Chichernea, Dan Pătraşcu, Dan Văideanu, Daurel, Depresie, Diana Alzner, Dielda Dinu, Dispecer Blogosferă, Dramoleta,  Dumitru Agachi, Eftimie, Elena Agachi, Ela Roseni, Elisa, Evergreen, Flavius Obeadă, Florin Crăciun, Gabi Rus, Gabriela Elena, Gabitzu, Gabriela Savitsky, Gabriela Ilieş, Gând licitat, Geeo, Geocer, George Valah, George Şerban, Gloria Cioloca, Ioana Dudulean, Ionuţu, Iulia Diana Mihai, Joy, Klara Incze, Lady Allia, Lilick, Madi, Maminineta, Marcel Răduţ Selişte, Maria Barbu, Mario Ovidiu Oprea, Matilda, Mârlanul, Melami, Mika, Mircea Suman, Nepoate, Nicu, Nuclearrr, Oana Clara, Oana Stoica-Mujea, Primadona, Pro Atitudine, Recurs, Sebra, Societate, Sofilios, Stropi de suflet, Tiberiu Orăşanu, Transildania, Umograf, Victor Ionescu, Vladimir Ionaş, Zoe Petre, Alex Mazilu, Caius, Consiliul Naţional al Blogosferei, Chiriac Cosmin, Dispeceriţa, Sfinx, Nataşa, Orfiv, Ghilotina.

Povestea cu flăcăul cel năzdrăvan – II

Foto: Sophie

.

Senine ori înnourate, însorite ori ploioase, zilele treceau în pădure oarecum otova, ca şi cum într-un teatru s-ar interpreta mereu acelaşi act, doar reflectoarele căutând să mai aducă vreo noutate, căzută şi aceea în desuetudine prin repetiţie. Însăşi vânătoarea, atât de fortifiantă şi generatoare de senzaţii pentru alţii, aici era o simplă rutină cotidiană. Nu ne vom mira aşadar când, aflându-se în jurul bordeiului şi trăncănind despre nimic, omul, femeia sa şi băiatul fură vizitaţi de-un urs care, privindu-i sever, îşi făcu din laba stângă tocător şi, cu muchia celeilalte, se prefăcu a toca spanacul ori altă buruiană sacadat, spunându-le insinuant şi imitându-l perfect pe părintele Ică din Sibiu:

– Uite-aşa vă futeţi timpul, uite-aşa vă futeţi timpul…!

Bătrânii distinseră doar o mormăială, însă băiatul, fiind năzdrăvan, înţelese aluzia.

– Şi ce-ai vrea să facem? – întrebă el, pe limba urşilor.

– Ce să faceţi? – făcu ursul ironic. Mâncaţi, râgâiţi, căcaţi, da’ la fata împăratului Roşu nici că visaţi!

– Nu visăm, ce-i drept, deoarece nici n-am auzit de ea!

– Păi, ai auzit acum. Eu am zis ce-am avut de zis, de-acum tu decizi dacă vei porni către ea ori vei rămâne un onanist!

Ursul se afundă în codru, iar băiatul îl întrebă pe taică-său:

– Ce-i aia onanist?

– Unu’ aşa ca tine – răspunse tatăl sec, însă imediat gândi: „Chiar, că băiatul nici n-o avea pe cine lua în sălbăticia asta! Poate-ar trebui s-o mai pornească şi el prin lume…”

Despre înţelegerea graiului animalelor unii spun că ar fi un dar, venit de undeva dintr-o lume superioară către sufletele curate, alţii socotesc că ar fi o manifestare a schizofreniei, subiecţii vorbindu-şi lor şi închipuindu-şi că au conversat cu fiare, obiecte ori entităţi. Cum ar fi, graiul animalelor este dificil de tălmăcit în limbă omenească, acela care-ar încerca-o fiind întotdeauna silit la aproximări, neexistând – de cele mai multe ori – termeni perfect echivalenţi. E cam ca şi când ai traduce o limbă nearticulată, cum ar fi engleza americană, într-o limbă ferm omenească, să zicem, rusa.

Băiatul se mai gândi o vreme la apariţia intempestivă a ursului, dar nu-i dădu de capăt. „Bine, să zicem că ar fi o fată de împărat care să merite oareşce osteneală… Şi? Încotro? Cu ce mijloace? Care-ar fi folosul?…”

Teoretic, băiatul ştia cam ce vrea să însemne o fată, văzându-şi mama şi presupunând că ar fi vorba despre ceva asemănător, însă nu socotea că ar fi un motiv suficient de puternic ca să-ţi laşi bunătate de codru şi s-o porneşti către nicăieri. „Trebuie s-o caut pe prietena mea, dropia! Urşii întotdeauna mi-au părut destul de bolovănoşi în exprimare” – îşi mai zise.

Fără a se fi gândit excesiv la acest detaliu, fusese tocmai ziua în care băiatul împlinise doisprezece ani.

.

Interesaţi de limba fiarelor: Elisa, Ziarul, Madi, Teo Negură, Carmen, Tanya, Adele Onete, Gabriela Savitsky, Theodora Marinescu, Supravieţuitor, Melami, Flavius Obeadă, Onu, Ana Usca şi Vania.

Povestea cu flăcăul cel năzdrăvan – I

Foto: Alex Mazilu

.

Se spune că-n vremurile cele de demult, pe când pisicile erau la mai mare cinste decât astăzi iar purecii nu le inoportunau, având alte treburi, trăiau într-o pădure un om cu femeia sa, neavând altă grijă decât aceea că, iată, zilele treceau una după cealaltă iar ei nu fură dăruiţi cu vreun moştenitor. „De unde, ce să şi moştenească? Un bordei în pădure?” – îşi zicea omul cu amărăciune.

