Pictură de Matei Enric

.

CAPITOLUL II

Care povesteşte cea dintâi plecare a domnului Chihleanu către metropolă

De-abia demară domnul Chihleanu către marea sa aventură, când – încă de pe la Făget – simţi apăsarea unor gânduri plumburii, precum norii de toamnă.

Întâi, îşi zise că de originea sa nobilă ştie doar el, ceilalţi având fie să-l creadă pe cuvânt, fie să-l conteste. În această privinţă se linişti repede: purtarea sa avea să-l impună ca aristocrat, nu vreun arbore genealogic ori semn heraldic din care oricum n-ar pricepe prea mulţi mare lucru! De altfel, viziunea eroului nostru asupra Aristocraţiei era una foarte largă, persoana putând accede ori decade, funcţie de faptele sale, nimeni nefiind bătut în cuie în vreo postură. Astfel, deşi recunoştea că – cel mai adesea – din stejar, stejar răsare, domnul Chihleanu admitea că la oameni este ceva mai complicat decât la arbori şi că, din origini modeste, poţi sui dacă urmezi unei chemări lăuntrice şi, desigur, dacă există acea chemare! La fel, patimile-l pot târî pe-un altul din nou printre paria.

Apoi, vajnicul luptător se întrebă dacă mai are timp pentru ceea ce şi-a propus, de vreme ce se apropia de jubileu, anii dăruindu-l nu doar cu înţelepciune, ci şi cu o durere perpetuă de picioare, pe lângă alte neajunsuri specifice vârstei. Din nou, se încurajă anticipând că acţiunea sa, pe cât de neaşteptată, va avea o forţă de penetrare fulgerătoare, cu transformări radicale şi imediate!

„Dar, oare, omenirea este pregătită pentru restauraţie? Şi se vor scrie oare în veacul nostru lucruri precum: Pe poarta hanului intră un taxi destul de arătos, într-însul stând un domn anevoie de descris, însă a cărui sosire în oraş stârni de la început oarecare vâlvă. Sau: Toate familiile aristocratice sunt fericite şi seamănă între ele. Iar dacă fiecare familie nefericită este nenorocită în felul ei, şi pe acestea le uneşte îndepărtarea de Aristocraţie. Ori: Exista la noi un distins profesor ce avea relaţii doar în cercurile cele mai aristocratice şi nu era învăţat celebru cu care să nu fi fost în relaţii de strânsă prietenie…”

Însoţindu-se cu astfel de meditaţii, eroul nostru ajunse în Timişoara şi, vreme de câteva ceasuri, colindă fără ţintă pe străzi. Seara îl află în complexul studenţesc unde, cu aceeaşi lipsă de ţintă, decise totuşi să intre într-o prăvălie ca să-şi cumpere ţigări. La ieşirea din magazin, o voce îl abordă:

– Ce fumezi, boierule?

Era o fetiţă de cel mult treisprezece ani, diferită de cele pe care le văzuse în Margina, şi care, deşi cam prea şifonată ca să arate a contesă, părea să fi recunoscut instinctiv gena nobilă din el, de vreme ce i se adresă cu boierule. În plus, ceva din mimica fetiţei sugera că, pentru o supă, ar fi dispusă să-şi arate recunoştinţa. „La ce intenţionez eu să-i solicit, însă, îi voi oferi mai mult de-o supă!” – îşi spuse domnul Chihleanu, cuprins de-o patimă irezistibilă. Cum tăcuse mai toată ziua, simţea nevoia imperioasă de-a sta de vorbă cu cineva, şi nimeni nu-i păru mai potrivit decât arătarea care, afară de faptul că părea uşor de ţintuit la o masă, mai şi recunoscuse în el un aristocrat autentic!

– Nu cunoşti pe-aici un local în care-am putea merge? – întrebă.

– Ba da, la Roy! Acolo, cu zece lei te rezolv…

Roy! Sună atrăgător, probabil a ales un loc în care se adună aristocraţia…”

Când cei doi intrară în local, iar domnul Chihleanu dădu să se aşeze la prima masă, ospătarul interveni pe dată:

– Mergeţi sus, şefu’! Vreţi să vă puneţi taman în fereastră, să-mi faceţi belele?

„Cam necioplit, dar mi-a spus, totuşi, şefu’, semn că-mi recunoaşte autoritatea”.

Aristocratul şi însoţitoarea sa urcară scara de lemn, etajul având şase mese dreptunghiulare cu bănci de ambele părţi. Doar doi consumatori se mai aflau în incintă, niciunul nepărându-i tocmai nobil domnului Chihleanu, însă nici nu-i putu observa foarte bine, deoarece dormeau cu capul pe masă. Descendentul familiei von Glünicke comandă deocamdată ciorbă de perişoare şi caşcaval pane cu garnitură, votcă, o bere pentru fetiţă şi cafele, spunându-i însoţitoarei ce doreşte de la ea:

– Îţi dau o sută de lei dacă mă asculţi, aş avea poftă să povestesc un film…

Bucuroasă, fetiţa spuse că se numeşte Valeria şi că e gata să asculte oricâte filme. Domnului Chihleanu i se păru numele foarte potrivit şi-o întrebă în prealabil:

– Ai văzut multe filme?

– Vreo trei, toate erau cu cafteală.

– În cel de azi vor fi şi câteva lupte, dar nu asta primează. Filmul se numeşte Andrei Rubliov

– Pe ăsta nu-l ştiu! – observă Valeria.

Fireşte, domnul Chihleanu nu se rezumă la nararea simplă a filmului, ci intervenea şi cu propriile consideraţii, accentuând prin gesturi unele trăiri ori senzaţii, ori explicând simbolistica unor imagini. „Ce film frumos!” – îşi zise Valeria, observând că boierul ei este atent ca niciodată masa să nu rămână goală. Astfel că ajunse la partea a şaptea, Clopotul, păstrându-şi prospeţimea şi părând atentă în permanenţă.

– Şi ruşii au mai făcut şi alte filme? – întrebă la sfârşit.

– Nenumărate!

– Atunci, poate data viitoare îmi mai spui unul, şi vin şi cu o prietenă, s-o facem în trei! – continuă fetiţa, care se gândise la Viviana, silită să înfrunte noaptea rece de octombrie în căutare de clienţi, deoarece n-o văzuse intrând în Roy.

Afară se luminase de ziuă şi, coborând scările, luptătorul pentru cauza Aristocraţiei observă la parter două tinere pe care le socoti cel puţin prinţese, dat fiind că una avea părul vopsit în verde, iar cealaltă, în oranj. Cum Valeria le cunoştea din vedere, ştiind despre ele că au o cameră în cămin în care pot merge cu însoţitorii, permiţându-şi apoi să intre-n Roy pe cont propriu, murmură:

– Astea-s prinţese!

„Aşadar, nu m-am înşelat!” – observă domnul Chihleanu şi, conform înţelegerii, îi dădu însoţitoarei suta de lei. Cum aceea fusese convinsă că toată consumaţia i se va reţine din suma promisă, încercă un simţământ vecin cu fericirea şi-i mulţumi binefăcătorului său cu o formulă exprimând o maximă recunoştinţă:

– Săru-mâna, boierule!

.

Absenţi din Roy: Elisa, Cristian Lisandru, Gabriela Savitsky, Călin Hera, Gabi123, Theodora Marinescu, Dispecer Blogosferă, Supravieţuitor, Onu, Melami, Carmen Negoiţă, Ivona Boitan, Vania, Ana Usca, Nataşa, Caius, Orfiv, Daurel, Simion Cristian, Adele Onete, Ziarul, Mirela Pete.

 

Anunțuri