Povestea unui blogger prost

Foto: Alice Drogoreanu

.

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, fiind poate de dorit să nu se mai povestească, însă, în nădejdea că unii vor băga, totuşi, câte ceva la cap, am decis în cele din urmă să povestim. A fost odată un blogger prost. Într-atât era de prost încât, deşi îşi făcuse blog de un an, încă mai mânca chips-uri şi-şi lua bere la pet, ba, mai mult, avea un Page Rank de un singur punct, din zece posibile.

Veţi spune, probabil, că omul nostru scria cine ştie ce tâmpenii, dar nu este aşa! Nu scria tâmpenii mult mai mari decât majoritatea bloggerilor, dar, în vreme ce alţii îşi luaseră avânt în topuri, bloggerul cel prost continua să se înnămolească în mediocritate, ca să ne exprimăm eufemistic.

– Totul porneşte de la blogroll! – căuta uneori Grigorie să-l introducă în rândul lumii. De ce l-ai scos pe Costache?

– Mi-a zis pe mess ceva urât despre mama! – scânci neghiobul.

– Când el are un page rank 6, iar tu doar 1, nu poate zice nimic urât despre mă-ta! Demonizată să o facă şi-i dai dreptate! Acum, te-a scos şi el din blogroll, şi-o să scazi mai rău, dacă asta ar mai fi cu putinţă. Mă rog, nu ţi-a plăcut Costache… Acum, asta e! Dar, de ce nu bagi nume grele-n blogroll, că ţii numai papagali?…

– Ce nume grele? – întrebă nătângul.

– Uite! Teo Negură…  Şi-o scoţi pe Adriana…

– Pe Adriana nu pot s-o scot!

– De ce? – se minună Grigorie.

– O iubesc!

– Ce să spun? Şi-o să ajungi la 8, impresionat fiind Google de marea ta iubire!… În sfârşit, las-o pe Adriana, că nu cere de mâncare, dar bagă-l şi pe Teo…

– M-am gândit la asta, dar uite ce postează! Are hituri, iar mamei nu-i plac unele dintre ele…

– Mda… S-ar putea să-ţi pierzi unicul cititor… Lasă fleacurile, şi trece-i acolo pe Răzvan Rinder, Alex Mazilu, Caius, Umograf,  Gabi Rotaru, Bogdan Onin, Cosmin Ştefănescu, Dan Pătraşcu, Dispecer, Onu, Ragnar, Zalmoxys, Amalgammax, George Valah, Grişka, Nea Costache, Dumitru Agachi, Simion Cristian, Vania… Apoi, mâine-i întâi Martie, poţi trimite mărţişoare virtuale şi dai pinguri…

– Nu ştiu cum se pun alea…

– Îţi arăt eu! Şi pinguieşti pe Oana Clara, Ana Usca, Daniela Alexandrescu, Theodora Marinescu, Carmen, Adele, Aurora, Shayna, Gabi, Verovers, Link-Ping, Sophie, Supravieţuitor, Gând licitat, Ana Veronica, Haicăsepoate, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Melami, Mirela Pete, Anavero, Gabitzu, Elena Agachi, Octavia Sandu… Mai vezi tu!

Până la urmă, exasperat, Grigorie abandonă bunele intenţii, văzând că de ucenicul său nu se prinde mai nimic.

Cât despre bloggerul cel prost, acela scăzu mai departe în toate clasamentele, sfârşind ca profesor de istorie într-un liceu industrial.

 

Revenire

Nataşa s-a plâns zilele astea că n-o mai promovez deloc. Ca să nu-şi mai tot ascută ghearele în tapiserie, i-am făcut hatârul, prezentând-o într-o scenă din Traviata.

.

Recomandări: Verovers, Link-Ping, Dispecer Blogosferă, Supravieţuitor, Gabi123, Zalmoxys, Haicăsepoate, Caius, Umograf.

Întâmplare simplă

Foto: Alex Mazilu

.

