Foto: Alex Mazilu
.
Bani pentru un birt sordid încă mai aveam. Văzând că se apropie Aurel de masa mea, am raţionat fulgerător: „Dacă-i dau o votcă, îmi rămâne mie mai puţin!”. Însă personajul reuşi să mă cointereseze, spunându-mi ceva ademenitor:
– Eu, dacă vreau, te îmbrac în sute!
– Păi, îmbracă-mă! – îl îndemnai.
– Da-mi iei şi mie o sută de ceva?
Deşi mă temusem de acest moment, am cedat. Până-n final, îi mai luai două pahare, iar Aurel îmi explică unde se află o peşteră în care voi găsi o comoară practic inepuizabilă.
– În sensul că n-ai ce face cu toată… – îmi mai explică.
Chiar a doua zi am luat trenul către gara P., motiv pentru care-am mai rărit-o şi cu postările pe blog. Ajuns în orăşel, pornii pe-un drum de munte, unde-ar fi fost riscul să mă rătăcesc dacă, din loc în loc, n-ar fi fost amplasate indicatoare cu precizarea: „Spre comoară”.
După două ore de urcuş, intrai într-un sat. Pe-o bancă, un bătrân privea uliţa pufăind dintr-o pipă şi nădăjduind să mai răsară careva.
– Bună ziua! La comoară, la comoară?
– La comoară – admisei.
– He, he! Se vede c-a venit criza! Cât au fost domnii Năstase şi Tăriceanu, n-a mai dat nimeni pe-aici, şi-acum uite că eşti al doilea în doar un an…
„Celălalt o fi fost Aurel? Şi-atunci, de ce-mi tot cere de băut?” – îmi trecu prin minte, apoi întrebai altceva:
– Mai e mult de mers?
– Cam un sfert de ceas. Uneori, mi-am zis să merg şi eu, da’ am pensie bună, trei sute de lei, şi-am tot amânat.
Am mulţumit pentru ajutor şi, taman la amiază, am ajuns la peşteră. Odată intrat, avusei o primă decepţie: doar brăţări dacice! Instantaneu mi-am mai dat seama că nici nu voi putea căra nu ştiu cât. „Măcar un măgăruş dacă aveam… Asta e, cel puţin acum voi merge la vale” – îmi spusei, după care-am început să cărăbănesc brăţări în rucsac.
Pe tren, revenind din P., m-am lăsat pradă viselor, imaginând peşteri peste drum de casă, în care să găseşti carduri burduşite cu euro, să nu-ţi rupi spinarea cărând ca un animal de povară. Totodată, îmi zisei să-l evit pe Aurel o vreme, tipul fiind în stare acum să-mi ceară şi coniac bun!
.
Recomandări: Theodora, Caius, Zalmoxys, Dispecer Blogosferă, Ragnar, Teo Negură, Luna pătrată, Mirela Pete, Gabi123, Carmen Negoiţă, Bogdan Onin, Umograf.
mart. 10, 2011 @ 20:50:02
Cum, domnule, pleci după o comoară fără să iei măcar un catîr la purtător ? Ţţţ !
mart. 10, 2011 @ 21:04:29
Naiv, mă gândeam că vor fi bancnote…
mart. 10, 2011 @ 21:39:24
mart. 10, 2011 @ 21:53:52
mart. 10, 2011 @ 22:49:16
„Spre comoară” scria doar în româneşte? Sau în toate limbile de circulaţie.
mart. 10, 2011 @ 22:57:02
mart. 10, 2011 @ 22:58:38
Doar în româneşte, căci peştera conţine valori ale patrimoniului naţional, iar noi nu ne facem Ţara cadou!
mart. 10, 2011 @ 23:19:47
mart. 10, 2011 @ 23:23:09
mart. 10, 2011 @ 23:39:58
Mai sunt si alte bratari dacice?
Cum de au scapat negasite pana acum?
mart. 10, 2011 @ 23:52:49
E plin de brăţări, toate din aur masiv! Le-am găsit eu, dar nu se pot căra prea multe odată.
mart. 11, 2011 @ 00:00:06
la sfîrșitul acestei …. calătorii, coniacul cred că valora cît o comoară
mart. 11, 2011 @ 04:26:22
Io cred că peştera aia au găsit-o alţii înainte, şi se cheamă România. E plină de brăţări dacice pentru că ăia de-au descoperit-o au făcut ca dacii pe care încă nu i-au mazilit fizic să se care unde-au văzut cu ochii, care pe la Roma, care pe la Madrid, Dublin, NYC, Pearth etc. Li s-a rupt de brăţări. O Dacie (başca Logan, Renault Groupe) poti cumpăra si ibi bene ubi patria…
Mă mir totuşi că ne-au lăsat de-o vodkă! Auzi, Băse? Fraier ai fost, că ăştia din cârciumă, mai cu facultate, îşi fac blog şi CTS pişă pe-acolo…
mart. 11, 2011 @ 07:27:32
Anamaria:
Mi-am luat ceva rezerve şi-n timpul călătoriei…
mart. 11, 2011 @ 07:28:37
Felix:
Nu m-am gândit la aşa exegeză, dar e plauzibilă.
mart. 11, 2011 @ 08:14:55
mart. 11, 2011 @ 08:35:22
Şi? Ce faci cu nişte brăţări fie ele şi dacice?
mart. 11, 2011 @ 08:51:53
Când am nevoie, tai din ele şi vând bucăţile bijutierului. Sunt din aur de bună calitate!
mart. 11, 2011 @ 09:57:26
Sau ai putea să porţi comoara în suflet…când să faci plata în Dinar, desfaci cămaşa şi arăţi pieptul…nici măcar nu mai trebuie cititor de carduri.
Başca, la fete au parte şi de bonus.
Dar ce români mulţumiţi, doar al doilea căutător într-un an…e ceva! Poate chiar trăim bine şi nu ne dăm seama.
mart. 11, 2011 @ 09:59:26
Mulţi au pensii nesimţite, de trei-patru sute de lei, şi nu mai au ce face cu comoara.
mart. 11, 2011 @ 11:00:06
Wow! Bratari! Multe! Wow! Na, hop si eu cand aud de asa ceva.
mart. 11, 2011 @ 12:28:47
Mda… Mă gândeam să mi le păstrez pe toate mie. De aceea, am şi smuls indicatoarele de pe traseu, când m-am întors.
mart. 11, 2011 @ 12:58:11
Egoist! Da, da… egoist! Una macar…?
mart. 11, 2011 @ 13:51:55
Shayna:
Mi-au mai cerut şi alţii, dar, dacă dau, îmi rămâne mie mai puţin. Plus că le-am şi cărat atâta drum…
mart. 11, 2011 @ 14:33:12
mart. 11, 2011 @ 18:36:46
interesant articol !
mart. 13, 2011 @ 11:52:51