Foto: Adina Huţanu
.
II
Domnul Radu avea nu doar o bună percepţie a realităţii, ci şi-un accentuat simţ al nuanţelor. „Voi concepe anunţul astfel încât să fie, pe de-o parte, atractiv, însă, pe de altă parte, şi veridic. Şi nu mai zic nimic despre miştocăreala publică! În definitiv, unul ajuns într-o asemenea postură, s-ar putea să nici nu se prindă, astfel că l-am alerta inutil…”
Cu toate că în epocă nu se prea obişnuia ca oamenii să scrie, artele în general aflându-se doar în stadiu larvar, Radu vădi unele înclinaţii către literatură, ca şi spre studiul ştiinţific. Observând, în rând cu toată lumea, că doamna Raveca luase proporţii după naştere, concepu în gând titlul unui articol: Obezitatea, o problemă a secolului IV. Mai apoi, se reculese: „De fapt, este problema mea, secolul cred că prea puţin se sinchiseşte de obezitate! Titlul, însă, e fain adus din condei!”
De data aceasta, după ce chibzui, domnul formulă următorul anunţ: „Acela care va găti oareşce păsăret într-un mod care s-o mulţumească pe fiica mea, va primi mâna acesteia, în sensul cununiei, şi s-ar putea alege cu anumite foloase! Doritorii se vor prezenta la castel pentru înscrieri, proba decisivă urmând a se disputa în zintâi a lui Prier”.
– Adică, cum, s-ar putea alege cu anumite foloase? – spumegă Raluca, auzind anunţul. Oare nu i-aş fi chiar eu comoara cea de mare preţ?…
– Nu toţi au discernământul necesar… – improviză tatăl fetei, dar consimţi să modifice finalul în: se vor alege cu anumite foloase, îmbunându-şi moştenitoarea.
„Ce foloase?” – se întrebară flăcăii în târg, după ce se dădu citire veştii în cetate. „Dacă se face şi asta o balenă ca mă-sa, am pus-o! Perspective sunt, de vreme ce criteriul unic este mâncarea…”
Raisa şi Raul ascultară amândoi vestea de pe prispa hanului.
– Tu nu te bagi? – îl întrebă femeia pe flăcău.
– Ştiu eu?… N-ai fi geloasă?
– Poate, puţin. Dar, dacă ai fi ginerele domnului, n-ai mai veni la mine doar cu boţul de brânză şi trei cepe…
Raul simţi nevoia s-o întărâte:
– Poate, alături de domniţă, nici n-aş mai da pe la tine…
Raisa pufni în râs:
– De asta nu-mi fac eu griji!
Tânărul nu înţelese: „Adică, cum nu-şi face griji? E sigură că voi veni în continuare, ori îi este tot aia?…”
– Ştiu eu o reţetă la care nu rezistă nicio bulimică… – continuă femeia. Ai nevoie de o raţă, o varză, roşii, foi de dafin, o portocală, ulei, condimente după gust… Sarcina ta ar fi să procuri raţa, restu-ţi dau eu. Dacă vrei, ţi-o şi gătesc!
„Normal că vreau, că eu cine ştie ce năzdrăvănie aş scoate! Sunt sudist, îţi scot porcăria maximă din cele mai bune materii prime!…”
Fără a rosti aceste gânduri, Raul promise să meargă a doua zi la baltă, în căutarea unei raţe.
– S-o prinzi vie – îl sfătui femeia, că până-n zintâi din Prier e cam mult s-o laşi la fezandat!…
.
Recomandări: Gabi123, Nea Costache, Gabriela Savitsky, Caius, Theodora Marinescu, Luna pătrată, Carmen, Bogdan Onin, Mirela Pete.
mart. 18, 2011 @ 08:57:48
mart. 18, 2011 @ 09:00:23
mart. 18, 2011 @ 09:21:42
Apăi, ce-i nou? Se pare că de pe vremuri bărbatul se împarte şi femeia împarte.