Dimineaţa a fost mai mohorâtă chiar decât chipul domnului plutonier-major Onici, dar nici acesta din urmă nu era cu mult mai senin. Intrând ca o rafală de vânt în Patricia, domnul plutonier privi scurt către locul gol, în care firesc ar fi fost să se afle Radu, apoi întrebă:

– Cine-a strivit corola de minuni a lumii?…

Tuturor, întrebarea ne-a părut retorică, deoarece îndată privirile ni se îndreptară către Caius. Pricepând, într-un târziu, că e vizat, Caius murmură:

– Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…

– Nu pe dracu’! – tună domnul Onici. Adică, nici nu mai ai ce strivi, că ai strivit-o deja… Dă-i drumu’ şi spală closetele!

Din rutină, Caius se supuse. Încăperea se cufundă, pentru o vreme, în tăcere. Văzduhul cenuşiu ne pătrunse în inimi, astfel că nu mai rămase loc nici pentru o fărâmă de bucurie. Cum aproape că ne venea şi nouă să spălăm ceva, ori nu ştiu ce să mai facem ca să înviem atmosfera, Marcel întrebă:

– Şi chiar a strivit ăsta corola de minuni a lumii?…

– A strivit pe dracu’! – mormăi domnul plutonier. Nu există nicio corolă de minuni a lumii! Lumea-i cum este, ca să mă exprim eufemistic. Iar ca dânsa suntem noi…

Dacă nu în aceiaşi termeni, intuirăm răspunsul. De fapt, nici nu putea fi altul…

După o vreme, Caius reveni în salon spunând că a terminat. Domnul plutonier avu un punct de vedere diferit:

– Lasă vrăjeala! Spală cum trebuie, că te verific la sfârşit şi, dacă nu-i totul lună, ai încurcat-o!…

Resemnat, Caius reintră în closet, zdrăngănind nu ştiu ce în răstimpuri.

.

Recomandări: Grişka, Cosmin Ştefănescu, Caius, Haicăsepoate, Gabi123, Theodora Marinescu, Dan Pătraşcu, Ragnar, Elisa, Mirela Pete.

Depresie

Foto: Alice Drogoreanu

.

 

Domnul plutonier-major Onici rămase tăcut, cu privirea rătăcită în noaptea de iarnă ce se lăsase.

– Da’, pe-atunci, cum era? – mă străduii să-l readuc printre cei vii.

– Vremuri normale! – răspunse, după o pauză destul de lungă. Venea omul întâi cu cererea, după aia putea să-şi cumpere maşină de scris, dacă-i aprobam noi. Plus că aveam amprentele, sau cum le-o fi zis, de la toate drăcoveniile astea şi, care scria ce nu trebuie, avea de-a face cu organul!

– Şi… din ăia care nu-şi declarau maşina de scris nu erau? – îl iscodii, ca să nu-i las vreme să recadă-n apatie.

– Erau şi de ăia, da’ n-ai vrea să ştii ce păţeau când îi prindeam…

– Şi acum îşi ia maşină de asta cine vrea? – întrebai, mai mult de dragul conversaţiei.

– Îşi ia pe dracu! Numa’ Mircea Bălan mai scrie pe porcărie de aia! Restu’ şi-a făcut bloguri!… Scrie ce le trăsneşte lor… Tu-le… – aici, domnul plutonier adăugă câteva lungimi obositoare.

– Şi, acum, nu-i mai ştiţi…

– Ba-i ştim, după IP, da’ n-ai cadru legal!… – zise domnul plutonier-major, redevenind melancolic. Nu mai poţi să le faci nimic, decât aşa… pe şestache!

– Şi-aşa-i bine! – îl încurajai. Câtă vreme mai veghează cineva, nu-i încă totul pierdut!

– Să te-audă Dumnezeu! – răspunse domnul Onici înduioşat, după care mai luarăm o baterie, în amintirea zilelor de altădată.

Pe la a treia sticlă, îmi amintii că acum se pot face interceptări şi căutai să-l înviorez pe conviv.

– Ei, pe naiba! – făcu el plictisit. Să zicem că-i urmăreşti unuia discuţiile pe mess şi afli cu cine şi-o trage… Şi? După şase luni, peste istorie se aşterne uitarea…

– Bine – admisei -, dar, în astea şase luni, dacă lucrezi cu cap, poţi să-l terfeleşti pe individ definitiv!

