Apropiindu-se 8 Martie, începurăm să ne gândim, pe cale de consecinţă, la femei. De altfel, primăvara se întâmplă astfel de mutaţii, provenind probabil şi de la adierea reavănă, ca şi de la cine ştie ce alte particule pe care le inhalezi fără să-ţi dai seama şi ulterior acţionezi în conformitate cu naiba ştie ce chimie. Domnul plutonier-major Onici, însă, era indispus:

– Am căutat flori în cinci parcuri şi n-am găsit nimic!

– Dar, e plin la florărie… – dori Caius să ajute.

– Alea nu-s bune, sunt venite prin contrabandă şi, cumpărând de acolo, îi îmbogăţeşti pe pedelişti! Or, eu ţin cu liberalii.

Onici respinse şi ideea de a fura flori din cimitir, astfel că venii cu o nouă propunere:

– Ce-ar fi să mergem cu cabina Molotov, să omagiem femei din alte epoci?

– Ce cabină? – se miră colegul.

– Am eu una. Călătoreşti în timp – dar şi în spaţiu – cu ea, atât că nu prea poţi să anticipezi unde şi când te aruncă. Dacă prinzi Parisul veacului XVII, rişti să te întorci cu o boală venerică, dacă nimereşti în Mongolia, e foarte probabil să nici nu te mai întorci, deoarece acolo-i obiceiul…

– Ştiu cum e la mongoli – mă întrerupse plutonierul. Da’ Molotov ăsta nu era cu cocteilul?

– Ăla-i altul.

– Atunci, cel cu pactul?

– Nici, sunt persoane diferite.

– Înseamnă că, la ruşi, Molotov e un fel de Ionescu.

– Nu chiar, dar au fost mai mulţi şi se pare că parte bună dintre ei a născocit câte ceva.

După alte câteva discuţii, deciserăm să probăm cabina. Realizată în perioada sovietică, instalaţia părea lucrată cam din topor, însă garantai că funcţionează. Teoretic, puteai comanda, de la un panou, anul în care vrei să călătoreşti. Cum nimeni nu mai întreţinu măgăoaia, însă, în practică nimereai când şi unde se putea, dar, cel puţin până acum, revenirile s-au realizat fără probleme, doar că te cam hurducă puţin. Ca să nu ne încurcăm, ne-am luat la noi monede de aur, valabile aproape în orice spaţiu şi epocă.

Nimerirăm, aşa cum am aflat de pe un ziar, în Londra anului 1888. Aici, însă, nu se apropia 8 Martie, ci era luna septembrie, astfel că renunţarăm la intenţia de-a mai dărui flori. Măcar că nimerirăm pe-o străduţă în care reprezentantele sexului frumos nu lipseau, acestea întinau noţiunea de frumuseţe şi, în plus, erau îmbrăcate desuet. Aleserăm să intrăm într-un birt, unde lăudarăm la unison băutura şi ţigările secolului XIX, faţă de rahaturile mileniului III. La un moment dat, observai pe fereastră o scenă interesantă în stradă:

– Ăla n-o fi Jack Spintecătorul? – îmi întrebai colegul.

– Ba, după modul de operare, cred că el este.

Întreaga scenă n-aş vrea s-o descriu, deoarece a fost oribilă.

.

Recomandări: Shayna, Caius, Sophie, Teo Negură, Răzvan Rinder, Ragnar, Mirela Pete, Supravieţuitor, Gabi123, Bogdan Onin, Umograf.

Anunțuri