Sau ceva s-a schimbat, acum Raisele vor branza cu cristale swarovski.
mart. 18, 2011 @ 09:45:24
Parca in acele vremuri, femeile durdulii erau considerate cele mai frumoase!sau ma insel?
Rata gatita ca la carte e foarte buna si cred ca tanarul va castiga mana domnitei.
mart. 18, 2011 @ 09:47:38
Sophie:
Nu am pretenţia să scriu lucruri noi.
mart. 18, 2011 @ 09:48:30
Gabi:
Era veacul al IV-lea, abia pe vremea lui Rubens au fost apreciate şuncile.
mart. 18, 2011 @ 10:08:34
Cred ca rața aceasta, gatita cu maiestrie de Raisa, va face pe insolita domnisoara Raluca sa-l indrageasca pe flacaul Raul. Citind aceasta minunata poveste, abia acum realizez ca femeile de altadata, aveau mai mult simt practic decat cele din ziua de azi, nefiind multumite sa primeasca de la barbati un simplu buchet de flori, acelea avand gusturi mult mai elevate!!!
mart. 18, 2011 @ 10:09:47
Flori erau berechet în curtea palatului!
mart. 18, 2011 @ 10:27:12
Da, atunci e normal ca Raluca sa aiba altfel de pretentii mult mai practice!
Adevarul este ca si eu, daca as fi domnisoara, as fi mult mai multumita sa primesc de la un baiat ceva mai practic, cum ar fi spre exemplu o pulpa de vitel, o pasare grasa sau la nevoie… chiar si o varza murata!
mart. 18, 2011 @ 10:32:18
Prefer florile, mie daca imi gateste rata il alerg de ii zboara fulgii!
mart. 18, 2011 @ 10:41:06
Nea Costache:
Pe atunci, femeile erau mai corect orientate.
mart. 18, 2011 @ 10:41:36
Shayna:
Am prevăzut asta şi-am postat şi-un text despre flori.
mart. 18, 2011 @ 10:57:34
Shayna, Vania este prevazator, nu vrea sa si-o strice cu nicio apartinatoare a sexului frumos!
mart. 18, 2011 @ 11:00:29
Nu-s prevăzător, dar le mai nimeresc.
mart. 18, 2011 @ 11:06:43
Ai nimerit-o bine in tot cazul!
mart. 18, 2011 @ 11:37:01
Ai nimerit-o! Ce sa fac eu daca nu-mi place carnea, fie ea si de rata! Sau cu atat mai mult. Nu am nicio sansa sa ajung la…sunci.
mart. 18, 2011 @ 13:04:12
Mie mi-ar placea sa poti scrie lucruri noi, si as vrea sa fie si de bine…sa nu mai putem de bine 🙂
mart. 18, 2011 @ 14:06:27
Nea Costache:
Am duh profetic.
mart. 18, 2011 @ 14:07:07
Shayna:
Carnea nu place nimănui, dacă nu-i gătită savant.
mart. 18, 2011 @ 14:07:40
Sophie:
Când se va putea.
mart. 18, 2011 @ 20:26:36
mart. 18, 2011 @ 20:28:37
mart. 18, 2011 @ 23:35:53
Ca sudista ce sunt te-as pofti la un boboc de rata pe varza calita de sa-ti lingi degetele dar n-am mai gatit asa ceva de mult, 1. pt ca n-am mai gasit in galantar boboc de rata
2. pt ca nu-mi da voie endocrinoloaga varza, cica face gusa. Adica mai adauga una la cele existente…
mart. 19, 2011 @ 07:03:26
mart. 19, 2011 @ 08:35:04
Vio:
Nu prea-s iubitor de păsăret, am o mai mare atracţie pentru mamifere.
mart. 19, 2011 @ 15:35:17
mart. 22, 2011 @ 17:17:57
… sau nu înteleg, desi e acelasi lucru…