– Vezi să nu lucreze ăştia cu cap!… – mormăi plutonierul, aparent indispus.

Deşi părea iremediabil robit deznădejdii, o rază de speranţă tot va fi înseninat sufletul năclăit al domnului Onici, căci achită următoarele rânduri. Spre ziuă, îi dictai din memorie câteva IP-uri interesante, de posesorii cărora promise să se ocupe.

– Ai grijă, însă, că se ascund după servere anonime! – mai precizai la despărţire.

.

Recomandări: Link-Ping, Melami, Gabitzu, Caius, Gabriela Savitsky, Nea Costache, Theodora Marinescu, Zalmoxys, Simion Cristian, Dispecer Blogosferă, Haicăsepoate, Supravieţuitor, Gabi123, Gabi Rotaru.

 

Masochism

Foto: Alice Drogoreanu

.

De-o vreme trec tot mai rar prin Dinar şi, când o fac, îl găsesc pe domnul plutonier-major Onici tot mai abătut. Deşi nu-i face bine, simte nevoia să conversăm:

– Ai mai fost pe la Sabres? – întreabă, după o introducere minimală.

– Da, chiar şi-aseară.

– M-am gândit că, probabil, eşti acolo… Mai era lume?

– Au mai fost. Tudose, Virgil, procurorul Georgescu…

– Tipe erau? – obişnuieşte să mă întrerupă.

– Erau. Simona, Raluca, surorile Alexe…

– A fost şi Nuria?

– Care Nuria, Rial? – întreb, ca să nu săvârşesc vreo confuzie.

– Da, ea!

– A fost.

Ajunşi aici cu discuţia, domnul plutonier cere invariabil un absint.

– Şi asta ce mai face, mai cântă pe undeva? – reia întrebările după o vreme.

– Mai cântă.

– A cântat şi-aseară?

– Nu! A ieşit cu mine să luăm ceva, da’ a cântat orchestra din Bayreuth, mai mult Wagner…

– Mă rog… Şi oare tipa cântă şi-acasă?

– Mai mult în baie.

Domnul plutonier mă mai pisează un timp cu întrebările, apoi se face ca un porc. Deşi-i provoacă rău în mod evident, sunt convins că data viitoare îşi va relua chestionarul.

.

Recomandări: Aurora Georgescu, Carmen, Umograf, Link-Ping, Gabi123, Anavero, Supravieţuitor, Caius, Haicăsepoate, Răzvanrc, Gabriela Elena, Mirela Pete, Dispecer Blogosferă, Teo Negură, Melami.

 

Corespondenţe

Desen de Marion Herrmann

.

 

Pornind de la ideea că în viaţa reală găseşti la fel de multe curve ca şi în spaţiul virtual, Tudose porni la agăţat, mânat în bună măsură de imboldurile josnice ce-i dădeau ghes. Astfel o cunoscu pe Xandra şi, ca preambul, o duse la restaurantul japonez, inspirat şi de-un videoclip în care văzuse sushi, însă nu foarte clar.

Fiind serviţi în bătaie de joc, cei doi încremeniră cu feţele posomorâte înaintea platoului. Dacă ar fi fost într-un local românesc, încremenirea lor ar fi putut rămâne eternă, însă orientalilor li s-a părut a fi ceva în neregulă şi au venit să se intereseze.

– Ce nu-i bine?

– Ce e bine? – ripostă Tudose. Nu avem tacâmuri, nu aţi adus pâine şi niciun fel de salată lângă! Apoi, berea este o porcărie!

Ca să nu lungească discuţia, ospătarii procurară de la un local din apropiere pâine şi gogonele, găsiră cine ştie pe unde bere Ursus şi aduseră furculiţe. Cei doi putură mânca sushi, dar nu le-a plăcut, aşa că se axară mai mult pe gogonele.

Ziua continuă în alt loc dar sub acelaşi spectru sordid, însă înaintea lui Tudose japonezii s-au discreditat.

.

Recomandări: Melami, Caius, Haicăsepoate, Ana Usca, Gabitzu, Theodora Marinescu, Dispecer Blogosferă, Gabi123, George Valah, Bogdan Onin.

