Foto: Alexandra Sandu
.
Sibiu, 2010. Luna noiembrie, fiind neaşteptat de călduroasă, aspect cumulat cu alte detalii inutil de înşirat aici, invită poporul la Revoluţie. În vreme ce magazinele erau văduvite de ultimele mărfuri de către cetăţenii descătuşaţi, în U. M. 0720 (şapte douăzeci, cum i se spunea), reţinuţii traian şi elena urmăreau un televizor fixat pe Antena 3. „Fraţilor, Revoluţia a învins!” – clama poetul Mircea Dinescu, precum o mai făcuse şi-n urmă cu douăzeci de ani.
– ’te-n gură!… – mormăi traian.
– Ţi-am zis să nu luăm elicopterul! – îi reproşă colega de detenţie.
– Păi, cu ce-ai fi vrut să fugim, cu bicicleta? Turismul se face ori cu avionul, ori cu elicopterul…
– Şi noi aici facem turism?
Discuţia poate ar fi devenit una tensionată, dacă patru soldaţi n-ar fi apărut, cerându-le să-i urmeze. Reţinuţii fură mutaţi într-o sală în care aşteptau mai multe chipuri severe, unele cunoscute. Generalul Gabriel Oprea nu le aruncă nicio privire, fiind foarte preocupat să îndoaie o foaie de hârtie astfel încât să obţină un vaporaş. Era o zi de vineri.
Procurorul Laura Codruţa Kovesi dădu citire acuzaţiilor, inculpaţii făcându-se vinovaţi de disponibilizarea a un milion două sute de mii de bugetari, devalizarea resurselor Statului, politizarea instituţiilor, înfometarea poporului şi alte câteva mărunţişuri.
– Dovada! Dovada! – izbucni elena, dar traian o prinse de mână cu înţelesul „potoleşte-te, nebuno, că o încurcăm mai rău!”.
– Nu răspund decât în faţa Parlamentului unicameral! – se ambiţionă şi inculpatul.
– Nu există aşa ceva! Ţara are Parlament hexacameral… – interveni şi generalul Anghel Iordănescu.
– Futu-i! – exclamă traian, uluit.
Avocatul apărării îi cârpi pe dată un dos de palmă, admonestându-l:
– Ai grijă, javră ordinară, cum vorbeşti!
Javra ordinară scheună, neîndrăznind să-şi mai ducă mâna la obraz.
– Eu ţi-am zis că trebuia să-i lichidezi pe toţi cât erai pe val… – interveni colega de suferinţă, în vreme ce completul de judecată dădu citire sentinţei.
Sentinţa a rămas definitivă şi a fost executată.
oct. 14, 2010 @ 10:37:07
E o presimţire? 😀
oct. 14, 2010 @ 10:38:58
Da…
oct. 14, 2010 @ 11:22:26
Asemanarile, de la personaje pana la situatie sunt tulburator de potrivite. Istoria se repeta in sens invers, comunistii ne vor salva de capitalistii malefici.
Australia (7) « Elisa-gradina mea de vis
oct. 14, 2010 @ 11:36:38
oct. 14, 2010 @ 11:38:57
oct. 14, 2010 @ 11:39:31
Ăştia de la pd-l sunt, de fapt, comunişti creştin-democraţi…
oct. 14, 2010 @ 11:44:45
Familiile lor la muncă silnică, confiscarea averilor, umilinţe indescriptibile transmise în direct la ore de maximă audienţă, cafteli etc.
oct. 14, 2010 @ 11:59:53
Sunt regulamente şi la izolare. Deţinutul primeşte 120 de grame de pâine pe zi şi apă câtă vrea… N-am apucat să stau pe-acolo, dar mi-au povestit unii colegi de penitenciar cum e.
oct. 14, 2010 @ 12:31:14
😀 Nota zece pentru exercitiul de imaginatie, cat despre realismul re-editarii situatiei … slabe sanse, comunistii au fost slabuti la capitolul populism, pe cand oranjgutanii au inoculat adanc in mintea melteanului de rand devotamentul dobitocit vis-a-vis de traienel. Sunt convins ca daca ii dai o luna marinerului si ii spui ca peste exact o luna trebuie sa-si asigure realegerea in fruntea vaporului in deriva (Romanica), aproximativ 45-49% din votanti o sa dea cu stampila tot in el. Ce dracu, vorbim totusi de omul care a reusit sa convinga o droaie de oameni ca ceea ce vedeau clar si cu ochii lor nu era real, un trucaj ordinar, pixelu` albastru, rusine Dinu Patriciu, huoo mogulii si alte clisee basiste.
oct. 14, 2010 @ 12:42:34
Se vede că nu simt româneşte, că eu îl detest sincer pe derbedeu de prin 1999, de când i-am văzut râtul la tv.
