Anul a început rău, tristeţea lovindu-mă ca o pală de vânt. Pe scurt, m-am văzut nevoit să vând ceva din colecţia de tablouri, ca să am bani de Dinar. Fireşte, dacă era să vând Chagall ori chiar Cezanne n-ar fi fost niciun impediment, însă clientul dorea neapărat Rondul de noapte, lucrare de Rembrandt van Rijn, o copie foarte reuşită a acesteia putând fi văzută la Rijksmuseum din Amsterdam.

– Păi, dă-l! – mă încurajă domnul plutonier-major Onici. Oricum e mare şi, în plus, când vine tristeţea n-ai ce face, trebuie să reacţionezi cumva, altfel te năpădeşte cu totul. Eventual, după vreo două-trei luni, ţi-l furi înapoi şi-i plasezi tipului o copie…

Inutil să mai spun că aşa am făcut până la urmă. La gândul că voi recupera lucrarea, am cedat-o cu o sumă modică, de doar patruzeci de milioane de euro. Însă, vorba lui Caius, bine că am fentat Fiscul, care n-a văzut de la noi nici cinci bani!

.

Martori ai tranzacţiei: Caius, Cristian Lisandru, Theodora Marinescu, Haicăsepoate, Gabi123, Supravieţuitor, Adele Onete, Carmen, Sophie.