Septuaginta

Dinu Patriciu mi-a făcut iarăşi o porcărie. Intrând deunăzi într-o librărie să văd ce noutăţi sunt, ulterior m-am pomenit că Poliţia a procurat un film în care cărăbăneam sub haină Septuaginta. Şi nu doar un volum, ci toate cele şapte! Degeaba i-am explicat comisarului Biriboacă despre pixeli, că n-am scăpat fără să dau de băut şi să recit din nou Romanţa condamnatului.

Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!

.

Recomandări: Melami, Aurora Georgescu, Caius, Zalmoxys, Supravieţuitor, Gabi123, Carmen, Mirela Pete, Teo Negură, Ragnar, Onu, Link-Ping.

Cocoşul cu abilităţi speciale

Foto: Alice Drogoreanu

.

 

Amu cică erau odată un moş şi-o babă, sau o babă şi-un moş, ca să dăm doamnelor întâietate. Şi-n vreme ce baba avea o găină, care-i făcea doar ouă, precum toate găinile, moşul avea un cocoş. Cum era de aşteptat, cocoşul nu făcea ouă, însă avea alte însuşiri pozitive, aducând, el ştie de unde, caviar, stridii, brânzeturi franţuzeşti, bere belgiană, ţigări Gauloise Caporal şi alte bunătăţi, cum nu găseşti nici acasă la cel mai corupt dintre vameşi.

Babei i se cam acrise tot de ouă, şi uneori îl ruga pe moş, de care-o despărţea doar un gard:

– Dă-mi, te rog, şi mie un pic de caviar, că mi s-a urât în fiecare zi tot de ouă!

– Nţ! – răspundea moşul, invariabil. Dacă-ţi dau ţie, îmi rămâne mie mai puţin. Apoi, sunt tot ouă, da’ de sturioni…

– Tocmai, că-s tot ouă… – încerca baba să-l amăgească, dar nu-şi găsise omul.

– De ce nu trimiţi şi tu găina să-ţi aducă?

– Am încercat, da’… minte de găină!

– Dar te-ai gândit s-o educi? Că eu aşa am făcut cu cocoşul.

– Sincer, m-am gândit, însă n-am înclinaţii către violenţă şi nici nu ştiu să înjur, decât soft.

– Asta e! – încheia moşul negocierile, turnându-şi o bărdacă de Hennessy.

Mult se înciudă femeia purtând aceste negocieri sortite din plecare eşecului, mai cu seamă că ştia ca fiind utopic să-şi pună nădejdea în găina la care – spre lauda sa – ţinea oricum. Se gândi şi se răzgândi, se socoti şi scormoni, cum ar face ca să mănânce şi ea ca aristocraţii, până-i veni gândul cel bun:

– O să-mi iau un pisoi năzdrăvan!

Zis şi făcut şi, măcar că pisoiul nu-i aduse delicatese din prima zi, cel puţin o înveseli.

.

Recomandări: Caius, Teo Negură, Link-Ping, Dispecer Blogosferă, Gabi123, Verovers, Carmen, Bogdan Onin.

 

Strategii

 

Cum automobilul avea nevoie de o pauză iar eu aş fi băut ceva, oprii la primul local întâlnit pe şosea şi-mi luai un coniac. Două mese mai încolo, Victor Piţurcă tocmai se sfătuia cu Adrian Mititelu:

– Fii atent, suni tu primul şi zici că ţi-am luat jucătorii, pe urmă intru eu şi te fac escroc… După aia, tu zici că-s un pokerist nenorocit, eu te fac javră ordinară… – adică nu javră ordinară, că se interpretează! -, zic că eşti ţărănoi şi derbedeu…

Fragmentul de discuţie mă indispuse. „Oameni în toată firea şi se irosesc în sport, în loc să intre în politică!” – îmi zisei, după care-am mai luat un coniac.

.

Recomandări: Gabi Rotaru, Mihaela Man, Caius, Dispecer Blogosferă, Nea Costache, Zalmoxys, Supravieţuitor, Gabi123, Mirela Pete, Theodora Marinescu.