oct. 14, 2010 @ 12:53:05
Fie ca harul de clarvăzător să-ţi fie dăruit măcar pentru împlinirea viziunii din prezenta postare. Amin!
oct. 14, 2010 @ 12:55:12
Doamne-ajută!
oct. 14, 2010 @ 13:01:08
Vania, ai spus, cumva, cretin-democraţi? By the way, îmi place cum presimţi. 🙂
oct. 14, 2010 @ 13:08:27
N-aş îndrăzni să-i numesc cretini pe nemernici!
oct. 14, 2010 @ 13:21:16
Pi.eS: uitai sa zic, schimbai si eu „home-ul”, recte adresa de blog, se poate o modificare in blogroll. Cu multumirile de rigoare, inevitabil, ma inclin!
oct. 14, 2010 @ 13:23:08
Aha, înseamnă că am citit eu greşit. 🙂
oct. 14, 2010 @ 13:24:25
Nu stiam cat de fermecatoare poate fi toamna…”Familiile lor la muncă silnică, confiscarea averilor, umilinţe indescriptibile transmise în direct la ore de maximă audienţă, cafteli etc.”…si Toamna devine, poate maine, un anotimp senzational! 😉
oct. 14, 2010 @ 13:37:39
Da, îşi are farmecul ei…
oct. 14, 2010 @ 14:51:00
Traian si Elena :)) in locul celor doua batrane ar sta bine astia doi…. dar pe cladire sa fie scris PUSCARIE :))
Si daca tot vor sa faca turism cu elicopterul… de ce nu vor sa viziteze Jilava? dar sa si ramana acolo!
oct. 14, 2010 @ 14:53:02
Retraim acele zile, sfarsitul e aproape si fara impuscaturi decat in cazul sinucigasilor.
Celulele sunt pregatite pentru toti.
oct. 14, 2010 @ 15:11:59
Black Angel:
Scrierea acolo-i şi trimite.
oct. 14, 2010 @ 15:12:33
Gabi:
Celula-i un lux, munca silnică înjositoare e sfântă!
oct. 14, 2010 @ 15:29:24
oct. 14, 2010 @ 17:34:51
oct. 14, 2010 @ 18:22:32
fotografia este exceptionala.
iar imaginea construita prin scris e dovada vie ca „dupa 20 ani” si „imbulzeala din decembrie” ’89 sunt surate 🙂
oct. 14, 2010 @ 18:44:53
istoria se repeta ciclic asa ca, e doar o anticipare. Hmmm…. e bine ca ne putem gandi perspective similare. Excelenta postare!
oct. 14, 2010 @ 18:45:44
EO:
La Dumas m-am gândit şi eu…
oct. 14, 2010 @ 18:48:09
Gabriela:
De fapt, e o reluare, uşor adaptată.
Mie mi-ar fi părut logic să iasă vreo zece milioane încă atunci când derbedeul şi-a trimis târfa cu scrisoarea contra lui Tăriceanu. A fost evident cu ce şobolani spurcaţi avem de lucru… Dar, mulţi pricep doar de foame.
oct. 14, 2010 @ 18:48:31
Imi place foarte mult cum scrii.Felicitari si iti voi mai vizita blogul.
oct. 14, 2010 @ 18:57:37
Mulţumesc!
Am şters un comentariu, căci erau cam la fel…
oct. 14, 2010 @ 19:45:23
dacă aș scrie ceea ce am in gînd acum, mă tem ca se razbună generalii și m-ajunge gheara scorpionului și iar ma doare mina, abia păcalită:
prefer să ma gindesc la pedeapsa de a privi toamna de la ferestea de mai sus
…. am puțin de recuperat…
oct. 14, 2010 @ 19:49:59
Domnul Chihleanu e păcat de ratat…
oct. 14, 2010 @ 20:17:23
Îndată va fi anacronică povestirea ta.
Faza cu generalul Oprea preocupat de confecţionarea unui avionaş din hârtie e antologică.
oct. 14, 2010 @ 20:20:01
Oprea făcea un vaporaş, că era apropou la flotă…
oct. 14, 2010 @ 20:55:50
vania: francofoni si revolutionari as we are 🙂
oct. 14, 2010 @ 21:13:50
Eu sunt rusofon, nu prea mă pricep la apuseană…
oct. 15, 2010 @ 00:02:55
Joacă-te cu toamna! « Mirela Pete. Blog
oct. 15, 2010 @ 00:06:40
oct. 15, 2010 @ 00:22:24
Duetul pisicilor de Rossini « Stropi de suflet la vedere
oct. 15, 2010 @ 00:30:03
oct. 15, 2010 @ 00:30:44
Comentarii la Levitic – 23 | Ioan Sorin Usca
oct. 15, 2010 @ 08:46:20