Când într-o bună zi, gândind femeia cu ce-ar mai putea să asezoneze cotletul de căprioară, dădu ea peste nişte trufe. „De astea chiar că n-am mai făcut! Ia să încerc…” – gândi ea.

Curând veni şi bărbatul ei cu vânatul, femeia se puse pe gătit, făcu şi o salată din flori de prun, iar peste câteva ceasuri se aşezară să mănânce. Măcar că femeia nu era olteancă, mâncarea ieşi modestă. Cum-necum, chiar dacă erau comestibile, bucatele n-aveau niciun şarm, aceasta şi din pricina sălbăticiei şi-a modului rudimentar al preparării. Însă, deşi lipsite de sosurile savante ori mirodeniile ce se găseau prin cetăţi, ba chiar şi de-un untdelemn mai de Doamne-ajută, trufele se vădiră de bun augur, femeia simţind că luase în pântece. „Dacă nu-i vreo constipaţie, înseamnă că am rămas grea!” – îşi zise, confuzia fiind firească uneia ce nu zămislise niciodată până atunci.

Zece luni trecură şi, într-o noapte de Ianuarie, se născu un băieţel supramaturat, alb precum omătul ce-nvălise pădurea şi relativ tăcut, în sensul că nu plângea excesiv. În schimb, graiul îl deprinse neobişnuit de repede, deşi părinţii săi, neavând termen de comparaţie în codru, crezură că aşa trebuie.

Băiatul crescu într-un an cam cât alţii în doi, iară când avu vreo cinci anişori îi spuse tatălui său:

– Tată, ia-mă şi pe mine la vânătoare!

– Ba, vezi să nu! – îi răspunse taică-său. Vrei să mai am şi grija ta?

– Păi, ce grijă să ai? Cum vânezi singur, fără măcar vreun câine să-ţi ajute, aşa om fi doi şi ţi-oi mai ajuta…

– Măi, băiatule, acolo-s primejdii, iară tu eşti crud, în sensul frăgezimii vârstei, nu al vreunei cruzimi precoce! Poţi întâlni fiare sălbatice…

– Da’ locuim în pădure, oricând pot întâlni fiare sălbatice – argumentă copilul. Apoi, nu uita că m-am născut la zece luni!

„Şi ce-are asta?” – se întrebă omul, rădicând din umeri. Însă azi aşa, mâine iarăşi, poimâine din nou, în cele din urmă zise să scape cumva de gura băiatului şi-i îngădui să-l însoţească. De atunci, măcar că vâna, cantitativ vorbind, tot atât, neavând ce face cu surplusul de carne, prada cădea mult mai repede, căci băiatul îl mâna direct către vânatul cel mai lesnicios.

Câteodată îi mai zicea femeii, cu grijă să nu fie auziţi:

– Îmi pare că înţelege limba fiarelor, că altfel nu-mi explic…

– O fi autist! – se îngrijoră mama băiatului.

Cum va fi fost, cert este că omul, dat fiind că vânătoarea se simplifică aproape până la schemă, începu să devină supraponderal.

– Mai taie şi tu nişte lemne – îl îndemna femeia – că faci burtă!

Feciorul, în schimb, măcar că nu făcea nici el mare lucru, era ca tras prin inel. „E încă tânăr şi are arderi puternice, plus că-i merge şi digestia. Dar, cu atâtea carnate, i-o trece şi lui…” – gândea părintele, mulţumit totuşi, deşi puţin invidios.

.

Au rămas cu gândul la trufe şi căprioare: Elisa, Ziarul, Madi, Teo Negură, Tanya, Adele Onete, Theodora Marinescu, Supravieţuitor, Chat Noir, Cristian Lisandru, Michaela, Cristian Dima, Adrian Voicu, Ragnar, Vania, Ana Usca, Orfiv, Caius şi – evident! – Nataşa.

Opţiuni ferme

Foto: Alexandra Sandu

.

Revenind pentru a şasea oară de la closet în decurs de doar cincizeci de minute, Marcel atrase atenţia domnului Munteanu, doritor să-şi plaseze nu ştiu ce medicament miraculos.

– Urinaţi foarte des, stimate domn! – îşi începu acela persuasiunea.

– Ştiu – veni răspunsul sec.

– Dar, aceasta nu este sănătos! – insistă individul.

– Cum să nu fie? Doar n-o să ţin în mine atâta lichid! Am băut deja vreo cin’şpe beri…

– Chiar şi aşa, este vorba de ritm… V-aş putea recomanda un medicament care…

– Domnule, dumneavoastră sunteţi sănătos la cap? Doar nu vreţi să combin medicamente cu alcool?

– Nu, fireşte! Pe perioada tratamentului, vă abţineţi de la a consuma…

Aici, izbucnirăm cu toţii în râs, încercând să ni-l imaginăm pe Marcel altfel decât cu paharul sub nas.

– Să ştiţi că urinările dese – se agăţă domnul Munteanu cu o anume disperare de ideea sa imobilă – pot să vă perturbe viaţa sexuală!

– La mine-i invers – i-o trânti colegul nostru.

– Cum adică, invers?

– Adică, sexualitatea mă mai perturbă, uneori, când vreau să mă piş.

Cum Marcel merse din nou la closet, domnul Munteanu socoti mai nimerit să părăsească localul.

.

Aprobă opţiunea lui Marcel: Ziarul, Mişcarea violet, Supravieţuitor, Cristian Lisandru, George Valah, Tanya, Adele Onete, Carmen Negoiţă, Onu, Theodora Marinescu, Cristian Dima, Elena Agachi, Dumitru Agachi, Gabriela Elena, Dispecer Blogosferă, Elisa, Călin Hera, Ana Usca şi Vania.