 

Înlănţuiri

Dimineaţa ceţoasă mă determină să intru în autoservire ca să-mi iau ţigări. De regulă, prefer să mai fac câţiva paşi în plus, până la chioşcul din piaţă, însă acum îmi doream să ajung cât mai repede în Dinar. Ţigări aş fi putut lua de la casă, fără să mai intru în magazin, dar un zâmbet complice al casieriţei îmi insuflă dorinţa de-a intra ca să mai fac şi alte cumpărături. Nu m-a atras nimic, în afara unui pachet de tampoane Every Day, pe care-l pusei în coş mai mult cu gândul la Marieta şi la obiceiul său insalubru de-a folosi batiste. Casieriţa-mi zâmbi din nou şi mărturisi că, dacă ar fi fost în locul meu, ar fi făcut exact aceeaşi alegere. Nimic nu mi se păru neobişnuit, deoarece de regulă femeile îmi zâmbesc şi întotdeauna aprobă alegerile mele.

În Dinar, domnul plutonier-major Onici dori să-i arăt un tampon, deoarece nu văzuse niciodată unul de aproape, astfel că desfăcui cutia. Înăuntru, alături de cincizeci şi şase de tampoane, se mai afla şi o hartă, indicând locul în care se află ascuns Chivotul Legământului, cel căutat cu asiduitate de circa două milenii, după cum s-a arătat într-un documentar pe Discovery.

– Uite unde le bagă! – se minună domnul plutonier. Bine că n-a pus harta într-un hamburger!…

Trecând peste indignare, studiarăm harta. Conform indicaţiilor, Chivotul se afla relativ aproape, în cimitirul de pe strada Rusu Şirianu, aleea 8, în lăcaşul de veci al lui Teofil Damianov.

– Ăsta n-a fost cântăreţ? – întrebă plutonierul.

– Nu cred – răspunsei absent, căci mă gândeam la legendele stupide care plasau relicva în Etiopia.

– Mergem până acolo să vedem? – insistă colegul. Se zice că deţinătorul poate stăpâni lumea…

Umezeala pâcloasă de afară mă făcu rezervat:

– Nu simt niciun imbold de-a stăpâni lumea.

– Nici eu, însă am putea obţine uşor pe el o sută de milioane de euro.

„Ăsta vrea să-l fac şi copărtaş!” – îmi zisei, decis să nu-i dau mai mult de cincisprezece procente.

După ce mai luarăm un coniac, pornirăm spre cimitir. Pe aleea 8, a patra criptă purta inscripţia: Teofil Damianov 1898 – 1936.

– S-a dus destul de tânăr – constată însoţitorul.

Socotind că suntem profanatori, paznicul se ascunse în casă.

– Parcă mi-e nu ştiu cum să deschid mormântul! – mărturisii. Mă gândesc la răposat. E cam ca şi cum m-aş pomeni eu în apartament cu un lucrător de la ANAF…

– Păi, noi nu suntem de la ANAF – obiectă Onici, apucându-se să împingă placa.

Mormântul se deschise destul de uşor, iar înăuntru aflarăm o cutie care nu semăna defel a chivot.

– S-o deschidem… – sugeră colegul.

Găsirăm o pânză făcută sul, fiind vorba despre celebra lucrare Mona Lisa de Leonardo da Vinci, pictură pe care cei mai mulţi o socotesc amplasată la Louvre, unde se află o copie destul de reuşită, deşi realizată pe lemn.

– Mă rog, tot e mai mult decât nimic – căută domnul plutonier o consolare. Pe asta am putea lua şaptezeci de milioane de euro. Aşa că ăla cu harta, futu-l în cur, ne-a tras dintr-o lovitură ţeapă de treizeci de milioane!

Totuşi, prinzându-l seara pe colecţionarul Costache beat, am reuşit să-i plasăm pânza cu optzeci de milioane, astfel că ne-am mai recuperat din pagubă.

De altfel, nici n-am prea reacţionat cine ştie ce, deoarece astfel de lucruri mi se întâmplă frecvent.

.

Recomandări: Elisa, Melami, Caius, Vania, Haicăsepoate, Anavero, Link-Ping, Gabi123, Supravieţuitor, Nea Costache.